Arta Dialogului
Destinul nu integrează întotdeauna pasiunile şi dorinţele noastre. De atâtea ori rămâne pe dinafară chiar şi talentul, care, după o vreme, izbuteşte să reformeze direcţia destinului. Aşa s-a întâmplat şi cu jurnalistul şi omul de cultură Ion Bădoi, care, statornic şi profund în pasiunea sa pentru jurnalism, a dat la iveală un volum de interviuri, de „Dialoguri fundamentale”, cum şi-a intitulat cartea ( Editura Vremea, colecţia „ FID – Fapte, Idei, Documente”), prezentată la începutul lunii octombrie în faţa unui numeros public, la Casa Municipală de Cultură din Municipiul Roşiorii de Vede.
Ce l-a îndemnat pe jurnalist să provoace acest dialog fundamental? Cel mai bine să-i dăm cuvântul autorului: „ Fiind convins că sunt mult mai multe răspunsuri care aşteaptă întrebări, decât întrebări care aşteaptă răspunsuri, mi-am propus ca aceste dialoguri să fie un îndemn, o confesiune, dar şi un drum de plecare, cu speranţa că împreună vom dinamita inerţii, că vor fi încurajate energiile care trebuie puse în slujba binelui naţional, că se vor trezi elitele româneşti din această indiferenţă ce pare imuabilă”. Pentru că „Dialogul este preferabil monologului, chiar şi numai pentru atributul de a fi un mijloc direct de comunicare şi cunoaştere reciprocă, de a fi un mijloc de ieşire din singurătatea orbitei noastre existenţiale, care se găseşte uneori la ani lumină distanţă de cei de lângă noi”.
În continuare, polemic, poetul Theodor Răpan se întreabă retoric:” De ce lansare de carte? Nu este vorba despre un vapor!” Adăugând: “ O carte este plecarea în lume a gândului de aur”, iar Ion Bădoi “ este un întrebător excepţional”. Criticul Ana Dobre, însă, accentua că “ scriitorul reprezintă o conştiinţă…Eu am ajuns să mă resemnez. Scriind articole critice, am reuşit să stârnesc duşmănii, idiosincrazii. Fiind idealist de felul meu, m-am exprimat în favoarea unor valori…Dar astăzi decupăm spaţii din ce în ce mai mici. Însă omul îşi păstrează măreţia dacă se ridică deasupra vremurilor”. “ Dialogurile ( lui Ion Bădoi n.n.) au o febrilitate dată de cantitatea de sinceritate pe care a scontat-o intervievatorul, stimulate de invitaţia la confesiune şi sinceritate”. Cum am întâmpinat noi înşine dialogurile fundamentale ale jurnalistului şi fondatorului de publicaţii Ion Bădoi, într-o altă ocazie.
Să continuăm, fiindcă întâlnirea din acel sfârşit de săptămână dintr-o toamnă părelnică a căpătat o mai mare însemnătate, pentru că acelaşi jurnalist a evocat personalitatea lui Artur Silvestri şi a lui Zaharia Stancu, pe care contemporaneitatea i-a lăsat în “conul de umbră” al indiferenţei sale funciare, mânată prin lume de invazia nonvalorii şi a hazardului existenţial.
Cu acest prilej, dl. Ion Bădoi a înmânat Preasfinţitului GALACTION, episcop al Alexandriei şi Teleormanului, poeţilor Dumitru Vasile Delceanu şi Theodor Răpan, criticului Ana Dobre, precum şi primarului comunei Salcia, dl. Marius Şună, Diploma de onoare “Opinia Teleormanului””. De asemenea, a fost citit de către pr. Cătălin Păunescu mesajul Preasfinţitului GALACTION, episcop al Alexandriei şi Teleormanului apreciind “ smeritele cuvinte despre dialog”.
A fost, fără îndoială, un eveniment cultural care trece peste timp. O carte de publicistică, apariţie atât de rară în planurile editorial, iată, aduce mărturie despre o vreme care nu mai prea are răbdare cu oamenii. Jurnalistul Ion Bădoi ne-a oferit prilejul de-a ne măsura cu timpurile.
Liviu COMŞIA
