La steaua care-a răsărit….
După un remarcabil debut editorial, cu volumul „Singur între patru versuri”, mai tânărul confrate Laurenţiu Ghiţă (n. 7 februarie 1966, la Ploieşti) s-a decis să publice o a doua carte de epigrame şi catrene, „Zâmbetoniera„, purtănd, ca şi precedenta, un titlu ce parafrazează şi trimite totodată, ca sugestie, la originile soresciene. A te raporta la un maestru literar de talia genialului poet, dramaturg şi eseist oltean – în acelaşi timp, un înzestrat epigramist – este, desigur, o opţiune onorantă pentru un scriitor ce a păşit cu dreptul într-un teritoriu în care mulţi se aventurează, fie şi numai pentru a face figuraţie.
Lumea epigramei a fost chemată să ia act, surprinsă în modul cel mai plăcut, de apariţia
acestui nume, văzând în noul venit noua stea a epigramei româneşti contemporane.
Într-adevăr, rareori inteligenţa, perspicacitatea şi spontaneitatea formează, ca în cazul său, un aliaj lesne sesizabil.
Virtuoz al jocului subtil de cuvinte (transformat în veritabil şi încântător joc de idei), ba chiar al unor calambururi de mare efect, cum este acesta:
Aceşti poeţi de peste-Ocean,
Trăiesc o relativă dramă:
Fiind plecaţi de-un car de ani,
Scriu, cum s-ar zice,…emigramă.
(Epigramiştilor din Diaspora)
Laurenţiu Ghiţă abordează, cu succes, întreaga gamă de procedee specifice genului, fapt ce aşează epigramele sale sub semnul peren al
clasicităţii.
Epigramistul pune, curajos, degetul pe o rană morală ce pare a rămâne, de parcă e un blestem, nevindecată:
Situaţia-i hilară
Şi nu poţi s-o ocoleşti:
Nu-s atâţi ţărani în ţară
Câţi trăiesc în Bucureşti.
(Ţărani şi…ţărani)
Recunoaşterea valorii sale n-a întârziat să se manifeste: premierea constantă la concursurile naţionale de epigramă, primirea Premiului pentru volum de debut pe anul 2008 al Uniunii Epigramiştilor din România, dobândirea calităţii de Vicepreşedinte al Clubului Epigramiştilor Bucureşteni „Cincinat Pavelescu”, includerea în culegerile şi antologiile de gen.
George CORBU
Preşedintele Epigramiştilor din România
Revoltă
Un lucru nemaipomenit
Îmi dă fiori de enervare:
Plătesc impozit pe venit,
Când eu am gânduri de plecare!
Profeţia Brucan, mult prea optimistă
Când douăzeci de ani ne-a sorocit,
L-a copleşit poporul cu blesteme,
Acum, privind în jur, sunt lămurit,
Că termenu-a sosit, dar prea devreme.
Români în străinătate
Aflat departe de meleaguri sfinte,
Am întâlnit români precum li-i felul,
Unu-şi băga ceva la trei cuvinte,
Iar altu-a vrut să-mi fure portofelul.
Păcat de aşa ţară!
Citesc şi-mi stăpânesc mania,
Că singur poţi să te convingi:
Aşa-i la noi, în România,
Degeaba „tragi” dacă nu-„mpingi”!
Despre olteni
Deşi îi ştii subiect de glume,
Nu e popor cum e olteanul,
Sunt cei mai prăpădiţi din lume
Deşi, la ei, conduce …Banul.
Soarta „Cloştii cu puii de aur”
Azi, la ruşi dacă depui
Una cloşcă şi-ai ei pui,
Să fii sigur că rămâi
Fără cloşcă, fără pui!
Schimb „echitabil”
Schimbu-a fost deosebit,
Noi am dat la ruşi tezaur,
Şi, în schimb, ne-am pricopsit
Cu o „epocă de aur”!
Unui şofer nesimţit,
cu maşina „de fiţe „
Ce imagine, măi vere,
Pur şi simplu, de coşmar :
Trei sute de cai putere
Călăriţi de un măgar!
Explicaţia gardurilor
Românii-nalţă garduri mari,
Cu sârmă rotocol, cu spini,
Nu să oprească pe tâlhari,
Ci să-i ascundă de vecini.
C-aşa-i românul
Românul nu e ca străinul,
Îi place s-aibă casa plină,
Îşi vizitează des vecinul,
Dar, şi mai des, chiar, pe vecină.
Din lumea capitalului
Firma PIRELLI-o duce rău
Şi se agită ca nebunii,
C-a apărut rivalul său.
La Chişinău, firma PIBUNI.
Comuniştilor de la Chişinău
Acei ce, de-ngâmfare plini,
Vor comunismul înapoi,
Ar vrea să fim cu ei vecini,
Dar nu şi ei vecini cu noi!
Permanenţă istorică
Poate asta e pricina
Că ne bântuie necazul,
De la ruşi venea lumina,
Iar acum, mai nou, şi gazul.
Pământ pentru Rusia
Planeta nu-i destul de lungă
Şi nici destul nu s-a lăţit
Atâta cât să îi ajungă
Vecinei de la Răsărit.
Neam de neam, neică!
Suntem neam de bună spiţă,
Dovedit de mii de ani:
Pentru-o simplă mioriţă
Trebuiră trei ciobani.
Transhumanţă modernă
Ciobanii, cu căciuli pe frunte,
În vale vin, să vândă caş
Şi,-n locul lor, sosesc pe munte
„Ciobani” cu jeep, de la oraş.
Proxenetul, la mare cu „trupa”
În lumina care creşte,
Se observă până-aici
Înotând în lac, un peşte,
Cu un stol de păsărici.
Unui duşman ascuns
Stilul tău mi-e cunoscut,
Şi nu poţi să mă corupi,
Tu ai vrea să-mi dai un şut
Unde eu aş vrea să pupi.
Sensul iubirii
A fost iubire într-atât,
Că era clar ce-o să se-ntâmple,
El i-a tot pus argint la gât,
De i-a ieşit argint pe tâmple.
Amor fără… precauţii
(Prietenele ştiu de ce…!)
Ne-am jucat un pic de-a soţii,
Într-o noapte mai nebună
Şi de-atunci, avem emoţii
…Pe la început de lună.
Cum ne vrăjesc femeile
Cum naiba, vrăjitoarele
Ne fraieresc într-una?
Le admirăm picioarele
Ca să le cerem… mâna!
Sofism
Unii-nţelepţi se ţin de glume
Şi ne întreabă cam aşa:
„De n-ar fi proşti atâţia-n lume,
Cu cine ne-am mai compara?”
Minciuna omniprezentă
Precum ne-au spus întotdeauna
Persoanele ceva mai culte,
Picioare scurte-are minciuna,
Dar, din păcate, foarte multe!
Crucea Roşie pe ambulanţe
Unde poate duce
Sărăcirea ţării:
Până şi Salvării,
Iată, i-am pus cruce!
Întrebare
Mă cuprind fiorii
De-ntrebări năuce:
Şi pe puiul ciorii
Tot barza l-aduce?
Beţivi şi poeţi
Mă aprobă toţi convivii
Care gustă şarmul vieţii:
Nu vorbesc prostii beţivii,
Cât vorbesc prostii poeţii.
Unui parlamentar
În patru ani, de când e-n Parlament,
Rosti un singur speech de la tribună,
Îmi pare că, acum o săptamână:
„Vă rog să-nchidem geamul, e curent!”
Politicieni şi popor
Constat cu mintea uluită,
Ce om întreg n-ar vrea să vadă:
Nu pot ei, frate, să promită
Cât vrea acest popor să creadă!
Băse şi Nuţi Udrea
Tot apare pe ecran
O pereche curioasă:
Dânsul este vaporean
Dânsa este vaporoasă.
Ministerul Agriculturii
De la căderea dictaturii,
Sub proaspătul guvernământ,
Mai toţi miniştrii-agriculturii
Au fost o apă …şi-un pământ.
Prim ministru de criză
– Emil Boc
Ne aruncăm cu oarece regrete
În al măsurilor concret registru,
Şi, dacă alţii au redus bugete,
Noi am redus numai primul ministru.
Laurenţiu Ghiţă s-a născut la 7 februarie 1966, la Ploieşti. Este inginer şi vicepreşedinte al Cenaclului Epigramiştilor Bucureşteni „CINCINAT PAVELESCU”.
Cărţi publicate (volume de autor, epigrame ):
- SINGUR ÎNTRE PATRU VERSURI, Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2008;
- ZÂMBETONIERA, Editura ANAMROL, Bucureşti, 2010;
Apariţii în antologii:
- CUGET, DECI EXIST, DAR NU MAI REZIST, Cenaclul SATIRICON, Cluj Napoca, Editura Pro Vita, Cluj Napoca, 2005;
- ANTOLOGIE DE CATRENE ŞI EPIGRAME, Epigramisti de pe www.agonia.ro, Editura EDO, Bucureşti, 2009;
- UNIVERSUL PROSTIEI, Antologie UER, Seria EPIGRAMA 2000, Nr. 19, Editura PROILAVIA, Brăila, 2009.
Premii şi menţiuni:
- Premiul pentru volum de debut al UER, 2008;
- Premiul I la Concursul Naţional de Epigrama CÂT E BUZĂUL DE MARE, Buzău, 2009;
- Premiul I la festivalul-Concurs de Creaţie a Epigramei COBRA, Reghin, 2009
- Premiul II la Festivalul Naţional de Satiră şi Umor ZÂMBETE ÎN PRIER, Secţiunea Epigrame, Vişeul de Sus, 2009;
- Premiul II la Concursul Internaţional de Umor ALO…PĂSTOREL, Iaşi, 2009;
- Premiul III pentru volum publicat, Festivalul de Satiră şi Umor MĂRUL DE AUR, Bistriţa, 2009;