„Sunt clipe care vor rămâne întipărite până în finalul vieţii mele”.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a decorat joi, 01 decembrie 2011, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Palatul Cotroceni, personalităţi din viaţa culturală şi medicală.
Şeful statului a conferit, în semn de înaltă apreciere pentru abnegaţia şi perseverenţa cu care a promovat valorile naţionale şi culturale ale României, militând pentru respectarea drepturilor comunităţilor româneşti din afara hotarelor ţării şi contribuind la strângerea legăturilor dintre românii de pretutindeni, Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer domnului Ion Berlovan, profesor la Liceul „Borislav Petrov Braca” din Vârşeţ, Banatul Sârbesc.
A fost acesta un moment care mi-a prilejuit o nouă întâlnire cu domnul profesor Ion Berlovan, una din multele avute până în prezent, pentru a face mici referiri la activitatea Domniei sale în cei 40 de ani de muncă şi activitate perseverentă la Liceul din Vârşeţ, Banatul Sârbesc.
–Domnule profesor, aş vrea să ne întoarcem în timp. Cenaclul literar „Tinerele Condeie” şi-a început activitate în anul 1971. În aceea perioadă eram eleva D-voastră şi mă pregăteam cu mult entuziasm pentru concursul de literatură, iniţiat atunci.
– E aşa de simplu pentru d-voastră să coborâm în timp, nimic mai mult decât 30 de ani, şi să ne reamintim de anumite perioade frumoase din viaţa voastră şi, buineînţeles, din viaţa mea. Începutul activităţii Cenaclului Literar şi a membrilor acestuia este axat, la începutul deceniului opt, pe poezie, rostirile de poezii în faţa unui numeros public din oraş şi nu numai, şi în mod aparte, entuziasmul elevilor mei pentru concursurile literare cu public de seama celui „Cine ştie câştigă” pe diverse teme literare din literatura română, din literature universală şi din literatura sârbă. Entuziasmul elevilor a fost foarte mare, concursurile au avut fazele preliminarii de baraj în cadrul liceului, ulterior în faza finală, plasându-se câteva echipe, care în faţa, mai totdeauan a câtorva sute de iubitori ai cuvântului scris, s-au prezentat, ajutaţi de postul de Radio şi Televiziune din Novi Sad, Casa de Presă „Libertatea”, revista pentru tineret „Tinereţea”, la momentul dat şi interesul intelectualilor din oraşul Vârşeţ. Au fost minunate acele emulaţii literare, minunate zile şi aduceri aminte azi, pentru d-voastră şi pentru mine, în acelaşi timp.
– O altă perioadă foarte importantă în activitatea condeierilor a fost prezenţa lor, cu spectacole bine conturat, la cunoscuta manifestare „Zilele de teatru ale Românilor din Voivodina”.
– Întâmplarea face că fiecare generaţie îşi prezintă un interes aparte pentru o anumită formă de activitate. Se trece de la poezie, critică şi istorie literară, de la concursurile literare la montarea unor spectacole de teatru, începând cu anul 1985. Spectacolele erau realizate pentru prezentarea lor în cadrul prestigioasei emulaţii teatrale din zona noastră, „Zilele de Teatru ale Românilor din Voivodina”. La început foarte timid, iar ulterior cu spectacole de răsunet. Premiul II în Republica Serbia şi Muntenegru cu spectacolul „Spiritus anima corpus” regizat de către doaman Virginia Marina Guzina, mai apoi cu spectacolul „Două cereri în căsătorie”, la fel , premiul II şi prezentarea la o competiţie de nivel republican, în câteva rânduri, premiul I în cadrul „Zileleor de teatru”. Faptul era minunat pentru că din aceste spectacole şi în cadrul emulaţiilor, azi cunoaştem câţiva foşti elevi care au devenit actori de seamă, Monica Boldovină, Ionel Cugia, pot să enumăr încă 10-15 care urmează să facă azi teatru.
– V-aş ruga să ne spuneţi ceva despre participarea elevilor de la Liceul din Vârşeţ la Olimpiadele de Limba Română, organizate în România,
– Echipa Liceului a intrat pentru întâia dată în Concursurile Naţionale de Limba şi Literatura Română în 1995, la Bistriţa. Ulterior, concursurile naţionale pentru românii din afara frontierelor au fost transformate în olimpiade internaţionale. În fiecare an, echipa Liceului din Vârşeţ a participat cu succes şi la Botoşani, şi la Iaşi, Oradea, Bucureşti, Constanţa, Călăraşi, localităţi care au ştiut să aprecieze din plin străduinţele acestor minunaţi elevi. Ce înseamnă Olimpiadă Internaţională pentru elevii români de pe aceste meleaguri? Este o încercare sufletească şi spirituală deosebită, pregătirile sunt minuţioase, mai apoi, prezentarea propriu-zisă în concursul Olimpiadei este o trăire pe care nu o poate avea elevul la cursurile de limbă română în cabinet, cunoaşterea unor noi zone geografice pe teritoriul românesc şi, bineînţeles, prieteni noi, veniţi din întreaga Europă la aceste olimpiade, şi nu numai.
– Anul 2000 este semnificativ pentru liceenii din Vârşeţ. Ia fiinţă Ansamblul Folcloric al Cenaclului „Tinerele condeie”, ce duce, pe parcursul anilor, faima acestei instituţii de învăţământ, a oraşului Vârşeţ şi a românilor din Banatul Sârbesc mult peste hotarele ţării.
– La îndemnul elevilor mei, şi la îndemnul părinţilor acestora şi, pur şi simplu, dintr-o pasiune a mea, am iniţiat Ansamblul Folcloric „Tinerele Condeie” care a devenit un model demn de urmat pentru toate societăţile cultural-artistice şi căminele culturale din satele româneşti de aici. Un ansamblu folcloric foarte numeros, în fiecare an, în dependenţă de plecarea unor generaţii din Liceu, numărul lor oscila între 90-100 de membri. Se munceşte profesionist şi sistematic în sensul că aveam o colaborare fructuoasă cu mai mulţi coregrafi de pe teritoriul românesc: Doru Haiduc din Timişoara, Ioan Gheaur de la Reşiţa, profesoara Mărioara Miclea, conducând grupul coral de fete „Crăiţele”, Elena Cozâltă de la Reşiţa, mai apoi, Roxana şi Eugen Cinci din Vâreţ. O activitate care a primit o răsplată deosebită prin înregistrările a două CD-uri, de muzică populară la Postul de Radio şi Telviziune Novi Sad, cu ajutorul profesionist al Orchestrei Consiliului Naţional, mai apoi, nenumărate spectacole pe teritoriul sârbesc şi pe teritoriu românesc. Un moment fericit pentru noi este anul 2005, având o generaţie de aur cu care am prezentat, în acel an,. mai mult de 20 de spectacole, fiecare spectacol având cel puţin două ore. Am fost invitaţi la Festivalul Românilor de Pretutindeni, Callatis 2005, la care am fost laureaţi cu marele premiu. „Steaua de Mare”. În acelaşi an, am prezentat un spectacol la Casa Sindicatelor din Belgrad, în prezenţa a cel puţin 2500-3000 de spectatori, reprezentând românii din Banatul Sârbesc. Multe alte festivităţi desoebite au susţinut, pe parcursul anilor, membrii Ansamblului Folcloric „Tinerele condeie”. Sunt mândru că printr-o astfel de activitate, elevii mei vor urma, cu demnitate, mai târziu, după absolvirea facultăţilor, să-şi găsească o pasiune în localităţile din care au plecat.
– Cenaclul Literar „Tinerele condeie” a consemant câteva jubileie importante, adunându-se cu această ocazie toţi aceia care sunt sau au fost odată, condeieri. Aş vrea să ne oprim la ultimul, consemnat în primăvara acestui an.
– Aniversările au presupus încununarea unor anumite perioade de activitate. La 10, la 15, 20, 25, 30, 35, dar cea mai de seamă o consider eu, aniversarea Cenaclului Literar şi a Ansamblului Folcloric „Tinerele condeie” la 40 de ani din 15 mai 2011, cu o participare de cel puţin 200 de artişti, foşti elevi şi actualii elevi cu diverse activităţi în sânul cenaclului nostru. Trei momente caracterizează această aniversare: întâlnirea dintre generaţii înainte de masă în incinta Liceului, rostiri de poezii, aduceri aminte despre diverse activităţi la care au participat foştii mei elevi, prezenţa unor oameni de seamă de pe meleagurile noastre şi nu numai, mai apoi un spectacol de gală artistic în după masa zilei de 15 mai, în sala de spectacole „Sterija” din Vârrşeţ, un spectacol care a durat vreo patru ore, cu prezenţa a două orchestre profesioniste de pe aceste meleaguri, Orchestra Consiliului Naţional al Minorităţii Române şi Orchestra „Rapsodia Bănăţeană,”, conduse ambele de doi tineri inimoşi, Roman Bugar şi Eugen Cinci, doi tineri care vor urma cu demnitate istoria muzicii bănăţene de pe aceste meleaguri. Urmează să vă susţin prezenţa unor oaspeţi dragi veniţi de la Timişoara, pentru a sărbători alături de noi acest jubileu, doamna Ana Pacatiuş, doamna Elena Jurjescu, doaman Aurelia Ardelean, Angelica Stoica, Ion Barbu, şi pot să vă zic, foştii elevi, dansatori, foştii dansatori, actualmente studenţi la Timişoara, Novi Sad sau Belgrad, care s-au alăturat actualilor activişti şi, în definitiv, sentimental de relache pentru toţi participanţii în spectacol la Moara cu noroc, sau Hanul Ancuţei, aşa cum am denumit noi restaurantul cu pricina, o seară veselă cu cântec şi voie bună până-n zori, un moment care a dat prilejul multor destăinuiri dintre generaţii şi profesorul lor.
– Evenimentul care a avut loc pe ziua de 1 Decembrie la Palatul Cotroceni a fost
unul deosebit. Cum l-aţi trăit?
– Un moment neaşteptat, surprinzător, emoţionant pentru mine, gândindu-se, în afara frontierelor pentru activitatea mea, încununată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, categoria A, pentru literatură, în sala Unirii la Cotroceni şi în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu, sunt clipe care vor rămâne întipărite până în finalul vieţii mele. Mulţumesc celor care s-au gândit la mine şi au respectat eforturile deosebite pe care le-am avut. În acelaşi an ţin să menţionez Diploma de Excelenţă şi Placheta de Aur a Jurnaliştilor Români din Banatul Istoric, acordată în luna mai la Buziaş, iar în cadrul spectacolului aniversal, directorul general al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi”, Eugen Cristi Dumitru pentru întreaga activitate, au încununat un an plin de bucurii şi de lumină, în mod aparte pentru mine.
– Eu vă mulţumesc. Sunt mândră că am avut bucuria să fiu eleva Dumneavoastră.
Nu pot să închei acest interviu fără a face unele precizări ce ţin de activitatea profesorului Ion Berlovan: în perioada 1988-1980 a îndeplinit funcţia de inspector şcolar la Limba şi literatura română, în perioada 1971-2000 a fost membru al Societăţii Cultural Artistice „Luceafărul” din Vârşeţ, într-o perioadă îndeplinind şi funcţia de preşedinte, o perioadă de 15 ani a fost redactor literar al rubricii „Alfabet literar”, publicat în revista pentru tineret „Tinereţea”, C.P.E. „Libertatea”, Panciova, în anul 1980 a fost decorat cu „Insigna de aur” a R. Serbia, iar un an mai târziu acelaşi premiu, decernat de Provincia Voivodina, a urmat apoi, Premiul de Octombrie” al oraşului Vârşeţ, în anul 2003 a obţinut premiul „Magna” al Societăţii de Etnografie şi Folclor din Voivodina, în 2006 Diplomă de excelenţă „Titlul de profesor de elită”, decernată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România, urmând apoi Diploma de merit, conferită de DRRP din cadrul MAE, Premiul „Eudoxiu Hurmuzachi”, conferit de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”. Şi nu demult, decorat de domnul Traian Băsescu, preşedintele României, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer
Dar cel mai mare premiu este locul binemeritat pe care îl are domnul profesor Ion Berlovan, în sufletul atâtor generaţii de elevi români din acest colţ al Banatului, pe care a reuşit să-i ducă cu multă dragoste la limanul vieţii.
Drd. Eufrozina Greonjanc
Foto 1. Profesorul Ion Berlovan primind Premiul „Eudoxiu Hurmuzachi”
Foto 2 Ansamblul Folcloric „Tinerele Condeie” şi Orchestra de Muzică Populară „Rapsodia Bănăţeană” în ceas aniversar