Alexandrina Chelu, o artistă profundă și generoasă
Sosită din Oradea celor 900 de ani, într-un București copleșit de blândețea unui octombrie generos și fertil, dacă ne gândim la numeroasele manifestări cultural-artistice, artista Alexandrina Chelu a reușit să uimească și să cucerească sobra și selecta asistență de la lansarea unei cărți-eveniment, ” FIIND – 365+1 Iconosonete”, semnată de poetul Theodor Răpan.
Prezentată în termeni elogioși de poetul celor 365+1 sonete, artista lirică Alexandrina Chelu, cu rădăcini în sudul Teleormanului, prin bunicul patern, i-a uimit pe cei prezenți în număr mare în Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române, în seara zilei de 24 octombrie 2013, cu un recital de sonete în acompaniamentul fermecat al unei chitare ce s-a lăsat mângâiată cu talent și binecuvântare.
Alexandrina și-a început recitalul cu un sonet al frumoasei și inteligentei poete Veronica Franco, într-o limbă italiană impecabilă, pentru a continua cu un sonet al poetei Louise Labe, reușind să redea într-o senzuală limbă franceză acea lirică pasional-erotică pe care o cultiva reprezentanta Școlii lioneze, cunoscută și sub pseudonimul La Belle Cordière. Ascultând-o pe Alexandrina Chelu, trăiești două sentimente contradictorii, ambele la fel de frumoase și de atrăgătoare: să rămâi cu ochii ațintiți la artistă și să te lași cucerit de frumusețea ei, de expresivitatea feței, de magia mâinilor cu care culege notele musicale de pe chitara care se contopește perfect cu interpreta sau să închizi ochii și să te visezi în mijlocul unui luminiș din vestita Pădure Nebună a Deliormanului în care apare o fragilă căprioară care-ți vorbește într-o suavă limbă românească cu dulce accent bihorean și-ți cântă printre frunzele și florile pădurii cu glas de privighetoare, așa cum s-a petrecut atunci când a făcut să vibreze sala cu sonetul poetei Ana Blandiana. Un sonet al poetului bucovinean Constantin Moldovan s-a bucurat de interpretarea artistei, iar finalul recitalului de sonete musicale să aparțină poetului Theodor Răpan, cu un sonet din volumul, ” FIIND – 365+1 Iconosonete”, lansat în acea minunată seară, la Muzeul Național al Literaturii Române.
Cunoscătoare a cel puțin patru limbi străine: italiana, franceza, italiana și engleza, Alexandrina a început să învețe și limba ebraică din dorința de a identifica cele mai ascunse sensuri ale limbii în care-și transmite sonetele muzicale către auditoriu.
Sunt multe de spus despre minunata familie a Alexandrei Chelu, dar voi aminti doar că părinții artistei, Iuliana și Florian, sunt doi artiști de excepție ai Oradei, având nași de cununie un celebru teleormănean, pe filozoful, eseistul, scriitorul și publicistul Constantin Noica, cel care a dorit ca fiica finilor lui să se numească Alexandrina sau Dina.
De o frumusețe diafană și o generozitate cum numai artiștii dăruiți cu talent o au, Alexandrina Chelu a reușit să impresioneze nu numai prin simplitatea și profunzimea semnalului artistic pe care l-a transmis publicului, ci și printr-o tehnică specială și o sensibilitate fascinantă care au dăltuit armonios dialogul cu publicul.
Alexandru-Ioan BĂDOI