„Ostași, vă ordon: treceți Prutul!”
„ Pământurile unui neam sunt părți din sufletul lui
și nimeni nu poate și nu are dreptul să le uite sau să le trădeze,
fără a-și trăda propriul lui suflet de român „
Ion ANTONESCU
Încă din toamna anului 1940, imediat după raptul sovietic al Basarabiei și Bucovinei de Nord, generalul Ion Antonescu era convins că cele două provincii nu vor putea fi realipite decât cu ajutorul armelor. Războiul cu Uniunea Sovietică devenise inevitabil.
Pentru Antonescu, Uniunea Sovietică era ” imperiul urii și al anarhiei” . Un imperiu care a cotropit și s-a năpustit asupra noastră, flămând și prădând, ” viața și drepturile, glia și mormintele noastre ” . Cârmuitorii lași i-au poruncit armatei noastre înfrângerea înainte de a fi încercat lupta. Generalul profetiza ” răsăritul de viață nouă„, când ” cotropitorul de ieri, dușmanul de veacuri al pământului și dreptului, dușmanul Bisericii și al lui Dumnezeu, cuibul viperelor și al trădării se va prăbușii„. Generalul nu întrevedea o altă soluție decât războiul.
Era convins că aceasta este și crezul majorității românilor.
……………………………………………………………………………………………………..
Într-o conferință radiofonică, generalul Ion Antonescu va explica astfel intrarea României în război:
„ Neamul românesc și-a trăit, în popas de 20 de ani, marea unitate pentru care am luptat atâtea veacuri, pentru care au căzut Voievozii și Mihai Viteazul. Am încercat, în acest popas, să fim înțeleși, să ne fie respectată viața, să ne fie respectate pământurile, să ne fie respectate proprietatea, biserica și așezările noastre sociale. N-am lovit pe nimeni niciodată, Neamul românesc n-a râvnit pământuri care nu erau ale lui. Și, totuși, în 1940, folosind cel dintâi ceas al încleștării europene, fără nicio justificare, împotriva obligațiilor formal asumate prin actele din 9 februarie 1929 și 3 iulie 1933, Guvernul URSS a ocupat Basarabia, Bucovina și regiunea Herța a Moldovei noastre. Toate actele de neutralitate, de neagresiune, de recunoaștere de drepturi făcute României între 1929 și 1940, nu apar azi decât ca pași ascunși ai voinței de expansiune imperialist și de uzurpare împotriva României. Mai grav decât atât: prin prăbușirea din 1940, Statul rus a prăvălit toate granițele românești, urmărind în același timp agresiunea, peste trupul nostrum, spre Bosfor, Dadanele și Adriatica. Dar acest lucru n-a fost de ajuns. În toamna anului 1940, patru ostroave pe Dunăre ne-au fost ocupate cu forța de ruși… Astfel se explică intrarea noastră în încleștarea de astăzi. Noi nu putem fi acuzați că purtăm în Răsărit un război de agresiune și de cotropire. Noi ducem un război sfânt, de apărare a unității Neamului și îndiguire a primejdiei care amenință civilizația Europei. De aceea, atunci când nevoia de apărare militară ne-a cerut să ne apărăm pământurile de la distanță de o nouă năvălire de dincolo de Nistru, noi n-am dus acolo nici sabia răzbunării, nici grozăvia distrugerii, ci, prin locurile pe unde am luptat și am poposit, am dus crucea reîncreștinării și fapte de sprijinire a unei populații zdrobite de nedreptăți sociale. Ne-am prins în luptă pentru apărarea unității Neamului Românesc, fiindcă el este legea noastră de veacuri.Dăm lupta pentru a ne împlini misiunea noastră de popor de margine, care apără, credincios și modest, creștinătatea și civilizația. Avem conștiința că ne facem datoria nu numai față de noi…Ne împlinim datoria ca și Voievozii Moldovei de altădată…Pământurile unui neam sunt părți din sufletul lui și nimeni nu poate și nu are dreptul să le uite sau să le trădeze, fără a-și trăda propriul lui suflet de Român. Oriunde ar fi Români, trebuie să le asigurăm libertatea și viața… Cu credința în Dumnezeul strămoșilor noștri, să ne urmăm cu încredere poruncile istoriei, fiindcă noi nu suntem aici în slujba unei misiuni străine, dar ne împlinim propriul nostrum destin, slujind în același timp rosturile Europei prin pavăza de jertfă pe care am știut-o totdeauna dărui. Trăiască Neamul Românesc unit!…”
Antonescu nu avea nicio îndoială, pretutindeni unde bate o inimă românească trăia și speranța că „ pământul Basarabilor” se va realipi la ” Țara-Mamă „.
Antonescu îi convoacă, pe rând, pe toți comandanții militari. Stă de vorbă cu fiecare, de la soldat la soldat, suflet la suflet. Conducătorul îi va avea în jurul său pe cei mai buni ofițeri ai țării. Cu ei va porni ” Războiul Reîntregirii „.
Războiul românesc a început în zorii zilei de 22 iunie, la ora 2,20 dimineața, cu legendarul ordin al generalului Ion Antonescu: ” Ostași, vă ordon, treceți Prutul!”
La ora 3 dimineața primele avioane de luptă românești survolează Prutul, iar 15 minute mai târziu, artileria româno-germană deschide focul. La ora 3,30, primii soldați români trec granița din nordul Bucovinei ocupate de ruși.
( Va urma )
