Hyperion, trenul românesc de mare viteză
Apariţia trenului de mare viteză fabricat în România a produs, nici nu se putea astfel, emoţie, satisfacţie şi curiozitate. Aflat, zilele trecute, în Gara de Nord, la linia 13, a fost luat cu asalt de către presă, călătorii mai îndrăzneţi care se aflau în trecere prin cea mai mare gară din România şi specialişti feroviari.
Botezat de către constructori Hyperion, trenul de mare viteză poate circula, deocamdată, cu o viteză de 160 km/h, a fost construit la Craiova, a costat 5 milioane de euro şi are componente germane şi elveţiene.
Are un interior care te duce cu gândul la un avion supersonic şi poate lua la bord 180 de călători pe scaunele mai mult decât confortabile şi va circula din Valea Jiului la Bucureşti. L-am cunoscut pe Nea Mitică, mecanicul trenului, dar şi pe tânărul manager de proiect al trenului, Sebastian Ghiţă, poate prea nesigur în explicaţii, aşa cum este şi în fotografie, dar la doar 22 de ani există, ni-i aşa, explicaţii!
Văzând trenul, ascultând explicaţiile constructorilor, mi-a venit în minte o anecdotă mai veche în care este vorba de un turist străin care se adresează unui poliţist, într-o intersecţie, în mai multe limbi străine, dorind să afle drumul spre o anumită adresă. Poliţistul, nefiind capabil să răspundă, turistul pleacă mai departe vădit nemulţumit. Un puşti, ca toţi copiii, se adresează admirativ poliţistului:
– Nene, aţi văzut câte limbi străine ştia?
Poliţistul, aranjându-şi şapca cu bastonul din dotare îi spuse:
– Şi la ce i-au folosit?
Aşa şi cu acest Hyperion, el poate să meargă cu 160 km/h, dar infrastructura feroviară nu-i permite o aşa viteză. Din câte se spune, conducerea CFR Călători nu este interesată de achiziţionarea acestei rame electrice performante, rămânând să fie doar în dotarea unor transportatori particulari. Cum biletul va fi cu mult mai ieftin decât la CFR, nu mai este nevoie să aflăm care sunt cauzele falimentului feroviar (de stat!) românesc şi înflorirea celui particular.
Fiindcă nu mă aflam doar pentru Hyperion în Gara de Nord, am plecat la linia 1 pentru a-mi ocupa locul dintr-un Inter Regio pentru care cumpărasem bilet din timp. Aveam vagonul 2, dar la peronul liniei de îmbarcare era doar…un vagon tip săgeată. L-am întrebat pe mecanic unde este vagonul cu numărul 2 şi mi-a răspuns şugubăţ, pe sub mustaţă: acesta este! Vagonul cu numărul 1 circulă…mâine!
Fiind convins că acest tren cu două vagoane are doar unul, acela cu numărul 2, mi-am amintit, fantastică memorie mai am, de una din minunile din Caracal: exista o singură şcoală şi avea Numărul 2!!!
A fost călător pe Căile Ferate Române
Ion SĂLCEANU
