Viitorul începe cu istoria
Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, în parteneriat cu Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni şi cu sprijinul Guvernului României – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a realizat un studiu intitulat “ Traiectoria tinerilor basarabeni veniţi la studii în România – între mit şi realitate” pe care l-a prezentat în seara zilei de 4 decembrie 2012, în superba sală a Bibliotecii Facultăţii de Litere din Bucureşti.
Studiul ştiinţific a fost elaborat şi redactat de o echipă formată din: Cristinel Pantelimon, Gabriel Săpunaru, Ovidiana Bulumac, Sînziana Badea, Irina Baba, Mădălina Mihăilă, Cătălin Stancu, Mihail Ioniţă, Ionuţ Mavrichi şi Lilian Ciachir, sub coordonarea ştiinţifică a prof. univ. dr. Radu Baltasiu.
Aşa cum se spune în Sinteza Raportului de Cercetare, prezentată de prof. Radu Baltasiu, “cercetarea a avut ca obiectiv determinarea câtorva trăsături identitare la nivelul tinerilor basarabeni care studiază în România” şi s-a desfăşurat în cinci mari centre universitare din România pe parcursul a şase luni, din Mai până în Octombrie 2012, pe trei niveluri de analiză. Din cei aproape 11.000 de tineri basarabeni care studiază în România, conform datelor oficiale, circa 450 au fost cuprinşi în acest studiu, “ în acord cu propriul interes, chestionarul fiind autoaplicat”.
Statul român acordă circa 5000 de burse anual pentru tinerii basarabeni, aşa că utilitatea bursei a fost în centrul atenţiei acestui studiu excepţional care ar trebui să fie în mapa fiecărui tânăr basarabean ce studiază în România. Răspunsurile date de tinerii studenţi dovedesc maturitate, coerenţă, implicare şi responsabilitate.
Cred că este foarte important să redăm aici, în această prezentare, opiniile acestor tineri consemnate cu profesionalism de membrii echipei de cercetare, concluziile cercetării urmând a le face publice cu o altă ocazie.
“ Am venit aici pentru a avea o educaţie mai puţin coruptă şi mai de calitate decât cea din Republica Moldova”;
“ Bursa înseamnă şi şanse de angajare pe piaţa muncii la nivel de Uniune Europeană – deci avem speranţe să trăim mai bine”;
“ Bursele arată că României îi pasă de noi, dar eu aş pune o condiţie – cine primeşte bursa asta ori rămâne în România, ori se întoarce în Republica Moldova, pentru că scopul lor este să creeze elite, iar dacă în contextual ăsta nu se mai înghesuie mulţi să obţină bursă, nu-i nicio problemă, mai bine mai puţini, dar mai buni, decât mulţi, dar slabi”;
“Să mergem înapoi pentru a da ţara înainte”;
“ Mă consider foarte norocoasă, toţi prietenii mei sunt aici, a, şansa să învăţ aici şi vreau să răsplătesc România Mare”;
“ După ce am venit aici am descoperit politica colectivă de spălare a creierelor de acasă”;
“ Când stai acolo, nu îţi dai seama, dar când vii în România realizezi diferenţele şi manipularea”;
Peste 80% dintre tinerii care au participat la acest sondaj se consideră ca fiind români, “ fie prin autoidentificare direct, fie în cadrul unei identificări de tipul basarabean – român – moldovean”, şi fapt îmbucurător, “ În Basarabia se înregistrează fenomene de recuperare a spaţiului limbii române, ceea ce denotă apariţia unor fenomene de decomprimare a spaţiului identitar”.
Aşa cum se consemnează în acest studiu, “ tinerii basarabeni nu mai prezintă sentimente de atracţie faţă de spaţiul cultural şi lingvistic rusesc. Faptul că Basarabia este în continuare un teritoriu aflat sub presiunea limbii ruse, pe care tinerii o asociază cu expansiunea de tip imperial, le generează acestora dificultăţi în ceea ce priveşte viitorul, de care aceştia sunt conştienţi”.
“ Dumneavostră aţi rămas români, dar la noi din 1940 până în 1989 ne-a dispărut identitatea, ne-au luat limba, a fost mai greu”.
Problematica limbii vorbite a stârnit vii discuţii, competente, la obiect, dovadă că pe tinerii studioşi din Basarabia îi preocupă în cel mai înalt grad dorinţa de recuperare a propriei limbi, a istoriei şi propriei identităţi.
S-au rostit aprecieri faţă de atenţia pe care le-o acordă statul român, dar nu au uitat să propună ca pentru a fi eficiente aceste burse, ar trebui să fie acordate şi pe alte criterii decât cele etnice, cum ar fi “ calitatea preocupării faţă de cultură, ştiinţă şi, nu în ultimul rând, faţă de propria identitate”.
Aşa cum se spune în acest raport de cercetare, “ una din cele mai mari probleme ale tinerilor veniţi la studii în România nu o reprezintă loialitatea faţă de simbolistica românească, ci lipsa unui cadru coerent de desfăşurare a identităţii naţionale în special după terminarea programelor de studii” şi se recomandă ca “ programul burselor să fie încadrat într-un ansamblu de politici ale unificării forţei de muncă, comerţului şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei capitalurilor şi, nu în ultimul rând, ale simbolurilor culturale”.
Trebuie să-i pe felicităm membrii echipei care au efectuat cercetările pe teren şi pe admirabilul prof. Radu Baltasiu, dar şi pe delicatele gazde, doamna Decan a Facultății de Litere din cadrul Universitații București, Conf. Dr. Oana Murăruș, şi domnul Cristi Dumitru, directorul Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni. O prezenţă excepţională la această manifestare de cunoaştere identitară a fost aceea a distinsei doamne Măriuca Vulcănescu, fiica cea mică a filozofului martir Mircea Vulcănescu.
Ion BĂDOI
