”Eu fluturele-alunec în fântână…”
Lansarea cărții de sonete ”FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ”
de Adrian Munteanu
La invitația a doi prieteni poeți, invitație venită pe ”înserate”, am participat vineri, 27 februarie 2015, la Centrul de Cultură Jean Louis Calderon din București, la o interesantă și atipică lansare de carte a poetului brașovean Adrian Munteanu.
Desigur, mi-am pus întrebarea firească: pentru ce să rămân în București când sunt invitat și la Craiova, la Târgul de carte Gaudeamus, acolo unde importanți oameni de cultură, Ovidiu Ghidirmic, Dan Lupescu și Mihai Nenoiu, își lansează cărți eveniment. La această întrebare, de ce ar trebui să vin la Centrul Cultural J.L.Calderon, a răspuns chiar poetul Adrian Munteanu în stilui-i inconfundabil:
”- pentru că nu e masă de prezidiu și nu sunt indivizi făcând pe vedetele în spatele ei;
– pentru că nu sunt critici care se dau mari, crezând că te pot uimi prin capacitatea lor de sinteză;
– pentru că nimeni nu laudă pe nimeni;
– pentru că veți auzi textele cărții și nu părerea altora despre texte;
– pentru că ești lăsat să decizi singur dacă îți place sau nu;
– pentru că poetul apucă să vorbească, nu numai să mulțumească la final celor care l-au sprijinit;
– pentru că veți vedea un poet care are neobrăzarea de a se arăta singur in fata cititorilor( nu gol, speră el) cu tot ceea ce poate spune și face;
– pentru că veți da de un poet care crede că poezia ridicată pe scenă se transformă în spectacol;
– pentru că poetul în cauză nu se ascunde în spatele unei cărți sau a unor foi scrise, citind plictisit conținutul lor;
– pentru că va fi un spectacol, nu numai un recital de poezie;
– pentru că poezia circulă liber pe traseul autor-cititor;
– pentru că nimeni nu te obligă să cumperi ceva;
– pentru că un poet are insolența de a împrumuta haina actorului (poate nu e nici una nici alta, dar trebuie văzut, ca să vă lămuriți);
– pentru că nu se știe dacă veți mai vedea așa ceva în Țara românească;
– și pentru multe altele, nespuse, dar, poate, sesizabile pe viu.”
Toate răspunsurile poetului s-au dovedit adevărate și lansarea de carte, ”FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ – SONETE ALESE”, s-a transformat, încă de la început, într-un eveniment cultural la care rareori ai privilegiul să participi.
Poetul, născut în Șcheii Brașovului, răsplătit cu peste 20 de premii naționale și internaționale, și-a dăruit celor prezenți nu numai talentul interpretativ, ci și sufletul transformat în sonetele de o inefabilă profunzime. Pentru mine, cel care l-a cunoscut pe poet încă de la mijlocul anilor `70 ai secolului trecut(!!!), tot acest dialog cu iubitorii de poezie, s-a transformat într-o rememorare a unor reprezentativi oameni de cultură ai Brașovului: Darie Magheru, Marian Rîlea și Ion Jugureanu.
Adrian Munteanu a ”prins” câte puțin din fiecare dintre cei trei și a eliberat fluturele din fântâna preaplinului său, întrun recital intitulat ”Între om și zeu”, în care autorul a fost și Om, și Zeu, așa cum îi stă bine unui creator de frumos :
”eu fluturele-alunec în fântînă
ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul
n-am timp să-mi chinui timpul întrebându-l
ce vaier lung pe-antene se îngână
n-am cal de foc pe care adăpându-l
să-l fac să urce-n sus pe ghizduri până
și-ar împietri copita pe o rană
ca să țâșnească-n aer pur cu gândul
cei până jos ce tihna necurată
unde e luciul unde-i un năvod
să frâng în el căderea doar o dată
nu tremură nimic sub lânced pod
pe fund nu-i apă nu e nici o pată
plonjez în gol și mă strivesc de glod.”
Important, spune poetul, la sfârșitul manifestării, este ca Măria Sa cititorul să-și facă o părere despre scriitorul care-și prezintă opera sa și această părere ”să nu fie canalizată de un verdict al altuia din afară. Am vrut să ne vedem, să ne cunoaștem, să știm că existăm și unii, și ceilalți, și să mai facem ceva care să fie adresat sufletului mai întâi, și abia apoi rațiunii.”
Printre numeroșii participanți la această manifestare poetică am remarcat-o pe poeta Violeta Stika și l-am îmbrățișat pe Theodor Răpan, autorul unor sonete de așezat în rama sufletului, ambii cu rădăcini teleormănene, pe Petru Solonaru, apărător de bastion singuratic în poezia contemporană, actrița Doina Ghițescu și pe talentatul artist plastic Mihai Criste, autorul care și-a imaginat frumoasa copertă a cărții.
Ion BĂDOI