7.9 C
Roșiorii de Vede
joi, aprilie 18, 2024

Înălțătoare trudă, falnică realizare poetică

                                                  Înălțătoare trudă, falnică realizare poetică                                      

                                                                           

 

         Cea de-a 17-a carte a poetului Theodor Răpan, ”FIIND 365+1 Iconosonete”,  a fost lansată în seara zilei de 24 octombrie 2013, într-o sală arhiplină , la Muzeul Național al Literaturii Române din București. Este nu numai o ambiție poetică împlinită a prolificului scriitor cu rădăcini teleormănene, ci și o realizare de excepție, așa cum ne-a obișnuit în ultimii ani. Fără a greși, putem să afirmăm că această bijuterie literar-tipografică este, așa cum scrie poetul, ” o lacrimă-nflorită ce duce-n vis Câmpia pe un munte”, un moment de referință în evoluția sa scriitoricească și un cadou de ”lacrimi durute”, așa cum numește el sonetele, pentru numeroșii și loialii săi cititori.

         Au fost alături de Theodor Răpan, la această reușită manifestare, prieteni din toată țara, veniți să culeagă spicele cuvintelor de pe ogoarele arate cu dragoste și înălțătoare trudă de acest Icar teleormănean, purtător de aleasă cămașă din borangic țesut de fecioare cu părul împletit cu nopți suspinate în chelare descântate la focul speranței, cusută cu dor și rouă culeasă în dimineți stelare.

         Printre cei prezenți în sala neîncăpătoare a Muzeului Literaturii Române s-au aflat mulți teleormăneni, sau cu puternice rădăcini din acel sud de Țară Românească. Să-i amintim pe Florea Burtan, poet și jurnalist, prof. Vladimir Alexandrescu, av. Georgeta Bădoi, prof. Nicoleta Milea, ing. Ioan-Alexandru Bădoi, jurnalistul Cătălin Agapie, interpreta de muzică populară Floarea Calotă, cantautoarea și poeta Alexandrina Chelu, bihoreancă, dar teleormăneancă prin bunicul patern, poeta Violeta Stika și mulți alții.

          Cel care a deschis sărbătoarea lansării de carte a fost Dan Mircea Cipariu, președintele filialei București-Poezie  a Uniunii Scriitorilor din România., care a rostit cuvinte de apreciere pentru poezia lui Theodor Răpan, pentru această ultimă carte, pe care o numește ” un mic monument de recuperare a unui limbaj de altădată”, dar, nevoit să meargă la o întâlnire unde se va discuta către cine  vor merge premiile Filialei București a Uniunii Scriitorilor, părăsește cu regret Rotonda cu convingerea că această întâlnire va fi una memorabilă.

         Theodor Răpan își asumă și responsabilitatea de moderator și-l invită cu emoție să spună câteva cuvinte pe poetul Radu Cârneci, ”corifeul sonetului românesc”.

        ” Este o sărbătoare a noastră și a poetului Theodor Răpan, cartea merită atenție și prețuire din partea celor care se mai pot bucura de poezie frumoasă, a spus maestrul Radu Cârneci. Așadar, continuă poetul Radu Cârneci, avem de-a face cu o carte deosebit de lucrată, de chinuită, de fasonată, de gândită. Este o muncă titanică, această carte este o bucurie, este o izbândă. Această carte este o izbândă și ca literatură, ca artă poetică și ca artă grafică. Este o îmbrățișare între cuvânt și expresie grafică. Este o foarte frumoasă carte și-l felicit pe poet fiindcă eu consider că, deocamdată, este vârful profesiei sale poetice. Este adevărat că nu este o carte pe care să o iei sub braț și să-i reciți iubitei în parc din ea, dar pe masa omului de studiu, pentru unul care se ocupă de cuvânt, legat de tainele sale, este o carte mare pentru poeți și pentru genul în care a fost făcută, pentru sonetul românesc. Mărturisesc părerea de rău că această carte a apărut târziu și nu am putut să o prind în Marea Antologie, în trei volume, a Sonetului Românesc, care a apărut în urmă cu patru ani, în 2009, fiindcă merita să fie acolo, la locul ei, în această Antologie, dar poate va face cineva, cândva, un adaos, un supliment la această Mare Antologie, fiindcă mai sunt câțiva sonetiști care-și au locul acolo. E o carte grea, și la propriu și la figurat, este o carte esențială, mai ales pentru autor, ceilalți o vor citi așa cum trebuie. El are meritul acesta că a făcut-o și, mărturisesc încă o dată, este posibil să facă altceva mai bun, nu știu, poate va face, deocamdată omul este în vârful lui de glorie. Îl felicit din toată inima! Cred că se va scrie despre carte și că-și va găsi locul, nu numai în bibliotecile noastre personale, ci și în bibliotecile mari ale universităților și Academiei. Este o carte care trebuie respectată.

        Aici, de față, sunt mulți sonetiști. Să nu-l invidiați, dumneavoastră să faceți cărți de 100 de pagini, de 50 de sonete, de 30 de sonete, dar să fie esențiale. Lăsați-l pe el cu această mare glorie a cărții acesteia grea, puternică și neînvinsă, deocamdată! Vă îmbrățișez!”

          Vădit emoționat de cuvintele spuse de maestrul sonetului românesc, poetul Theodor Răpan a spus:

” Iubite maestre, sunt dator să vă dau o scurtă replică, în sensul că nu m-așteptam să spuneți cuvintele acestea, mă tușează și, sincer, mă emoționează. Eu vă consider cel mai bun dintre cei mai buni sonetiști pe care îi avem în clipa de față. Vă rog să vă abțineți de la cuvinte mari, lăsați poetul în modestia lui, să-și vadă de uneltele lui și, dacă după 17 cărți a dat Dumnezeu să iasă abia acum această carte cinstită, curată, frumoasă, v-o închin, v-o dăruiesc și lăsați-mă să cred că nu meritam cuvintele acestea.”

          Poetul Radu Cârneci a mai adăugat câteva cuvinte de laudă și de admirație pentru editorul acestei cărți, directorul editurii SemnE, ing. Ștefan Dulu, care, la rându-i, mărturisește prietenia de peste 30 de ani care-l leagă de Theodor Răpan și care se concretizează în cărți deosebite, cărți eveniment, începând cu ”Taurul lui Falaris” și terminând cu această realizare de excepție care este lansată în această seară.

              ”Meritul este în totalitate al lui Doru, care pune o pasiune nebună în munca lui. În tot acest proces, nu mai știe de nimeni, nu mai cunoaște pe nimeni, și chiar te deranjează teribil pretenția lui de a fi perfect. Să nu credeți că această carte va fi ultima. Cu certitudine, nu!”

          Consilieră editorială, împreună cu prof. Tudor Opriș, Ioan Mazilu-Crângașu și Adrian Munteanu, prof. Nicoleta Milea a propus ca ” pentru a fi o bucurie deplină a întâlnirii din această seară, trebuie ca toți cei prezenți să facă în așa fel încât să se facă simțită prezența lui Nichita Stănescu.”

       Venit de la Alexandria, poetul și jurnalistul Florea Burtan, a făcut, prin verbul său domol ca un râu din Câmpia română, dar profund și atent la sensurile poemelor prezentate, ca atenția celor prezenți să se transforme în aplauze generoase:

          ” Parafrazându-l pe Marin Preda, aș spune că un scriitor când vine în București, tot scriitor caută. Astăzi, venind din Teleorman, am bucuria de a mă reîntâlni chiar cu un teleormănean, în persoana poetului Theodor Răpan, răspunzând somației sale de a fi negreșit prezent la adresă, unde, după cum preciza, se vor întâmpla lucruri deosebite. E vorba, desigur, de lansarea volumului de sonete ”FIIND 365+1 Iconosonete”, o carte masivă și năucitor de frumoasă, tipărită în excelente condiții grafice de editura SemnE. Am citit cam tot ceea ce a scris Theodor Răpan, de la primele apariții în ziarul ”Teleormanul”, în anul 1970, când autorul era licean la Roșiorii de Vede, până la aceste seducătoare Iconosonete, iar convingerea mea nu poate fi decât aceasta, că ne aflăm în fața unui poet ajuns la deplina maturitate creatoare, îndrăgostit de cuvânt și rostire, neobosit căutător de esențe durabile și relevante. Spirit romantic, sensibil și atent la fascinația lumii sale interioare, Theodor Răpan nu se sfiiește să-și îmbrace versurile în veșmântul prozodiei clasice, la care adaugă o gândire și o expresivitate moderne. Noul volum cuprinde 365 de sonete, exact cât zilele anului, o emoționantă trecere prin zodii și anotimpuri, prilej pentru autor de a se răsfrânge  în tot atâtea oglinzi înrămate în diafane zăpezi, în gheara soarelui de vară, în miresme și rouă, în sentimente devastatoare și deopotrivă vindecătoare. În sonetele lui Theodor Răpan este vorba despre dragoste, singurătate, melancolie, tinerețea pierdută, dorul de cei dragi, o permanentă căutare de sine și de iubire în creație. Poate veți spune că despre astfel de lucruri s-a tot scris, așa este, și se va mai scrie, desigur, pentru că ele fac parte din universul spiritual al oricărui creator. Depinde, însă, cum le spui, iar Theodor Răpan ne demonstrează fără tăgadă că este capabil să se individualizeze, să-și facă auzită vocea, pentru că are de partea sa un talent poetic înnăscut și o cultură literară pe măsură. Cine va parcurge acest an de sonete, va ajunge la concluzia că poezia adevărată, sinceră, luminoasă și înserată, șoptită și aspră, uneori, nu va dispărea niciodată. Așa cum nu vor dispărea plăcerea și bucuria scrisului”.

          Aplauzele celor prezenți au confirmat, dacă mai era nevoie, adevărul celor spuse de talentatul și blândul poet Florea Burtan.

         Poeta Carolina Ilica i-a invitat pe cei prezenți într-o excursie poetică în țările cu cea mai bună poezie, începând cu țările Americii de Sud, țările arabe, unde poezia este pe primul loc dintre toate artele, și la noi, în Balcani, dar, din păcate, un neiubitor de asemenea călătorii spirituale, grobian rătăcit printre oameni de aleasă cultură a dorit, fără să reușească, să întrerupă călătoria abia începută.

          ” Poetul Theodor Răpan este un cultivator al limbii române, a continuat distinsa poetă Carolina Ilica, poate că importanță are în acest sens și faptul că este băiat de învățător, obișnuit cu cartea și cu lecturile, și faptul că vine dintr-o zonă, din Teleorman, unde, de pildă, poezia populară are printre cele mai frumoase texte de dragoste. Theodor Răpan mai face ceva minunat. Noi știm din teoria literară că două sunt condițiile obligatorii pentru o poezie. O dată, trăirea autentică a poetului și în al doilea rând organizarea, despre care vorbea și Paul Valery, când spunea că poetul este și-un arhitect. De aceea spun că Theodor Răpan știe cum să-și organizeze cărțile. Am fost atentă și la cele patru Evanghelii ale lui. Sunt foarte sofisticate, foarte bine organizate, așa fac marii autori. Despre sonet pot spune că este o botniță care se pune unui poet, pentru că în cele patrusprezece versuri trebuie să-și comprime gândurile pentru a scrie sonetul, dar, în mod paradoxal, această restricție și acest canon cu rimele, cu încrucișările, parcă te stimulează în a scrie, deci nu este un impediment, este o rigoare care-ți pune mintea la contribuție și o obligă să fie riguroasă. Theodor Răpan nu sărăcește limba română, adică nu o sărăcește de regionalisme, vine din când în când cu câte un cuvânt din zona lui, foarte bine așezat în sonet, vine cu arhaisme, vine cu cultura acelor locuri. E mare lucru, pentru că  fără cultură nu se poate face nimic. Te felicit din toată inima!”

      Scriitorul Ion Dodu Bălan, la fel de exigent și neiertător ca pe vremuri, amintindu-și parcă de faptul că a  debutat editorial cu studiul „Influențe folclorice în poezia noastră actuală”, a reușit, înainte de a se ocupa de admirabila carte a lui Theodor Răpan,  printr-o măiastră lovitură de floretă verbală, să aducă în matca normală și curată a serii  un folclorist deraiat spre zone manelizate.

         ” Mai întâi, a spus Ion Dodu Bălan, doi poeți admirabili au vorbit extrem de frumos despre poezie, ceea ce a spulberat în mintea mea teza unui oarecare francez care zicea că unui poet îi este tot atât de greu să vorbească despre poezie cum îi este greu unei plante să vorbească despre botanică. Constat în ultima vreme că a crescut interesul pentru sonet, mai ales că a fost o vreme în care se spunea că pentru a fi un mare poet trebuie să faci niște poeme lungi cât căile ferate. Îl felicit pe Theodor Răpan pentru reușită”.

           Au mai vorbit, despre opera poetului Theodor Răpan, Petru Solonaru, Geo Călugăru și prof. Vladimir Alexandrescu, fostul profesor și bun prieten al poetului sărbătorit, cel care i-a fost alături în toată această perioadă de fecundă creație.

           Așa cum s-a întâmplat mai mereu în ultimii ani, actorul Eusebiu Ștefănescu, cel care, așa cum mărturisea cu o altă ocazie, a devenit actor datorită lui Mihai Eminescu, a recitat în stilu-i inconfundabil 12+1 sonete din cartea poetului Theodor Răpan.

         Întâlnirea cu Theodor Răpan și cu monumentala sa carte s-a încheiat printr-un moment liric de excepție susținut de frumoasa poetă și artistă bihoreancă, dar cu rădăcini de suflet teleormănean, Alexandrina Chelu, fina celebrului nostru scriitor și eseist Constantin Noica. Cele cinci sonete muzicale pe care le-a interpretat tânăra și talentata cantautoare au încântat asistența, artista fiind aplaudată cu generozitate.

         Cele mai potrivite cuvinte pentru a încheia această cronică a unui eveniment literar de excepție sunt convins că sunt ale poetului Theodor Răpan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, pe care acesta le-a încrustat la sfârșitul cărții sale de Iconosonete:

         ” Statornic crezământului meu, o carte este o petrecere irepetabilă, pe care doar Dumnezeu știe dacă o va așeza sau nu în cuibul Splendorilor! Bucuria plăsmuirii ei se consumă în acel act unic și definitiv al Facerii, cu dureri și speranțe, așa cum, prin efemera sa moarte, bobul de grâu clădește, an după an, eternitatea Pâinii. O nouă carte, pe care o dărui astăzi, conștient că lucrul cel mai important nu este volumul în sine, ci sentimentele pe care le-ar putea trezi celor ce îl vor citi!”

                                                                          A consemnat Ion BĂDOI

Articole Conexe

Ultimele Articole