13.6 C
Roșiorii de Vede
luni, mai 20, 2024

GRIGORE VIERU – Orfeul Moldav

Destinul craiovean al Orfeului Moldav:

GRIGORE VIERU

Răstignit pe crucea răvășitoare a întrebărilor hamletiene A Fi sau A nu Fi ? -, poetul tribun al românilor de pretutindeni Grigore Vieru (născut la 14 februarie 1935, pe malul stâng al Prutului, în satul Pererita, vizavi de Miorcanii lui Ion Pillat) și-a asumat destinul personajelor celor mai tragice din teatrul scris de William Shakespeare.

El a avut parte de multe, de foarte multe grozăvii, dar și de momente luminoase în viața sa cu virtuți de smerenie și asceză de rang isihast.

A ales să-i urmeze lui Iisus Hristos, a luat Crucea zamolxiană a Acestuia – care cheie a raiului este, cheie a iertării păcatelor și a Învierii ! -, a luat crucea Neamului său, cel mare, românesc, și a urmat Calea Mântuitorului, fără pic de șovăire.

Asemenea Poetului Național: Mihai Eminescu, aidoma poetului pătimirii noastre: Octavian Goga, la fel ca poetul țărănimii: George Coșbuc (poliglot, unul dintre cei mai culți creatori europeni ai acelor vremuri) și, desigur, întru aceeași vibrație ancestrală cu aura Gânditorului de la Hamangia, dar cu suflu imbatabil hugolian: Adrian Păunescu -, Grigore Vieru a ilustrat, la modul irefragabil, ca și ceilalți patru corifei amintiți, că și-a însușit, în profunzime, istoria TUTUROR provinciilor românești, al căror spirit se regăsește plenar în redutabilele sale opere.

După propria-i mărturisire, a ajuns în Patria-Mamă abia în 1973, la vârsta de 38 de ani:

Mergeam prin Herăstrău și citeam inscripțiile cu litere românești: NU rupeți florile! NU călcați iarba ! Citeam cu lacrimi, ca pe niște poeme, atât de frumoasă e limba noastră. Mi-a încolțit gândul să rămân în România, să cer azil politic. Dar mi-am dat seama că nu sunt realist. M-ar fi returnat la Chișinău și de acolo eram trimis în Siberia. Așa era convenția dintre cele două state, iar autoritățile românești erau obligate să mă expulzeze. Apoi m-a cuprins un alt gând tainic: să plec ca turist într-o țară occidentală, să cer azil politic, să-mi schimb numele, să mă strecor în România, cu nume schimbat și să mă așez la o stână ca ajutor de cioban, să pot respira cerul țării mele. Și Dumnezeu m-a ajutat să ajung NU la o stână, ci la Academia Română. .

Putem afirma, fără teama de a greși, că personalitatea astrală, pe care o evocăm astăzi, după o jumătate de secol, când ar fi împlinit vârsta de 88 de ani, a stăpânit arta și știința de a genera energiile pozitive menite să determine înflorirea și rodirea, în ființa sa nobilă și în creația sa, de originalitate indiscutabilă, a unui veritabil destin craiovean, a unui destin oltenesc.

Atât de strânse, fraterne și indestructibile au devenit, în timp, legăturile sufletești și de spirit, ale lui Grigore Vieru cu Oltenia, încât a înminunat-o printr-o tainică doină-litanie:

Ce frumoasă ești, Oltenie,

Ești un dor, o milostenie,

Ești floarea mea de vis și crezământ

Și mândru Soare pe Pământ.

Vine Oltul cu minunile,

În străvechea lui Oltenia,

Aleargă grabnic printre munți,

În calea sa să își sărute Cozia.

De la Oltul meu și de la Jiu

Le învăț pe toate și le știu,

Chiar dacă uneori îmi este greu,

Rămân tot pe pământul meu.

Țară zici, când zici oltean,

Zici oltean, când zici alean –

Rămâi așa cum ești, oltean frumos,

Și fie-ți traiul norocos.”.

*

Hebdomadarul Literatură și Artă din Chișinău publică, în 1988, primul text poetic postbelic cu litere latine (ci NU chirilice).

În anul următor, 1989, Grigore Vieru își asumă misiunea civică de fondator al Frontului din Republica Moldova. Declară ritos: „NU fac parte din nici un partid politic. Doar din Partidul Limbii Române.”.

În cadrul spectacolului din piața Teatrului Național din Chișinău, din ziua de 28 iunie 1991, jură pe Biblie că va lupta până la capătul vieții pentru Unirea cu Țara.

*

L-am cunoscut pe Grigore Vieru în decada a doua a lunii octombrie 1990, când, răstimp de nouă-zece zile, am însoțit trupa Teatrului Național din Craiova la cel dintâi turneu al său la Chișinău, unde a prezentat patru spectacole magistrale, plus recitalul bulversant al rapsodului nostru național: Tudor Gheorghe.

Aceste spectacole erau anticipate, în edițiile de dimineață ale cotidianului Moldova Suverană, de cronicile mele – pe acele subiecte -, cronici dramatice apărute anterior, cu ocazia premierelor, în ziarul regional Cuvântul Libertății din Craiova.

Pregăteam, în acest fel, starea de spirit și orizontul de așteptări al virtualilor spectatori din România de Est, care umpleau, până la refuz, de fiecare dată, sala de 1.200 (o mie două sute) de locuri a celui mai mare teatru din Chișinău.

În ziua anterioară aceleia a plecării noastre spre Craiova, a avut loc, la amiază, o substanțială conferință de presă, iar seara: cina festivă.

La acea masă, înainte de a ne așeza definitiv pe scaune, Grigore Vieru s-a apropiat cu sfioșenie de Romulus Diaconescu și de mine, mărturisindu-ne că își dorește să ia loc între noi doi, pentru a ne bucura tustrei, împreună, nu doar de festinul gastronomic specific, ci și de unul al destăinuirilor mult dorite.

Așa s-a și întâmplat. Grigore Vieru ne-a dăruit, cu nedisimulată bucurie, câte un exemplar din Abecedarul Limbii Române, o bijuterie editorială pe care tocmai o re-tipărise, după ce – în august, același an – Limba Română fusese declarată Limbă Oficială de stat.

Permiteți-mi, prieteni, să nu rezist ispitei de a vă cita autograful pe care mi l-a scris magnificul poet:

Fratelui drag Dan Lupescu – acest Abecedar, în credința că el va fi o cheie cu ajutorul căreia voi deschide străvechile porți ale Craiovei, pe care abia aștept s-o văd. Omagiu, Gr. Vieru / Chișinău, 21 octombrie 1990.”.

Peste ani, aveam să descopăr – grație lui Tudor Nedelcea, cercetător la Academia Română: Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor” din Craiova – confesiunea lui Grigore Vieru despre ediția princeps a acestui Abecedar, realizat împreună cu S. Vangheli și M. Aftenii:

Când am scos acest Abecedar, eram încă constrâns. Abecedarul școlarilor e ca lacrima curată. Am simțit nevoia acestui Abecedar pentru copiii care acum buchisesc. Să-i învățăm limba română de la această vârstă. Am fost atât de lacomi încât am inclus aproape TOȚI scriitorii clasici români. Și Blaga, și Arghezi, și Nichita, și Sorescu, și Păunescu, cu câte două-patru versuri, care se pot silabisi și pot fi înțelese la vârsta școlarului. L-am scris cu dragoste, în trei luni, într-o pădure, împreună cu Vangheli. Ne obișnuisem atât cu silabisirea încât începusem să vorbim între noi în silabe.”.

*

Premiera absolută a numeroaselor vizite pe care avea să le efectueze Grigore Vieru în Țara lui Mihai Viteazul și Tudor Vladimirescu – unde s-a răsădit și s-a re-întemeliat cu ardoare și pasiune – s-a desfășurat în 1993, când, la invitația și însoțit de Î.P.S. Nestor Vornicescu și de Tudor Nedelcea poposește în spațiul sacru al mănăstirilor din Oltenia, consemnând: ”Vin din Basarabia, unde românii sunt săraci. Mângâierea noastră e Limba, datina, credința în Dumnezeu. Suferința noastră-i cumplită, căci ni s-a luat sufletul, dar Dumnezeu ne-a ocrotit. Dacă n-am putut apăra credința strămoșească în anii bolșevismului, sunt fericit că n-am întinat chipul lui Dumnezeu.”.

În același an, 1993, este ales membru corespondent al Academiei Române.

Rugăciune pentru mama este titlul volumului din 1994, ediție îngrijită și prefață de Tudor Nedelcea, publicat la Craiova de Editura „Scrisul Românesc”.

*

În octombrie 1994, Grigore Vieru avea să fie, din nou, oaspetele municipiului Craiova, invitat de Î. P. S. Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolit al Olteniei, de Marin Sorescu – directorul Editurii „Scrisul Românesc”, și de Tudor Nedelcea, redactorul șef al acesteia.

Într-una din acele zile, mai exact chiar pe 15, Grigore Vieru a petrecut vreo cinci-șase ore în redacția cotidianului Cuvântul Libertății.

Împreună cu Tudor Nedelcea, Constantin Preda, Marin Coandă (corespondent regional la Agerpres) Romulus Turbatu -, am discutat pe îndelete și am realizat fotografii, în biroul meu de redactor șef. Două dintre acestea sunt reproduse spre finalul volumului Grigore Vieru sau Pătimirea Basarabeană, lansat astăzi, 14 februarie, de ziua marelui poet al românilor de pretutindeni, de nimeni altul decât de acest înfocat cronicar Tudor Nedelcea.

A urmat o întâlnire fulminantă, cu toți redactorii, nerăbdători să-l cunoască pe viu pe marele poet și să-i adreseze întrebări. Totul s-a materializat într-o suită de interviuri, publicate ulterior.

Într-una dintre acele seri memorabile de octombrie 1994, am fost invitați în ospeție – Grigore Vieru, eu și Romulus Turbatu – de bunul meu prieten (din copilăria petrecută la Leamna de Sus) Ștefan Ciobănița, la el acasă, unde doamna Mioara, soția-i devotată, a pregătit o masă ca-n povești.

Grigore Vieru a dăruit cărți cu autograf tuturor celor prezenți. Am trăit, cu toții, un nevisat banchet al ideilor.

Încântarea gazdelor a fost atât de mare încât, înainte de plecarea din apartamentul de pe Calea Unirii (vizavi de Hotelul „Minerva”), ne-au surprins pe toți printr-un gest de mare generozitate, acela de a-i dărui lui Grigore Vieru o sumă consistentă de lei (circa șase-șapte salarii medii pe economie), în semn de gratitudine pentru acea seară magică și ca sponsorizare pentru viitoarele sale cărți.

Aveam să ne revedem periodic, de cel puțin două ori pe an, la Congresul Spiritualității Românești (Herculane, apoi Alba Iulia, 27 noiembrie-2 decembrie), cu ocazia Zilelor Basarabiei și Bucovinei (27-29 martie), organizate – din 2005 – de Primăria și Consiliul Local al Municipiului Craiova, în urma demersurilor insistente ale prof. dr. Tudor Nedelcea, pe lângă primarul proaspăt înscăunat Antonie Solomon. S-au adăugat Festivalul Internațional „Marin Sorescu” și atâtea alte prilejuri minunate.

Despre suita de manifestări Zilele Basarabiei și Bucovinei, cu vibrații tricolore și rang de festival internațional, este imperios necesar să precizăm că prima și, din păcate, singura localitate din România care a organizat asemenea manifestări cultural-artistice și științifice (dedicate fraților din România de dincolo de Prut, de dincolo de Siret) este Craiova. De fiecare dată, au participat, tâmplă lângă tâmplă, acordându-li-se fiecăruia în parte titlul de Cetățean de Onoare: Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vasile Tărâțeanu, Victor Crăciun, Tudor Nedelcea.

Cotidianele Cuvântul Libertății, Gazeta de Sud și revista Lamura, studiourile publice de radio și televiziune din Bănie și București, corespondenții de presă din zonă au acordat spații largi acestei sărbători a Spiritului și a Sufletului Românesc.

Tot la Craiova, în zilele de 27 februarie-1 martie 2006, Grigore Vieru ia parte la Zilele Marin Sorescu, însoțit fiind de un alai surâzător de personalități: Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Adam Puslojici, Fănuș Neagu, Vasile Tărâțeanu, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Roberto Merlo, Mircea Micu, Victor Crăciun, Ion Miloș, Grigore Traian Pop, Ilie Purcaru, Răzvan Voncu…

Peste numai cinci săptămâni, la 8 aprilie 2006, în Cetatea Băniei este prezentat spectacolul literar-muzical pe versuri de Grigore Vieru Strigat-am către Tine.

*

Începând cu primele ediții ale Revistei LAMURA (serie nouă, lansată pe 20 decembrie 2001), Grigore Vieru s-a regăsit în paginile acesteia. Iată, aleatoriu, câteva dintre cele mai semnificative titluri:

  • GRIGORE VIERU: poemul Scrisoare din Basarabia și alocuțiunea „Noi nu luptăm împotriva limbii ruse” (rostită de la tribuna Forumului Cultural Național, secțiunea Oltenia-Muntenia, găzduită de Teatrul Național din Craiova la 1 martie 2002, cu participarea președintelui României, Ion Iliescu, a ministrului Culturii: acad. Răzvan Theodorescu, a președintelui Academiei: Eugen Simion, Î.P.S. Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei, a unor mari personalități precum Dumitru Radu Popescu, Fănuș Neagu, a președinților celor două comisii de cultură, arte și mass-media din camerele Parlamentului României: Adrian Păunescu și Mihai Mălaimare, a 555 de invitați din opt județe, acompaniați de prefecții, președinții consiliilor județene și primarii municipiilor reședință de județ ) ;

  • Șase pagini speciale, bogat ilustrate, dedicate lui Grigore Vieru, am găzduit în ediția ianuarie-februarie-martie 2009:

  • poemele Făptura mamei, Casa mea, Răsai ;

  • paginile speciale:

  • Grigore Vieru par lui meme (pagină ultra-densă, asigurată de Tudor Nedelcea),

  • Monografie remarcabilă de Fănuș Băileșteanu – eseu de prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic,

  • Simbolul mesianic al Mamei – studiu de prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu,

  • Recviem pentru Fratele Grigore – de Viorel Dinescu,

  • Diviziile lui Grigore Vieru – de Dan Dungaciu,

  • Întâlniri cu dumnezeiescul poet – de prof. dr. Tudor Nedelcea,

  • GRIGORE VIERU în galaxia cărților sale, pagină portret/ pagină colaje fotografice: pictură murală sui generis, în policromie.

În ediția din aprilie – mai – iunie 2009 a Revistei LAMURA am reprodus , full color, pe o jumătate de pagină tabloid (A3) afișul spectacolului Taina care mă apără – spectacol de poezie și muzică In memoriam GRIGORE VIERU, poet, academician, decorat de două ori cu Ordinul „Steaua României” în grad de Cruce și, mai apoi, în grad de Mare Comandor.

În program: Gheorghe Zamfir, Gheorghe Turda, Mihai Ciobanu, Vadim Gheorghelaș, Dida Drăgan, Anastasia Lazarciuc, Lucia Mureșan, Natalia Barbu, Mihai Munteanu, Ion Suruceanu, Ștefan Petrache, Cristi Aldea Teodorovici.

Acompaniament: Orchestra Națională de Muzică Populară Lăutarii – director artistic și dirijor: Nicolae Botgros.

Corala Vocile primăverii – director artistic și dirijor – Ștefan Andronic.

Scenografia: Nicoleta Petrovici. Prezentator: Niculina Merceanu.

În aceeași ediție a LAMUREI -, Ilarie Hinoveanu, laureat al Academiei Române, și-a început amplul, foarte cuprinzătorul și nuanțatul excurs exegetic cu genericul GRIGORE VIERU sau moartea care învie.

*

Încununăm această prezentare prin următoarele aserțiuni și judecăți de valoare memorabile, publicate în Revista LAMURA :

  • MARIN SORESCU : „Prin iarba verde de acasă/ Cu lanțul de rouă la glezne -, Grigore Vieru, poetul cunoscut și necunoscut nouă, dar care merită cea mai mare atenție, lasă o dâră proaspătă ca lacrima de copil. El atacă poezia frontal și cu cea mai mare simplitate, cu candoarea și nevinovăția celor care umblă pe acoperișuri. Așa cum pe copii câinii nu-i mușcă și frigul nu-i taie, așa cum pe somnambuli îi ține aerul -, artiștii umblă pe muchea dealului și muntelui din cuvinte, cu lira sub braț, nepedepsiți cu prăbușirea. Căci și acolo sus este pământul natal, ce NU te poate lăsa să cazi. (…) Este Grigore Vieru un discipol al lui Orfeu, care, ca și miticul maestru, NU își poate refuza vocația de a privi în urmă ? Măcar o dată, cu tot adâncul din ochi, măcar o viață, cu toată viața din viață ? Temele obsedante ale poetului, unul dintre cei mai însemnați din Republica Moldova (…), sunt obârșiile de toate felurile: izvoarele, tradiția populară și cea clasică, limba în care te exprimi (…), casa, pământul. Simbolul central va fi MAMA, latură a creației sale ce ar putea purta drept moto eminescianul O mamă, dulce mamă, din negura de vremi, cu toată încărcătura de afecțiune și ecouri pe care această melopee ne-o aduce aminte.”.

  • OVIDIU GHIDIRMIC:

  1. Grigore Vieru este un poet tribun și martir care a contribuit din plin la redeșteptarea conștiinței naționale în Basarabia, provincia românească cu al cărei destin tragic s-a identificat și al cărei Simbol a devenit. ;

  2. El face parte dintr-o generație superbă de scriitori basarabeni, care-i poartă numele: Generația Vieru”, pe care o putem compara, fără nicio ezitare, pentru puritatea și înălțimea idealurilor, cu generația pașoptistă sau cu generația lui Octavian Goga, care au slujit cauza națională în alte momente istorice.! ;

  3. Generația Vieru (din care mai fac parte, printre alții, și poeți ca Dumitru Matcovschi, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Liviu Damian, Valeriu Matei, Ion Hadârcă) a făcut din poezie o armă de luptă, realizând oficializarea Limbii Române, înlocuind alfabetul chirilic cu cel latin, conducând spre obținerea independenței naționale și de stat a Basarabiei.” ;

  4. Grigore Vieru este un poet mesianic, un POETA VATES, ca și Octavian Goga. Un Goga trecut prin Blaga și prin miturile trans-semmnificative (Lacrima, Izvorul, Cuvântul, Tăcerea) ale autorului „spațiului mioritic”. ;

  5. Grigore Vieru este unul dintre cei mai mari poeți români contemporani, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru și Adrian Păunescu.

*

Sărbătorirea, la Craiova, a 88 de ani de la nașterea poetului-tribun Grigore Vieru s-a îngemănat, încet-încet, cu aniversarea, oarecum indirectă la început, a celui ce-și lansa cartea Grigore Vieru sau Pătimirea Basarabeană: Tudor Nedelcea – născut în ziua de 23 martie 1945, în comuna Tâmna, județul Mehedinți, autor a 70 (șaptezeci) de volume.

Grație moderatoarei Gabriela Nedelcu Păsărin (om total de radio, cadru universitar, conducător de doctorate) și Fonotecii personale de aur -, în acele momente mirifice am fost îmbrățișați de vocile călduroase, cordiale, fraterne ale TUTUROR prietenilor noștri din Basarabia și, desigur, de aceea a lui Grigore Vieru, prezenți – de-a lungul deceniilor – în zeci, sute de emisiuni realizate în direct la Radio România Oltenia Craiova, în cadrul ciclului săptămânal Galeriile Radio Art s.

*

* *

Rezervăm partea finală a acestui florilegiu comentariului nostru ad-hoc, scris dintr-o răsuflare în ziua de 2 aprilie a.c. Așadar…

În afară de Tudor Nedelcea, nici o altă personalitate din România (de Est, de Vest !) NU ar fi putut să edifice o carte mai percutantă, vibrantă și copleșitoare despre Grigore Vieru, identificat, cu just temei, drept PĂTIMIREA BASARABEANĂ – așa după cum, jertfelnic, Gheorghe Doja fusese „încununat” cu coroana din fier incandescent, iar Horea și Cloșca au fost înălțați instantaneu la rangul de martiri ai Neamului românesc prin tragerea lor pe roată, în inima Transilvaniei, la Alba Iulia, care urma să devină Capitala Marii Uniri, Capitala încoronării Regelui Ferdinand Întregitorul și a Reginei Maria.

A susține că este un volum pe cât de expresiv, doldora de informații – mai puțin ori deloc știute – este prea puțin.

A afirma, cât se poate de categoric și răspicat, că numai și numai Tudor Nedelcea putea să suporte TOATE supliciile, dureros de dulci, ale gestației și nașterii acestei bijuterii editoriale este, iarăși, prea puțin.

Girat de Editura Sitech (condusă de matematicianul cu deschideri umaniste Aurel Popa), volumul Grigore Vieru sau Pătimirea Basabeană, tipărit tot aici, la Craiova, însumează 220 de pagini, într-o construcție poligrafică încântătoare.

Se deschide printr-o Precuvântare – facsimilul medalionului Grigore Vieru, scris de Acad. Mihai Cimpoi la Chișinău, în ziua de 4 Decembrie 2022, special pentru volumul dedicat de Tudor Nedelcea mesianicului Poet din România de Est, cel ce a sfințit numele unei întregi generații de scriitori militanți: Generația Grigore Vieru, cu numele său, în veci lăudat și întru veșnicie luminat de Dumnezeu.

De la pagina 9 până la 114 sunt grupate capitolele scrise exclusiv de Tudor Nedelcea:

*Notă biobibliografică ;

*Basarabia și Oltenia, două crengi ale aceluiași stejar ;

*Odiseea culturii scrise în Basarabia ;

*Marin Sorescu și Basarabia ;

*Grigore Vieru și spiritul unionist ;

*Veșnicul de pomenire ;

*„Sunt iarbă. Mai mult nu pot fi !”.

Al doilea tronson substanțial al volumului Grigore Vieru sau Pătimirea Basarabeană reunește opt dintre intervențiile/ comunicările participanților la colocviul internațional de la Craiova Cartea, a câta putere în stat?, susținute de:

  • Eugen Simion: *Drama cărții este drama culturii, în esență, *Invazie de incultură, *Explozia libertății de care ne-am bucurat ;

  • Acad. Mihai Cimpoi: *Destinul cărții românești e un destin de cenușăreasă ;

  • Nicolae Dabija: *Invincibilă nu e țara cu cât mai mulți soldați, ci țara cu mai mulți cititori ;

  • Mihai Ungheanu: *Restaurare și recuperare, *Cazacii aviației civice ;

  • Grigore Vieru: *Ce crimă am făcut, domnilor?.

*

Contrapunctic, a treia secvență a volumului cu inflexiuni monografice al lui Tudor Nedelcea grupează trei admirabile creații semnate de Grigore Vieru: *Limba Română – Oastea noastră națională, *Ești ca și crucea pe care…, *Făptura mamei.

A patra secțiune a volumului construit cu inspirație hermeneutică și editorială de Tudor Nedelcea cuprinde: Interviuri *„Unirea nu se proclamă la mitinguri” ; ANEXE, Facsimile, Album foto, Curriculum vitae (despre Tudor Nedelcea).

*

Vasta, complexa și redutabila sa experiență – ca bibliotecar, director al Bibliotecii Județene Dolj, hermeneut cu ochi de Argus la Direcția Presei, scormonitor al tezaurelor nebănuite, colbuite de vreme și vremuri viforoase, din Arhivele Naționale, redactor șef al Editurii „Scrisul Românesc”, apoi cercetător științific de rigoarea unor Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Nicolae Iorga, sub auspiciile Academiei Române, la Institutul de Studii Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor”, director al Fundației „Scrisul Românesc” – l-a înzestrat pe Tudor Nedelcea cu virtuți indubitabile, dintre care amintim doar 11 (unsprezece):

1. acribia documentării cu ispitiri exhaustive ;

2. rigoarea de geometru în spațiu și de inginer geodez în timp ;

3. vigoarea și bucuria demonstrațiilor eclatante ;

4. capacitatea de analiză și sinteză ;

5. vocația detaliilor semnificative, inclusiv infinitezimale, dar pline de tâlcuri multiple ;

6. știința și arta descifrării întregului construct, fie și numai din holograme fugoase ;

7. stăpânirea autoritară a tainelor și tehnicilor specifice frescelor istorice și catapetesmelor de respirație bizantină și neo-românească ;

8. însușirea, până la rafinament, a meșteșugului măiastru de mozaicar și iconar în foiță de aur ;

9. aspirația logodirii Șirului lui Fibonaci/ a Numărului de aur cu horbota subtilităților fizicii cuantice ;

10. credința nestrămutată că, dacă Dumnezeu îl ajută să pună început bun, poate desăvârși Lucrarea ;

11. spiritul de oltean sadea, oltean până-n plăsele (vorba lui Nicolae Dan Fruntelată), de combatant pe Frontul UNITĂȚII, UNIRII ȘI SOLIDARITĂȚII ROMÂNEȘTI.

Aceste calități inexpugnabile ale lui Tudor Nedelcea pot fi explicate și prin faptul de a fi văr biologic, dar și rudenie apropiată întru SPIRIT, cu scriitorul Marius Tupan și cu fagotistul de faimă mondială Mihai Miltiade Nenoiu, fondatorul Cvintetului Național „Concordia”.

*

Doamne, ocrotește-i pe români ! Oriunde s-ar afla.

..//..

DAN LUPESCU

Craiova, 11Februarie – 5 Aprilie 2023

Articole Conexe

Ultimele Articole