LicArt continuă!
Maria Martelli
Col. Naţ. Decebal, Deva
trăiam o vreme
trăiam o vreme când tristeţea
era mai lungă
decât
picioarele mele de femeie
şi mai frumoasă
o vreme cu doi sau trei ani
înainte de sfărşitul lumii
foarte friguroasă, ce-i drept
ar fi putut fi confundată
o vreme când ea se cuibărea
între coapse
mă acoperea toată
înmuiându-mi genunchii şi ochii
cobora apoi străină de toate
ca un lapte de mamă
îmi ajungea până la tălpi
lăsa urme de rochie de mireasă
din fiecare pas se hrănea
creşeta mai înaltă
din fiecare loc pe unde trecea
ieşeau cioburi verzi tăioase
şi nu se întorcea niciodată niciodată
de unde-a venit
trăiam o vreme când tristeţea
era mai lungă
decât
picioarele mele de femeie
şi mai frumoasă
trăiam o iarnă grea şi târzie
Laura Ioana Vasile
Col. Naţ. „Nicolae Titulescu”, Pucioasa
#
Îmi amorțea degetul de pe trăgaci.
îți spuneam /sărută-mi degetul de pe trăgaci/
dar tu îți dădeai ciorapii jos
cu marginea roșie a buzelor
aveai nisip sub unghii
și printre degete
și nu mă auzeai
nu mă vedeai
nu mă simțeai
când îți spuneam /sărută-mi degetul de pe trăgaci/
tu continuai să te despachetezi
să te întinzi pe altare
să îți dai foc
să te faci jerftă
după ce terminai
doar marginea roșie a buzelor mai era întreagă
îți puneai la loc ciorapii
cu aceeași margine
și spuneai /dumnezeu nu clipește și a doua oară
pentru tine/.
