Managerul Adrian Drâmbu dă asigurări ferme

Managerul Adrian Drâmbu dă asigurări ferme:  

    Spitalul  de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede

         va fi dat în folosinţă la sfârşitul anului 2009

– Domnule ec. Adrian Drâmbu, sunteţi directorul Spitalului T.B.C. din Roşiorii de Vede din data de 17 noiembrie 2008. Două sunt motivele pentru care suntem astăzi, aici. În primul rând , pentru a vedea la faţa locului stadiul lucrărilor la sediul nou al spitalului, iar în al doilea rând, să vă consemnăm opinia în legătură cu o anumită stare de irascibilitate din sânul colectivului de aici. Am primit câteva sesizări telefonice din partea unor salariaţi, dar fără să-şi decline identitatea, care ne semnalau anumite nemulţumiri, dar fără a le nominaliza. Vorbeau de volum mare de lucru, de ordine verbale, de o anumită rigiditate în conducerea spitalului. Ce ne puteţi spune?

• – Spitalul de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede este de interes interjudeţean. Este amplasat în nişte clădiri foarte vechi, de fapt, nişte cazarme care deserveau un aerodrom militar, ce a funcţionat până spre sfârşitul anilor ’40 ai secolului trecut. Clădirile sunt într-o fază avansată de degradare, dar avem un colectiv care munceşte foarte mult. Sarcina noastră este să fim în slujba bolnavului, de aceea, toate energiile noastre sunt subordonate acestui ţel. Avem, este adevărat, un spital nou, aflat în construcţie încă din anul 1992, dar nefinalizat în ziua în care discutăm. Cînd am fost numit manager, gradul de finalizare al spitalului nou era de circa 60%. Am reuşit, cu ajutorul proiectantului şi al antreprenorului general, Hidro -Oltul-ul, să avansăm lucrările la aproximativ 90%. Mai sunt patru corpuri mici de clădire care necesită realizarea finisajelor interioare şi, până la 15 mai, vom muta toţi bolnavii în clădirea nouă a spitalului.

• – Domnule director, haideţi să fim mai concreţi. Roşiorenii, dar nu numai ei, se uită de aproape 20 de ani la ceea ce ar trebui să fie un spital nou, modern, cu toate utilităţile necesare actului medical raportat la nivelul anului 2009. Când se va da în funcţiune acest spital? Se va mai da în funcţiune?

• – Garantat, anul acesta , spitalul va fi dat în funcţiune!

• – Domnule director, vă atenţionez foarte serios că tocmai aţi făcut o promisiune!

• – Este adevărat! Promisiunea o fac în cunoştinţă de cauză. Spitalul aflat în construcţie a cunoscut nişte perioade negre, în sensul că nu s-a mai acordat, în anumite perioade, finanţare pentru finalizarea lui. Un corp de spital este gata, graţie fondurilor primite de la Banca Mondială, unde sunt cazaţi 84 de bolnavi TBC, iar acela va fi destinat numai acestor bolnavi. Spitalul nostru nu tratează numai această boală, ci şi restul bolilor cuprinse în categoria pneumologie, obstrucţii respiratorii, pneumonii, viroze etc. De ce fac această afirmaţie că va fi terminat spitalul? Anul trecut, când am preluat spitalul, au fost bani pentru investiţii. Anul acesta, am făcut 3 memorii la noul ministru al sănătăţii, mi s-a răspuns la ele şi mi s-au acordat până la ora actuală 65 miliarde lei vechi pentru finalizarea spitalului. Am făcut un alt memoriu în care am arătat că aceşti bani nu sunt suficienţi pentru terminarea spitalului. Aceşti bani sunt pentru construcţii montaj, dar nu avem bani pentru dotări. Chiar ieri, vineri, 13 martie 2009, am fost la minister şi mi s-a promis că la prima rectificare, probabil în iunie, mi se vor acorda banii pentru finalizarea spitalului, inclusiv la capitolul dotări.

• – Cam de câţi bani ar mai fi nevoie, domnule director?

• – După calculele proiectantului şi ale antreprenorului general, ar mai fi nevoie de circa 86 miliarde lei. Vreau să vă mai spun că în noul spital vom mai avea un laborator nou, cel mai modern laborator din judeţ, cabinet stomatologic, săli de tratament şi pentru alte categorii de boli, în sensul că un bolnav care se internează la TBC, nu suferă numai de această boală, ci şi alte boli, cum ar fi: boli de inimă, diabetici etc. Din păcate pentru noi, fiind un spital de monospecialitate, este foarte greu să accesăm banii de la Casa de Sănătate. Este una dintre nemulţumirile mele, chiar din clipa când am venit manager de spital aici. Am găsit un contract cu Casa de Sănătate care nu este acoperitor pentru nevoile spitalului. Am găsit nişte tarife aprobate anul trecut, negociate de vechea conducere, care nu sunt acoperitoare pentru nevoile bolnavului.

• – Cam cât vă decontează Casa de Sănătate?

• – Contractul cu Casa de Sănătate ar trebui să acopere peste 95% din cheltuială..

• – Şi în realitate?

• – În realitate, undeva până la 75%.

• – Restul de procente cu ce le acoperiţi?

• – Restul le acoperim cu datorii la furnizori. Aceasta este marea problemă. În momentul în care am preluat conducerea spitalului am încheiat un contract cu ministrul sănătăţii, ca reprezentant al Ministerului Sănătăţii şi mi-am asumat nişte indicatori pentru anul 2008. La 31octombrie 2008, se înregistrau furnizori neachitaţi în valoare de 7,178 miliarde lei, din care, numai la medicamente, peste 4 miliarde. Aceasta este explicaţia, neavând bani, nu putem să plătim la timp furnizorii. Apoi, cheltuielile cu salariile sunt foarte mari. La momentul acesta, numai cheltuielile pentru salarii şi bonuri de masă se ridică la circa 3,8 miliarde pe lună, iar contractul cu Casa de Sănătate este de 4 miliarde pe an.

• – Domnule director, hai să ne întoarcem la factorul uman,la problema personalului…

• – Anul trecut, la începutul lunii decembrie, am organizat concurs pentru posturi de asistente, infirmiere, femei de serviciu. Din cinci posturi de asistente s-au ocupat patru, din trei posturi de infirmiere s-au ocupat două şi asta pentru că s-au prezentat candidaţi mai puţin la concurs. Motive? Nu ştiu dacă este cazul să le prezint acum. Distanţa mare faţă de oraş, faptul că am avut, numai anul trecut, două cazuri de îmbolnăviri profesionale…

• – Da, dar şi sporurile sunt mari..

• – Este adevărat, dar poate frica este mult mai mare. Acum, hai să ne întoarcem la ceea ce spuneaţi mai devreme: anonima şi bârfa. Vă confirm faptul că din 28 iulie 2008, când am preluat interimatul conducerii, am avut parte doar de două anonime, iar din data de 1 decembrie 2008, am avut trei anonime: una, la Direcţia Sanitară şi două, direct la ministrul sănătăţii. Ultima a avut ca finalitate o „vizită” a Corpului de Control al ministrului, care a constatat că nu se justifică ceea ce se scria în anonime. Nişte aberaţii! Poate că am deranjat anumite persoane care doreau să facă parte din toate comisiile posibile, mai ales din cele de licitaţii, să primească doar ordine scrise pentru orice fel de sarcină de serviciu, să fie o anumită lejeritate la intrarea, dar mai ales la ieşirea din spital etc. În rest, avem un colectiv excepţional, care se dedică actului medical cu pasiune, cu dăruire.

• – Domnule director, vă mulţumesc pentru amabilitate. Vă promit că voi reveni pentru o discuţie detaliată despre tot ce înseamnă noul spital TBC pentru municipiul nostru.

• – Şi eu vă mulţumesc. Vă aştept cu plăcere!

                                                                                    A consemnat

                                                                                           Ion BĂDOI