*Când te laudă lumea ascult-o, numai lauda ce ţi-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumei la nimic şi cum înveţi a preţui exact valoarea propriilor tale acte.
*Legi liberale duc la naţiuni buonome(cum sunt în genere cele romanice)la domnia celor răi. Elementul rău e izvorul voinţei, energiei, puterei el ajunge la guvern când vrea să ajungă, ceilalţi înşelaţi prin succes şi fraze sunt dominaţi şi duşi fără de voinţă pe marea întâmplărilor.
*Legile nu se fac pentru persoane luate individual ci pentru grupuri de persoane şi grupuri de interese.
*Cine are însă iubire de adevăr acela nu numai merită, dar şi este întotdeauna liber, şi acela va admite şi inegalitatea stabilită de natura organică a statului ca garanţia cea mai puternică a chiar libertăţii sale. Căci, pe când iubirea de libertate e cel mai nobil instinct al omului, acela al egalităţii are rădăcina lui în invidie şi în slăbiciune.
*În lupta pentru a parveni nu învinge nicicând cel mai capabil, ci totdeauna cel mai netrebnic.
*Când este vorba de interese mari, naţionale, între cari ocupă primul loc educaţiunea şi instrucţiunea tinerimei noastre, toţi românii trebuie să aibă un singur sentiment, o singură inimă, şi-n ea trebuie să fie gravate cuvintele: progres şi moralitate!
*Morala publică îşi are şi ea legile ei, a căror alterare nu poate aduce decât o deplină încurcătură, o deplină viţiare a simţului public în genere, a celui individual în parte.
*Braţul care munceşte nu dă timp capului să gândească la nimicuri. Munca moralizează; şi dacă există atâta imoralitate, atâta cinism, atâta malonestitate în societatea noastră, cauza e în mare parte lipsa de ocupaţie, lipsa de muncă veritabilă.
* Dacă privim cum soarele, mişcând uriaşul său corp arzător, trimite enorme cantităţi de căldură şi lumină universului, cum acea căldură absorbită de aer se preface în vânturi, absorbită de suprafaţa mării se preface în nouri şi ploaie, absorbită de uscat se preface în păduri şi câmpii înfloritoare, în viaţă şi mişcare, vom vedea că esenţa proprie a universului văzut e mişcarea, e munca.
*Muncă, nu comunalism; muncă, nu pornoscopie pe bulevarde; muncă, nu pomadă, iată mijlocul care va ridica poporul nostru.
*Dacă între noi şi în ţară putem să ne împărţim în mai multe partide, conservator, liberal, liberal sincer, independent etc., în faţa străinilor nu putem fi decât români şi constituim toţi un singur partid, partidul naţional.
*Cine nu se pricepe la nimic se ocupă de politică.
*Un popor îşi selectează oamenii săi conducători după un principiu oarecare; acel principiu e fundamentum divizionis, e punctul de vedere din care el judecă oamenii şi împrejurările. În evul mediu, când ţara trăia în războaie, vitejia era principiul în virtutea căruia un om se putea ridica din mijlocul poporului în sus; azi principiul în virtutea căruia oamenii ar fi să se ridice ar trebui să fie munca fizică şi cea intelectuală; dar munca, nu aparenţele muncii; producerea reală, nu specula, gândirea proprie, nu plagiatul, onestitatea, nu aparenţele onestităţii, virtutea, nu pretextarea virtuţii.
*E o fericire pentru noi că, prostia şi perversitatea fiind nemuritoare, cel puţin proştii şi perverşii in concreto sunt muritori.