RIDICOLUL DE SITUAŢIE ÎN POLITICĂ
În politică, ridicolul, indiferent de formele lui, ne urmăreşte pe toţi toată viaţa. Putem spune că face parte din viaţa politică. Este aproape un dat natural de care politicienilor li se recomandă să se ferească. În politică, ridicolul are farmec uneori, mai ales când se împleteşte cu naivitatea sau este rezultatul involuntar al unor gesturi ale celor ce se miră adeseori de direcţia din care bate vântul(mă refer la fenomenul meteorologic!). Alteori face carieră, mai cu seamă atunci când seamănă cu căderea în păcatul ignoranţei la vedere sau cu cerşitul de indulgenţe pe la curţile mogulilor.
În politică, ridicolul nu te îngraşă ci te ţine suplu, atât singur cât şi în cuplu. În politică, dar şi în alte activităţi publice(ca, de pildă, mass-media), contururile ridicolului sunt mult mai îngroşate. Dacă este efemer, ridicolul intră în sfera întâmplărilor hazlii care, imediat se transformă în „bancul zilei”. Dacă în schimb este de durată, ridicolul te identifică şi te face celebru, adică de râsul lumii, şi subit devine prostie. În această din urmă situaţie, purtătorii ei, ai prostiei, sunt ori au fost deja numiţi prostănaci. Aferim, Doamne!
Senator,
Alexandru MOCANU
Precizare: Orice asemănare cu situaţii, atitudini ori personaje din actualitatea politică românească nu este deloc întâmplătoare.
10.12.2009