Categorized | Politica şi oamenii ei

Scrisoare deschisă

Posted on 26 May 2010

SCRISOARE DESCHISĂ

adresată domnului Gheorghe PARASCHIV

sen-mocanu-al

În paginile cotidianului TELEORMANUL din 25 mai aţi optat să răspundeţi  afirmaţiilor pe care le-am formulat recent în Declaraţia politică intitulată  „Cum renasc politrucii…”, declaraţie pe care au preluat-o mai toţi colegii dumneavoastră de breaslă, inclusiv în ediţiile electronice. Şi, tot ca de obicei, dumneavoastră nu aţi transmis-o. În afară de dumneavoastră să nu fi observat nimeni „obscenităţile” din text, sau avem de-a face cu …iresponsabili? La această întrebare nu eu trebuie să răspund…
Fără ca în cuprinsul declaraţiei să fi fost pomenit numele dumneavoastră, „de bună voie şi nesilit de nimeni” v-aţi pus mâna în cap şi SINGUR v-aţi  identificat cu politrucul a cărui atitudine am criticat-o. De aici şi până la „dulcegăriile” la adresa mea, evident că nu a mai fost decât un pas pe care aţi ales să-l faceţi. Las la o parte faptul că zisele dulcegării sunt brodate pe bucăţele de adevăr tendenţios şi denaturat prezentate – cunoscându-vă, mărturisesc că mi-e greu să vă imaginez altfel! – dar măcar să fi avut  ambiţia de a inventa măcar ceva nou. Aţi preferat să încălziţi lăturile unui confrate care, din când în când, probabil că îşi astâmpără cu ele propriile frustrări pentru care, mărturisesc, eu nu am nicio vină.
În ceea ce priveşte relaţia mea cu domnul Videanu spun din nou că ea a fost şi este una absolut corectă, colegială şi, nu în ultimul rând, prietenească, relaţie de care sunt mândru şi pentru care îi mulţumesc şi cu acest prilej. În egală măsură, mulţumesc şi colegului Militaru, ca de altfel tuturor celorlalţi colegi din Colegiul senatorial nr.3 şi din tot judeţul,  pentru sprijinul acordat în obţinerea mandatului de senator, ca şi a celorlalte două mandate anterioare de deputat. Pe toate le-am obţinut cu demnitate şi în deplină legalitate, fără a mă umili lingând clanţa unuia ca Dragnea sau, mai rău, a mă prostitua punând …magiun pe clanţa adversarilor săi! şi, cu modestie, sunt încredinţat că de-a lungul anilor şi eu am contribuit ca alţi colegi să ajungă consilieri, viceprimari, primari, parlamentari şi nu numai. Spre profunda şi constanta dumneavoastră dezamăgire pe care ne-aţi demonstrat-o până astăzi cu vârf şi îndesat, PDL aşa a fost şi este:  O ECHIPĂ!
Nu vreau să fiu înţeles greşit. Nu am o problemă cu criticile formulate la adresa mea, chiar şi atunci când acestea au fost ori sunt nedrepte. În definitiv sunt o persoană publică şi îmi asum acest lucru, conştient fiind inclusiv de cele mai perverse consecinţe, posibile uneori. Este adevărat şi recunosc că, în ciuda experienţei de-o viaţă, ori poate tocmai de aceea, nu pot să  suport lingăii, în general şi pe cei din media, în special. Nici pe cei de ieri, nici pe cei de azi şi, cu atât mai puţin, pe cei şi de ieri, şi de azi! Dar acesta sunt, nu mă mai pot schimba! Se pare însă că nu sunt singur. Vă redau mai jos două păreri din interiorul mass-media, pe care nu numai că nu le-am scos din context, dar, mai mult, le citez exact:
DORU BUŞCU : «Presa de după 89 a însemnat oameni oarecare care au scris neobosit şi interminabil. În mare măsură, presa de după 89 este, în esenţă, un atac de grafomanie generală, o inflaţie de amatorism intelectual, mândră de sine şi de efectele sale. În aceeaşi măsură, presa de după 89 a fost refugiul oamenilor marginali. A fost un salon al refuzaţilor – de până în, sau de după 1989 – un club al oamenilor care n-au reuşit în altă parte. Aici s-au adunat nu doar entuziaştii de mâna a doua, dar şi leneşii şi banalii societăţii.»
ION CRISTOIU: «Cu teoria stăm bine, practica ne omoară. Buşcu, acest „monument”
de morală şi deontologie încă nu a învăţat că, uneori, „tăcerea este de aur”. Mai bine tăcea! Precum Caţavencu, zice (sau vrea să zică):„ÎN ORAŞUL ACESTA DE GOGOMANI, ÎN CARE EU SUNT CEL DINTÂI!”. Dacă nu a fost cerere de jurnalism de calitate, nici oferta nu a fost de calitate(…) Acum că a pierdut alegerile, Buşcu, în tandem cu prietenul  -sponsorul – stăpânul lui, Vîntu, cerşeşte şi el un pic de milă pentru breaslă, încercând să se delimiteze de “nereuşiţii din altă parte”. Se delimitează oare şi de Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chireac sau de gaşca de ziarişti-slugi de la (i)Realitatea Tv? Buşcule, un pic de bun simţ n-ar strica ! Mi se pare că vorbeşti de funie în casa spânzuratului?»
În final nu doresc decât să adaug că, personal, nu vreau şi nici nu-mi face plăcere să întreţin o astfel de polemică. De aceea mă opresc aici. Mă opresc şi pentru că, poate mă înşel, dar pentru mine, dumneavoastră şi confratele amintit mai sus – doi „volintiri” pe viaţă şi pe bani, ce-i drept, la un fel de „Vocea Patriotului Naţionale” pe stil nou –  rămâneţi nişte „nereuşiţi ai sorţii”, simplii locatari ai Salonului refuzaţilor teleormăneni, de până în şi de după 1989.

Alexandru MOCANU

Senator de Teleorman
26.05.2010

Arhiva

Activitate

Vizite: