Vreme trece, vreme vine, | Căci aceloraşi mijloace |
Toate-s vechi şi nouă toate; | Se supun câte există, |
Ce e rău şi ce e bine | Şi de mii de ani încoace |
Tu te-ntreabă şi socoate; | Lumea-i veselă şi tristă; |
Nu spera şi nu ai teamă, | Alte măşti, aceeaşi piesă, |
Ce e val ca valul trece; | Alte guri, aceeaşi gamă, |
De te-ndeamnă, de te cheamă, | Amăgit atât de-adese |
Tu rămâi la toate rece. – |
Nu spera şi nu ai teamă. |
Multe trec pe dinainte, | Nu spera când vezi mişeii |
În auz ne sună multe, | La izbândă făcând punte, |
Cine ţine toate minte | Te-or întrece nătărăii, |
Şi ar sta să le asculte?… | De ai fi cu stea în frunte; |
Tu aşează-te deoparte, | Teamă n-ai, căta-vor iarăşi |
Regăsindu-te pe tine, | Între dânşii să se plece, |
Când cu zgomote deşarte | Nu te prinde lor tovarăş: |
Vreme trece, vreme vine. – |
Ce e val, ca valul trece. |
Nici încline a ei limbă | Cu un cântec de sirenă, |
Recea cumpăn-a gândirii | Lumea-ntinde lucii mreje; |
Înspre clipa ce se schimbă | Ca să schimbe-actorii-n scenă, |
Pentru masca fericirii, | Te momeşte în vârteje; |
Ce din moartea ei se naşte | Tu pe-alături te strecoară, |
Şi o clipă ţine poate; | Nu băga nici chiar de seamă, |
Pentru cine o cunoaşte | Din cărarea ta afară |
Toate-s vechi şi nouă toate. – |
De te-ndeamnă, de te cheamă. |
Privitor ca la teatru | De te-ating, să feri în laturi, |
Tu în lume să te-nchipui: | De hulesc, să taci din gură; |
Joace unul şi pe patru, | Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, |
Totuşi tu ghici-vei chipu-i, | Dacă ştii a lor măsură; |
Şi de plânge, de se ceartă, | Zică toţi ce vor să zică, |
Tu în colţ petreci în tine | Treacă-n lume cine-o trece; |
Şi-nţelegi din a lor artă | Ca să nu-ndrăgeşti nimică, |
Ce e rău şi ce e bine. – |
Tu rămâi la toate rece. |
Viitorul şi trecutul | Tu rămâi la toate rece, |
Sunt a filei două feţe, | De te-ndeamnă, de te cheamă; |
Vede-n capăt începutul | Ce e val, ca valul trece, |
Cine ştie să le-nveţe; | Nu spera şi nu ai teamă; |
Tot ce-a fost ori o să fie | Te întreabă şi socoate |
În prezent le-avem pe toate, | Ce e rău şi ce e bine; |
Dar de-a lor zădărnicie | Toate-s vechi şi nouă toate: |
Te întreabă şi socoate. | Vreme trece, vreme vine. |