Negocierile privind scutul antirachetă evoluează într-un ritm foarte bun
declară Bogdan Aurescu,
secretarul de stat pentru afaceri europene în Ministerul Afacerilor Externe,
Negociator din partea României, Bogdan Aurescu spune că, în cursul zilei de vineri, va avea loc, la Bucureşti, cea de-a treia rundă de negocieri, menţionând, în context, că discuţiile se desfăşoară într-o atmosferă relaxată şi constructivă.
Pe de altă parte, oficialul MAE declară că la nivelul Alianţei Nord-Atlantice România susţine ideea unui sistem NATO comun, urmând ca în cadrul Alianţei să se discute toate aspectele cu caracter tehnic, economic. „La Summitul NATO de la Lisabona, din noiembrie, urmează ca statele aliate să ia o decizie pe care România o susţine şi a susţinut-o în mod constant în toată această perioadă, cu privire la crearea unui sistem de apărare antirachetă al Alianţei, pornind de la nucleul pe care-l reprezintă sistemul american de apărare antirachetă, cel care a fost propus anul trecut, în toamnă, de preşedintele Obama”, a subliniat Aurescu.
– Se apropie Summitul NATO de la Lisabona, unde se aşteaptă recomandări privind elaborarea unor arhitecturi alternative de sistem antirachetă. Ce va susţine România la Lisabona? Ştim că atât partea română, cât şi cea americană s-au declarat deschise ideii de conexiune a proiectului american cu cel al scutului antirachetă NATO.
Bogdan Aurescu: În primul rând, evident că există o conexiune între proiectul bilateral româno – american. Negocierile se desfăşoară, sunt în curs şi o să avem în curând a treia rundă de negocieri. Pot să vă spun deja că cea de-a treia rundă de negocieri o să aibă loc vineri, la Bucureşti.
În acelaşi timp, la Summitul NATO de la Lisabona, din noiembrie, urmează ca statele aliate să ia o decizie pe care România o susţine şi a susţinut-o în mod constant în toată această perioadă, cu privire la crearea unui sistem de apărare antirachetă al Alianţei, pornind de la nucleul pe care-l reprezintă sistemul american de apărare antirachetă, cel care a fost propus anul trecut, în toamnă, de preşedintele Obama, ca alternativă la varianta pe care o propusese administraţia americană anterioară. Practic, la Lisabona se va lua decizia politică cu privire la crearea unui sistem antirachetă al NATO, pe baza principiilor pe care România le-a propus şi le-a susţinut la Summitul de la Bucureşti din 2008 şi care au fost reiterate la Summitul de anul trecut de la Strasbourg – Kehl. Şi, de asemenea, care au fost menţionate în documentele finale ale reuniunii miniştrilor afacerilor externe ai NATO din decembrie anul trecut. Este vorba despre principiile indivizibilităţii securităţii aliate, principiul solidarităţii aliaţilor şi principiul acoperirii, prin acest sistem de apărare antirachetă, a întregului teritoriu, a forţelor şi populaţiilor aliate.
– Preşedintele Barack Obama şi-a exprimat deschiderea faţă de implicarea Rusiei în acest proiect. Care este stadiul discuţiilor SUA – Rusia pe acest subiect?
Bogdan Aurescu: Există o deschidere cu privire la implicarea Rusiei în proiectele de apărare antirachetă, atât în plan bilateral americano – rus, cât şi la nivel NATO. Şi noi considerăm că această deschidere este una foarte bună, potrivită. Au existat, după ştiinţa noastră, consultări frecvente între partea rusă şi cea americană, prilej cu care partea americană a informat partea rusă cu privire la stadiul evoluţiei proiectului american şi, de asemenea, există deschidere şi la nivel NATO. Secretarul General NATO, în repetate rânduri, a propus un acoperiş comun, s-a referit la un moment dat la această sintagmă „acoperiş comun” de apărare antirachetă pe tot spaţiul euroatlantic, inclusiv Rusia. Prin urmare, există această deschidere de participare. Sigur că detaliile cu privire la partea tehnică a participării, modul în care concret ar avea loc o astfel de cuplare a Rusiei la proiectul american, respectiv NATO, acestea sunt chestiuni care urmează să fie definite ulterior. Sigur, în măsura în care Rusia o doreşte.
AGERPRES: Există o deschidere clară şi dinspre partea rusă?
Bogdan Aurescu: Evident, partea rusă este interesată de acest proiect, asta se poate spune cu siguranţă şi subiectul este pe agendă.
AGERPRES: Unde se situează România între toate aceste negocieri?
Bogdan Aurescu: România are, pe de-o parte, acest proces de negociere bilaterală pentru participarea la proiectul american de apărare în etape în Europa – Phased Adaptive Approach, denumirea proiectului american -, şi negocierile se poate spune că evoluează într-un ritm foarte bun. Sunt progrese importante, atât în ceea ce priveşte cadrul juridic în sine, cât şi în ceea ce priveşte activitatea grupului de lucru tehnic de identificare a celei mai potrivite locaţii pentru amplasarea interceptorilor americani. Pe de altă parte, la nivelul Alianţei Nord Atlantice, susţinem, după cum spuneam, ideea unui sistem NATO comun şi urmează, sigur, ca în cadrul Alianţei să se discute toate aspectele cu caracter tehnic, economic, care sunt implicate.
– Vineri va avea loc cea de-a treia rundă de negocieri româno – americane. La ce stadiu au ajuns negocierile şi câte runde vor urma?
Bogdan Aurescu: Cei care au experienţă în practica aceasta a negocierilor vă pot spune că niciodată nu poţi să spui cu certitudine câte runde sunt necesare, însă, ceea ce pot să vă spun este că în cele două runde pe care le-am avut până acum, cea din iunie şi cea din 26 – 27 iulie, practic, s-au făcut progrese relevante. Deci, suntem optimişti că vom avansa într-un ritm destul de rapid.
– Câte rachete interceptoare vor fi instalate în România? A fost aleasă locaţia?
Bogdan Aurescu: Deocamdată, acestea sunt detalii care nu s-au fixat cu titlu definitiv. Urmează ca, în procesul de negocieri, atunci când vom avansa spre finalul acestui proces, aceste lucruri să fie decise şi, în acelaşi timp, făcute publice. Procesul acesta, vreau să spun şi să subliniez, este unul pe care atât partea română cât şi cea americană îl doresc cât se poate de transparent. Însă, după ce aceste chestiuni vor fi decise cu certitudine, de-abia atunci vom putea să le facem publice.
– S-au făcut studii referitoare la cea mai bună variantă de alegere a locaţiei?
Bogdan Aurescu: N-aş vrea să intrăm în detalii legate de locaţii. Există un set întreg de criterii cu caracter tehnic care sunt luate în considerare. Este un proces comun de identificare a locaţiei, pe care-l conduce partea română cu partea americană, pentru că este vorba despre o locaţie pe teritoriul României şi există un grup de lucru care a fost creat în mod special, sub autoritatea şefilor delegaţiilor de negociere şi care, în toată această perioadă, de la debutul negocierilor, s-a ocupat de această problemă.
– Interceptorii din România ar trebui să devină operaţionali din 2015. Pe parcursul negocierilor au apărut elemente noi, imprevizibile, de natură să modifice datele şi prognozele iniţiale?
Bogdan Aurescu: Nu putem să vorbim despre astfel de modificări ale prognozelor iniţiale. Data 2015 este corespunzătoare celei de-a doua etape a creării acestui sistem, care are patru etape. Până în prezent, acest termen limită, acest reper rămâne valabil.
– Ştim că SUA acoperă costurile legate de interceptorii propriu-zişi şi de amenajarea locaţiei acestora. Partea română a făcut o analiză cu ceea ce înseamnă costuri de ordin logistic sau de asigurarea securităţii perimetrului? Ştie România în momentul de faţă ce cheltuieli trebuie să facă?
Bogdan Aurescu: Există şi cheltuieli pe care partea română le va face, dar ele sunt limitate, nu reprezintă, raportat la cheltuielile întregului proiect din România, decât o parte foarte mică. Vom cunoaşte cu exactitate dimensiunea acestor cheltuieli în momentul în care se va decide definitiv locaţia şi atunci se va putea face o estimare exactă. Sigur că există diverse variante de calcul, dar, în acest moment, este prematur să facem astfel de estimări. Ceea ce preocupă ambele părţi este să găsim varianta cea mai eficientă şi care să nu implice costuri foarte mari, dar există mulţi alţi parametri care sunt luaţi în considerare.
– Există voci din politica românească ce afirmă că am putea lega susţinerea pe care o acordăm Americii în scutul antirachetă de regimul dificil de primire a vizelor de către cetăţenii români. Poate include România astfel de clauze în Acordul cu SUA?
Bogdan Aurescu: Cred că ar fi total nepotrivit ca între doi parteneri strategici, cum sunt România şi SUA, să încerci să introduci un astfel de târg, care nu are de-a face cu realitatea relaţiilor diplomatice, mai ales între două state care au o relaţie atât de puternică şi atât de bună. Ceea ce se poate spune este următorul lucru: existenţa acestui proiect şi punerea lui în aplicare reprezintă în acelaşi timp o confirmare a caracterului foarte puternic al relaţiei bilaterale şi al Parteneriatului strategic dintre România şi SUA. În acelaşi timp, reprezintă o dezvoltare a acestui parteneriat strategic, deci nu este doar o confirmare, ci şi un pas mai departe în aprofundarea, în creşterea nivelului şi amplitudinii Parteneriatului strategic bilateral şi sigur că pe acest fundal se pot înregistra progrese şi în multe alte domenii de interes comun. Pe acest fundal, sigur că acest proiect contează.
În ceea ce priveşte vizele în sine, acesta este un dosar care preocupă în mod activ şi este urmărit permanent de diplomaţia română şi nu numai de către ea. Suntem preocupaţi permanent să îndeplinim toate condiţionalităţile tehnice care sunt prevăzute de legislaţia americană pentru a intra în programul Visa Waiver şi trebuie spus că, la acest moment, majoritatea acestor condiţionalităţi, care ţin de guvernul român, de autorităţile române, sunt îndeplinite. Rămâne, însă, problema destul de complexă a ceea ce se cheamă problema ratei de refuz. Ori, rata de refuz care înseamnă numărul de aplicaţii pentru viză care sunt respinse de autorităţile americane este o chestiune ce nu poate fi controlată direct de Guvernul României, nu ţine direct de ceea ce pot face autorităţile române. Este o chestiune care ţine de modul în care cetăţenii români îşi estimează şansele de a primi o viză. Este şi motivul pentru care, împreună cu ambasadorul Gitenstein (ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein – n.r.) am avut, în primăvara acestui an, iniţiativa acelei campanii de informare publică ce a avut un impact destul de important din punct de vedere al percepţiei publice şi al gradului de conştientizare pentru cetăţenii români ca să ştie foarte exact care sunt parametrii personali pe care un român trebuie să-i îndeplinească pentru a avea succes atunci când face o aplicaţie de viză americană. Sperăm ca această campanie să continue, sperăm să reluăm, să facem o a doua serie a acestei campanii şi vom vedea. Împreună cu partea americană vom încerca să cuantificăm impactul pe care l-a avut această campanie, atunci când vom vedea rezultatul pe anul acesta al ratei de refuz.
– Pot exista în Acordul cu SUA clauze care să nu aibă neapărat legătură cu strategia privind scutul antirachetă?
Bogdan Aurescu: Este vorba despre negocierea unui cadru juridic care reglementează această activitate pe teritoriul României şi, când avem în vedere reglementarea cadrului juridic, trebuie să avem în vedere şi cadrul juridic existent cu SUA, pentru că România a încheiat încă din 2005 un acord privind prezenţa forţelor americane pe teritoriul României. Acel acord conţine unele prevederi ce pot să fie aplicabile şi în cazul amplasării de interceptori şi de restul echipamentelor necesare funcţionării acestora pe teritoriul ţării noastre. În baza acelui acord, au fost încheiate 19 aranjamente de implementare, iarăşi, unele dintre ele pot fi aplicabile în continuare, altele pot să necesite unele ajustări pentru a adapta conţinutul lor noii activităţi de pe teritoriul României. Prin urmare, este o activitate complexă, care nu se reduce doar la un singur document juridic, avem în vedere un întreg cadru de reglementare normativă cu privire la această activitate. Însă, evident că ne concentrăm pe aspectele care ţin de funcţionarea directă a acestui sistem şi modul în care acest sistem va deveni operaţional în România.
– Au existat voci de la Chişinău care au spus că desfăşurarea de elemente antirachetă americane pe teritoriul României pune în pericol securitatea naţională a Republicii Moldova. Şi în cazul Ucrainei au fost afirmaţii similare. Se poate vorbi despre o eventuală apariţie a unor conflicte diplomatice cu unele state vecine, în contextul participării noastre la scutul antirachetă?
Bogdan Aurescu: Eu nu am observat niciun fel de conflict diplomatic până în prezent. Decizia pe care CSAT a luat-o în februarie nu a produs (conflicte diplomatice – n.r.), iată, până în septembrie, şi cred că nici nu se pune problema în acest sens. Guvernul Republicii Moldova a emis chiar o declaraţie de susţinere faţă de acest proiect. De altfel, noi am informat pe canale diplomatice toate statele din regiune, în special statele vecine, cu privire la acest proiect şi avem o transparenţă deplină în acest sens. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că un astfel de proiect nu creează vulnerabilităţi de securitate, ci, dimpotrivă, contribuie la creşterea securităţii, nu numai pentru România, dar şi în regiune.
– A venit România, în Acordul cu SUA, cu nişte clauze ferme, de genul „acceptăm acest lucru, dar vrem în schimb asta”?
Bogdan Aurescu: Într-un proces de negociere, nimeni nu poate impune ceva celeilalte părţi. Procesul de negociere presupune o interacţiune din care rezultă un numitor comun acceptat de ambele părţi, care să corespundă interesului şi unei părţi şi celeilalte, voinţei şi unei părţi şi celeilalte. Prin urmare, nu cred că putem să discutăm despre a impune ceva, nici noi părţii americane, nici partea americană nouă. Pur şi simplu este un proces care se desfăşoară într-o atmosferă extrem de relaxată şi de constructivă în relaţiile cu delegaţia americană. Este o atmosferă aş spune extrem de plăcută în discuţie. Şi vă spun asta pentru că am participat la multe negocieri cu state din diverse zone şi cu diverse orientări faţă de România. Ceea ce pot să spun este că la finalul acestui exerciţiu de negociere, care sperăm nu va fi prea îndepărtat, vom avea un text foarte bun care să corespundă pe deplin intereselor României şi evident intereselor Statelor Unite şi care va fi o contribuţie importantă nu numai la securitatea României şi la securitatea regională, dar şi la sistemul NATO antirachetă.
(AGERPRES)