Interviu cu Teodor Baconschi, ministrul afacerilor externe al României
„Avem intenţia de a cupla strategia UE pentru Regiunea Dunării cu Sinergia Mării Negre”
– Domnule ministru, în curând se împlinesc 100 de zile de când conduceţi diplomaţia română. Ce s-a întâmplat semnificativ în mandatul dumneavoastră până acum şi cu ce provocări v-aţi confruntat?
Teodor Baconschi: Am trecut la concretizarea câtorva proiecte de primă linie între priorităţile noastre de politică externă. În primul rând, am fixat poziţia României pe agenda foarte densă a noilor formule de lucru în Consilii (Consiliul Afaceri Generale şi Consiliul Afaceri Externe – n.r.), pentru că avem o interacţiune cu o Uniune Europeană în plină transformare, după ratificarea Tratatului de la Lisabona şi, din acest punct de vedere, am relaţionat cu toţi omologii din UE, dar şi cu Înaltul Reprezentant, doamna Catherine Ashton, cu care am avut şi o întâlnire bilaterală. M-am văzut cu comisarul european pentru extindere, Stefan Fule, cu care am discutat agenda extinderii şi încercăm să obţinem poziţii cât mai relevante pentru diplomaţii noştri proveniţi din sistem în noul Serviciu European de Acţiune Externă.
– Câţi diplomaţi va trimite România?
Teodor Baconschi: Probabil că vor fi peste 20, dar vizăm şefia unei Delegaţii europene într-o Capitală importantă şi cel puţin o poziţie de adjunct. Acum, sigur că două treimi din componenţa viitorului Serviciu European de Acţiune Externă vor proveni din aparatul actual al Comisiei Europene, dar şi serviciile naţionale au la dispoziţie cam o treime în această fază de construcţie a Serviciului. Doamna Ashton le-a promis miniştrilor, în Consiliul de Afaceri Generale, că va respecta termenul de sfârşit de aprilie pentru a prezenta un pachet cu organigrama noului serviciu şi rămâne să vedem exact care sunt temele comune asupra cărora statele membre pot cădea de acord, pentru că inventăm nu numai un nou aparat birocratic, ci şi o plajă de subiecte care să facă obiectul politicii externe consolidate a UE în viitorul apropiat.
– Dar să ne întoarcem la priorităţile din primele 100 de zile…
Teodor Baconschi: O prioritate pe care desigur aţi remarcat-o a fost Republica Moldova. Noua dinamică bilaterală s-a declanşat odată cu vizita preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău, în 26-27 ianuarie şi, de atunci încoace, printr-un efort multidimensional şi interministerial, tot Executivul de la Bucureşti s-a angajat în implementarea unui plan de acţiune care să ducă la apropierea netă a Republicii Moldova de UE, la asistenţă financiară şi economică atât bilaterală, cât şi din partea statelor membre, precum şi la o serie de proiecte de infrastructură – Acordul pentru mic trafic la frontieră este în grafic.
Vom elibera primele câteva sute de permise cu prilejul vizitei la Chişinău a premierului Emil Boc. Merg şi eu, şi ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, şi, din acest punct de vedere, ne-am respectat promisiunile. Când va veni la Bucureşti domnul preşedinte Ghimpu, la sfârşitul lunii aprilie, se va semna şi acordul de asistenţă financiară nerambursabilă pe patru ani, în valoare de 100 de milioane de euro. Deci cu Republica Moldova am dezvoltat clar o nouă relaţie şi suntem şi în cadrul grupului de sprijinire a parcursului european al Republicii Moldova, pe care l-am lansat la Bruxelles, cu francezii, în ianuarie. Suntem – aş putea spune – principalul sponsor politic regional al apropierii Republicii Moldova de UE.
O altă prioritate pe care am urmărit-o a fost cea legată de interesul nostru strategic pentru Asia Centrală. Declarăm de mulţi ani acest interes. M-am gândit să alocăm resurse umane şi logistice suficiente pentru a dobândi mai multă substanţă în relaţia cu aceşti parteneri, în zona sud-caucaziană şi central-asiatică. L-am însoţit pe preşedintele Băsescu în vizita pe care a făcut-o la Astana, în Kazahstan, şi ea ne-a oferit posibilitatea unei deschideri semnificative pentru asigurarea diversificării resurselor energetice, la care România şi alte state membre doresc să aibă acces. Am accelerat astfel şi premisele pentru implementarea proiectului Nabucco, dar şi pentru celelalte proiecte de infrastructură energetică precum PEOP. În aceeaşi logică s-a înscris şi recenta mea vizită la Baku, în Azerbaidjan, unde am obţinut printr-o serie întreagă de contacte, începând cu primirea la preşedintele Aliev, angajamentul azerilor pentru Nabucco, PEOP şi pentru un gazoduct bazat pe cooperarea trilaterală dintre România, Georgia şi Azerbaidjan.
Vom face foarte curând, la începutul lui aprilie, la Bucureşti, o întâlnire a miniştrilor Energiei din cele trei ţări şi să sperăm că vom putea semna un memorandum de înţelegere, apoi un acord interguvernamental. Vom constitui o companie de proiect care să se ocupe de asta.
O evoluţie mai mult decât notabilă a fost cea legată de scutul antirachetă.
– În privinţa scutului antirachetă, aţi putea să ne spuneţi dacă, prin acest sistem de apărare, eventualele rachete vor putea fi doar interceptate sau li se va devia direcţia, vor fi anihilate înainte să-şi atingă ţinta? Practic, cum va funcţiona apărarea?
Teodor Baconschi: Deocamdată, după cum ştiţi, a existat o gândire în interiorul NATO pentru un sistem antirachetă care să protejeze continentul european şi, în special, flancul cel mai vulnerabil, acela sud-est european. Încă de la Summitul de la Riga, apoi de la Bucureşti, la Strasbourg-Kehl, a fost validată politic această viziune. Acum noi, cu partea românească a proiectului american suntem încă într-o logică bilaterală. Vom crea cadrul juridic, o să începem în curând negocierele pentru implementarea acestui proiect antibalistic şi avem nevoie de ratificarea parlamentului pe plan intern şi apoi de un travaliu diplomatic în UE pentru ca, până la Summitul NATO de la Lisabona, statele membre din UE să vadă cât costă şi prin ce modalităţi tehnice pot să transforme scutul american antirachetă într-o misiune a NATO. Ideea este să creăm prin contribuţii naţionale un sistem integrat de apărare antirachetă la nivelul întregului continent.
– Ştim că, potrivit calendarului negocierilor cu SUA, a fost programată o rundă de consultări pentru luna martie. A avut loc? A fost amânată?
Teodor Baconschi: A fost un pic amânată pentru că aveau loc, între timp, negocierile ruso-americane pentru semnarea Acordului START-2 şi acum ştim că acesta va fi semnat la Praga, pe 8 aprilie. Lucrurile intră în linie dreaptă şi vom putea, bineînţeles, să negociem acest acord deocamdată bilateral, după care îi vom da o dimensiune nord-atlantică mai pronunţată.
– Echipa care negociază START-2 participă şi la consultările privind scutul antirachetă?
Teodor Baconschi: Vă daţi seama că între Pentagon şi Departamentul de Stat echipele de experţi au fost în general ocupate cu negocierea Tratatului START, care este pe reducerea armamentului strategic un mare pas înainte.
– Din partea României, cine face parte din echipă?
Teodor Baconschi: La noi vom avea un colectiv de negociatori interministeriali din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naţionale şi alte instituţii relevante pentru pregătirea cadrului juridic respectiv.
– Decizia CSAT de a găzdui elemente ale scutului american antirachetă a fost analizată şi discutată în multe ministere de Externe ale lumii, dar din partea autorităţilor iraniene aţi primit o reacţie?
Teodor Baconschi: Nu am primit o reacţie formală oficială. Ştiu că această decizie a fost în termeni de timpi de reacţie foarte promptă, dar ea era pregătită, pentru că dezvoltarea unui sistem antirachetă este o temă în atenţie de mai mulţi ani şi care a fost filtrată şi în discuţiile politice la ultimele Summituri ale Alianţei Nord-Atlantice. În mod cert am observat dorinţa partenerilor noştri de a fi informaţi cu privire la stadiul la care se află proiectul, la fazele şi la filosofia lui politico-militară, la impactul lui strategic, vom comunica deci cu toţi partenerii noştri, vecini geografici sau state cu care avem aceeaşi gândire, cu maximum de transparenţă posibilă.
Am constatat că decizia luată în CSAT şi care sperăm că va fi ratificată în Parlament a crescut profilul strategic al României, a suscitat pe diverse meridiane o curiozitate până la urmă măgulitoare faţă de rolul pe care România îl are în propria sa regiune şi cred că, luând decizia respectivă în CSAT, am demonstrat consecvenţa noastră în politica transatlantică, respectul nostru faţă de principiul indivizibilităţii de securitate a Alianţei, capacitatea noastră de a ne manifesta ca membru solidar în cadrul NATO şi, în acelaşi timp, luciditatea politică de a pregăti inclusiv ţara noastră, de a o proteja de nişte riscuri care devin tangibile.
Toată lumea urmăreşte cu îngrijorare justificată nu doar evoluţiile şi blocajele în privinţa dosarului nuclear iranian, ci şi fierberea din Orientul Mijlociu, înmulţirea unor actori non-statali care presează pentru a avea acces la tehnologii de acest tip şi cred că am explicat că este vorba de un sistem prin excelenţă defensiv, care ne protejează de nişte riscuri care au crescut în ultimii ani. Noi vom fi implicaţi în a doua etapă a proiectului, care presupune găzduirea unor interceptori, în exclusivitate tereştri, care vor fi operaţionali în orizontul anului 2015.
– Aţi putea să ne spuneţi locul în care vor fi amplasaţi?
Teodor Baconschi: Locul nici nu a fost ales, pentru că şi acordul bilateral cu americanii va conţine clauze şi indicaţii tehnice anexe, care ţin de alegerea locului, dar asta o vor face militarii din cele două state, pentru că sunt nişte exigenţe tehnice care trebuie satisfăcute.
– Voi insista totuşi. S-a vorbit de un loc anume pentru amplasarea interceptorilor, apoi de trei locuri. Dumneavoastră ce ne-aţi putea spune?
Teodor Baconschi: Înainte de a începe propriu-zis negocierile, noi am trimis un inventar de subicte care să faciliteze demararea negocierilor. Adică să ne punem de acord asupra unor criterii generale şi, deocamdată, este prematur să vorbim de locuri concrete. Este vorba de probabil două sau trei locuri. Ceea ce cred că trebuie să ne preocupe este dorinţa de a transmite opiniei publice faptul că în acest fel securitatea noastră se întăreşte.
– Aveţi pe agendă o vizită în SUA?
Teodor Baconschi: Voi avea în curând o primă vizită oficială la Washington, probabil că spre sfârşitul primăverii. Discutăm fixarea unei date precise. Evident voi pregăti astfel o întâlnire a preşedintelui Traian Băsescu cu omologul său, Barack Obama. Aş cita în acest bilanţ de etapă şi întâlnirile mele cu o serie de omologi nu doar din UE, ci şi din Albania, Emiratele Arabe Unite, Pakistan, Japonia, Azerbaidjan. Urmează ceilalţi miniştri din zona sud-caucaziană, îl aşteptăm pe ministrul israelian al Afacerilor Externe la Bucureşti. Vom avea în curând o trilaterală a miniştrilor de Externe, din România, Bulgaria şi Grecia la Bucureşti. Deci o agendă destul de dinamică aş spune. Simt nevoia să menţionez şi primele măsuri de redinamizare a sistemului – Centrală – oficii. Am căutat să iau nişte măsuri pe calapod european în serviciul nostru diplomatic. Mizez foarte mult pe noua generaţie diplomatică din MAE şi, pentru un sistem de rotaţie ceva mai echilibrat între Centrala MAE şi oficiile diplomatice. Vom organiza un singur mare concurs de plecare la post anual, pentru a face schimbul – undeva în luna august, care este, prin excelenţă inertă din punct de vedere politic -, când putem să asigurăm tot fluxul acesta între minister şi ambasade în mod mai coerent.
– Spuneaţi că veţi pregăti în SUA vizita preşedintelui Băsescu. Când ar putea merge preşedintele în SUA?
Teodor Baconschi: Dacă mă voi întâlni cu secretarul de stat Hillary Clinton la sfârşitul lunii mai sau ceva de genul acesta, data nu este încă fixată, bănuim că în a doua parte a anului am putea să pregătim şi vizita domnului preşedinte Traian Băsescu la Washington.
– În privinţa programului Visa Waiver, românii nutreau speranţa că am putea fi acceptaţi în acest program până la sfârşitul lui 2009. Recent, un oficial american a afirmat că nu ştie câţi ani ar mai putea trece până la materializarea acestui deziderat. În opinia dumneavoastră, când vor putea românii să circule liber în SUA?
Teodor Baconschi: Este un subiect pe care îl voi ridica făţiş la Washington, pentru că am sentimentul că şi aceste criterii de evaluare a ratei de respingere pe fluxul de vize din România sunt foarte politice. În fond, am sentimentul şi totodată informaţia că este o decizie politică.
– Adică americanii nu ne vor în Visa Waiver?
Teodor Baconschi: Americanii aţi văzut că i-au introdus în Visa Waiver pe greci foarte de curând. Ne putea mira chestia asta. Mai sunt câteva state care nu au… Dar dată fiind consecvenţa politicii noastre transatlantice, prezenţa noastră atât de masivă şi constantă în zone de mare risc, parteneriatul strategic româno-american, realităţile economice investiţionale americane în România, avem suficiente argumente pentru a solicita redefinirea acestor criterii după care se calculează rata de respingere, coroborat cu obligaţia noastră internă de a le explica mai bine solicitanţilor de viză în SUA că ar trebui, dacă au fost respinşi, să nu revină cu cererea, pentru că o dublă respingere se contabilizează în procentul de refuz şi, până la urmă, limitează dreptul altora de a o obţine. Este o chestiune bilaterală foarte politică, pe care am de gând să o ridic în cadrul vizitei de la Washington şi cred că şi printr-un lobby mai activ în congres, şi printr-o campanie de informare internă ceva mai inventivă şi mai amplă am putea debloca situaţia.
– Cum se raportează România faţă de îndemnul Administraţiei americane adresat statelor din UE de a accepta deţinuţi de la Guantanamo?
Teodor Baconschi: Noi am fost contributori şi susţinători ai campaniei din Irak şi din Afganistan. Considerăm că terorismul este un fenomen global care trebuie într-adevăr combătut cu mijloace adecvate. Am apreciat decizia noii Administraţii Obama de a căuta o soluţie pentru închiderea acestei baze de deţinuţi suspectaţi de terorism şi, deocamdată, nu am primit niciun fel de solicitare oficială pentru a reloca doi sau trei deţinuţi proveniţi din Guantanamo. Am văzut că alte state europene au negociat uitându-se atent la CV-ul „candidaţilor”, dar este o chestiune unde nu avem o decizie apriorică luată. Sigur, considerăm că avem destule contribuţii la securitatea colectivă a aliaţilor pentru a nu deschide neapărat acest subiect. Există, totuşi, o linie europeană la care ne vom adapta. Dacă la nivelul UE se va consensualiza o decizie pe acest subiect, vom fi şi noi acolo.
– Se preconizează că, până la sfârşitul anului, va fi definitivată Strategia UE pentru Regiunea Dunării, iniţiativă lansată de România şi Austria. Aţi putea să ne prezentaţi pe scurt obiectivele României?
Teodor Baconschi: Socotim că având cel mai mare segment de pe cursul Dunării, constatând că acest mare fluviu este, din păcate inert din punct de vedere economic şi că merită o revitalizare de la sursă până la vărsarea în Marea Neagră, socotim că asumarea de către CE a Strategiei UE pentru Regiunea Dunării este un instrument de cooperare regională în sfârşit viabil şi sperăm că va primi finanţare şi să-şi fixeze o agendă ambiţioasă, concretă, cum ar fi refacerea infrastructurii portuare pe toată distanţa, proiecte de cooperare transfrontalieră între toate statele riverane, ţinte ecologice pentru a îmbunătăţi situaţia din punctul de vedere al mediului pe tot parcursul danubian, dublarea transportului de mărfuri pe Dunăre şi, prin urmare, vom fi foarte activi în partea naţională de contribuţie conceptuală la Strategie.
Vom pleda politic pentru finanţarea ei corespunzătoare, vom lucra la implementarea ei şi în bilateral, începând cu landurile germane interesate şi terminând cu vecinii noştri, fie că sunt unguri, sârbi sau bulgari. Avem, de asemenea, intenţia foarte raţională de a cupla strategia UE pentru Regiunea Dunării cu Sinergia Mării Negre şi cu proiectele din Parteneriatul Estic, pentru că Dunărea se varsă în Marea Neagră nu putem să ne angajăm politico-economic într-un proiect de reabilitate a parcursului Danubian fără să vedem mai departe conexiunile economice şi de infrastructură, inclusiv energetică, din Marea Neagră.
– Referitor la relaţia cu Republica Moldova, aţi numit un ambasador, aţi avut întâlniri cu omologul şi aţi lansat, la Bruxelles, un Grup informal de sprijin, la nivelul statelor-membre UE. Cum vedeţi, în continuare, evoluţia relaţiei cu statul vecin?
Teodor Baconschi: Am trimis un ambasador. Aşteptăm ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti. Am întors clar foaia. Am început un alt capitol istoric. Jucăm european în relaţia bilaterală. Avem toată gama aceasta de proiecte, de interconectare, de infrastructură, poduri, nu numai de flori, dar poduri reale care să lege puncte de frontieră, Acordul de mic trafic de frontieră, care permite, totuşi, o mobilitate de o parte şi de alta a graniţei, cu un impact economic bun. Facem advocacy pentru Republica Moldova în toată UE şi cred că, pe termen mediu, se va vedea că schimbarea democratică operată acolo prin voinţa electoratului este ireversibilă, că noul Executiv de la Chişinău are vocaţie europeană, poate crea noi standarde, poate crea instituţii, poate să comunice cu CE, poate accesa fonduri, poate obţine prin bune practici un regim de liberalizare a vizelor. Deci există subit o întreagă plajă de oportunităţi la care, probabil, cetăţenii Republicii Moldova nu se puteau gândi acum cinci ani. S-a pierdut multă vreme în relaţia bilaterală, fie cu tensiuni artificiale, fie prin cantonarea de ambele părţi într-un discurs excesiv de sentimental şi foarte puţin pragmatic. Acum putem recupera timpul pierdut şi putem juca în deplină onestitate în această nouă logică europeană.
– De câţi angajaţi ar mai fi nevoie pentru noile consulate româneşti de la Cahul şi Bălţi, precum şi pentru misiunea de la Chişinău?
Teodor Baconschi: Pe 30 iunie vor fi perfect operaţionale cele două noi consulate la Cahul şi Bălţi. La Cahul am alocat 17 locuri în plus, la Bălţi – 22 de locuri în plus. Vom adapta personalul consular la volumul de solicitări care se anunţă foarte ridicat. Sperăm să putem presta toate serviciile consulare de acolo în condiţii Schengen. Încercăm să ne facem temele, să ne respectăm promisiunile şi să contribuim şi pe cale consulară la apropierea cât mai amplă între cele două ţări.
– Vorbind despre relaţiile cu vecinii, aţi putea să ne precizaţi care este stadiul negocierilor Acordului de mic trafic cu Ucraina?
Teodor Baconschi: Suntem în faza de definitivare a textului. Trebuie să clarificăm aspectul legat de capacitatea de procesare a cererilor şi durata şederii pe baza permisului de mic trafic. Am făcut ceva progrese la ultima rundă de negocieri pe această temă, care a avut loc cu un an în urmă şi, cum m-am întâlnit chiar zilele trecute la Bruxelles, în marja Forumului German Marshall Fund of the United States, cu domnul Grişcenko, am stabilit să pregătim vizita dânsului la Bucureşti. În principiu, este rândul lor, cu o fixare a agendei la nivel de secretar de stat şi, în perspectivă, o întâlnire la vârf între cei doi preşedinţi. Comisia Iuşcenko-Băsescu sperăm să devină Comisia Ianukovici-Băsescu şi i-am spus domnului Grişcenko că dorim să ne asociem şi cu Polonia într-un sponsorship politic pentru ţinta UE, aşa cum este ea văzută la Kiev, că avem dorinţa şi interesul de a relansa relaţia pe baze economice, prin Acordul de mic trafic, prin modernizarea punctului de frontieră.
Sigur că avem în continuare doleanţe la care nu avem de ce să renunţăm. Ne interesează situaţia minorităţii româneşti din Ucraina, vrem să deschidem două noi consulate, aşteptăm încă aprobarea şi autorităţilor ucrainene pentru un ICR la Kiev şi ….la Cernăuţi. Dar dincolo de asta, i-am şi spus domnului Grişcenco: nu putem schimba geografia, dar putem schimba istoria, până una alta, între noi şi avem destule argumente de a juca onest, într-o logică europeană.
– Referitor la relaţia cu Rusia, aţi spus că România va trebui să o analizeze „cu sinceritate, fără niciun apriori ostil”. Cum descrieţi stadiul actual al acestei relaţii? Aveţi în plan o vizită la Moscova sau îl putem aştepta pe domnul Lavrov la Bucureşti?
Teodor Baconschi: Am exprimat dorinţa noastră efectivă de a conclucra cu Federaţia Rusă pe toate planurile, de a dezvolta proiecte economice mari, de a ieşi din lista scurtă a unor litigii care paralizează relaţia şi de vedea ce teren comun avem într-o serie de subiecte. Am speranţa că mă voi putea duce la Moscova sau îl aştept pe domnul Serghei Lavrov la Bucureşti oricând. Sper ca şi o întâlnire la vârf să poată avea loc. Cred că istoria s-a accelerat, nu trebuie să rămânem în urma ei prea mult. Adică trebuie să ieşim din logica războiului rece, trebuie să vedem ce interese avem. Gândiţi-vă că nu numai relaţia culturală, şi cea politică româno-rusă are două secole de adâncime istorică, dar cu câteva decenii în urmă volumul schimburilor economice, stimulat şi de defunctul CAER, dar era foarte mare. Mobila românească era uneori pe liste de aşteptare câte zece ani prin diverse colţuri ale URSS. Avem o mulţime de produse cu valoarea adăugată mare, nu doar produse de larg consum care ar putea să pătrundă pe pieţele ruse. Avem în România o bază investiţională a tuturor marilor companii şi bănci europene, care ar putea să folosească România ca punct de plecare pentru dezvoltarea afacerilor lor în continuare. Noi suntem dispuşi şi hotărâţi să resetăm relaţia, să găsim puncte de cooperare pe toate planurile şi cred că vom avea un răspuns adecvat.
Trebuie să găsim noi formule de parteneriat public-privat, trebuie să ajutăm cele două societăţi să se cunoască aşa cum sunt ele astăzi, în 2010. Pentru că şi de o parte, şi de cealaltă, percepţia reciprocă este datată. Sunt convins că imaginea noastră curentă despre cultura rusă, despre ce creatori există astăzi acolo a rămas undeva cu 10-20 de ani în urmă. La fel şi de partea cealaltă a ocheanului. Trebuie să intensificăm contactele româno-ruse şi să întoarcem şi aici pagina.
– Problema tezaurului mai este de actualitate?
Teodor Baconschi: După cum ştiţi, ea a fost exilată într-o comisie de istorici, care, de altfel, neavând impuls politic, n-a mai funcţionat. Există această declaraţie comună a miniştrilor afacerilor externe din România şi Federaţia Rusă pentru constituirea acestei comisii comune. Noi avem documentele originale legate de evacuarea tezaurului spre Moscova. Acolo ni s-a tot spus că o parte a fost topită, că s-a pierdut documentaţia, că e foarte complicat să o reconstituie, dar nu pierdem subiectul tezaurului şi altele cu potenţial negativ în memoria istorică, vrem însă să ne concentrăm pe schimburi economice şi pe un dialog politic pe teme mai largi, nu doar bilaterale, pentru că dacă atmosfera politică este normalizată, atunci şi chestiunile în suspensie îşi pot găsi mai uşor o soluţie.
– Domnule ministru, ne-aţi vorbit despre realizările din primele 100 de zile de mandat. Aţi putea să ne spuneţi care sunt priorităţile diplomaţiei româneşti pentru pentru următoarea perioadă?
Teodor Baconschi: Ne dorim o poziţie bine consolidată în interiorul UE şi în noul decor instituţional al UE. Am vrea să contribuim la îmbunătăţirea capacităţii noastre de atragere de fonduri europene, de a promova politica de coeziune şi politica agricolă comună, de a implementa cât mai rapid Strategia UE pentru Dunăre, de a promova în termeni foarte concreţi platforma europenă de incluziune socială a romilor, unde avem o contribuţie importantă la Cordoba în curând. Vom continua şi eforturile pentru găzduirea la Bucureşti a unei agenţii europene importante. S-ar putea ca următoarea agenţie care va fi creată să aibă ca obiect de activitate reciclarea deşeurilor – o temă foarte la modă. Să sperăm că ne vom organiza lobby-ul şi aranjamentele de susţinere reciprocă cu alte state membre foarte bine. Este, deocamdată, un embrion, un proiect. Dacă va deveni oficială, atunci ne vom cunoaşte şi competitorii.
Rămânem în calendarul foarte ambiţios pe care ni l-am propus pentru aderarea la Spaţiul Schengen în martie 2011, aşa încât anul acesta este cu adevărat decisiv pentru a atinge acest obiectiv, ne va interesa liberalizarea completă, ieşirea din faza de tranziţie a pieţei muncii pentru români, situaţia este inegală în diferite state membre. Unele s-au deschis aproape complet, altele aproape deloc, dar vom încerca să discutăm bilateral cu partenerii din UE acest subiect. Rămâne o ţintă de etapă foarte importantă intrarea noastră în Zona Euro.
Pentru 2010 vom aprofunda pe palierul politic şi economic parteneriatele strategice cu Franţa şi Italia. Îmi doresc să-mi revigorez şi înainte şi după alegerile din Marea Britanie relaţiile cu această ţară, să punem mult mai multă substanţă în relaţia cu Germania, să adoptăm o foaie de parcurs ambiţioasă în parteneriatul strategic cu Polonia şi să reconfirmăm excelentele relaţii cu Ungaria, printr-o şedinţă consistentă comună de Executiv ale celor două state.
Aş vrea ca printr-o cooperare mai strânsă cu Ministerul Economiei să împrospătăm reţeaua consilierilor economici, a reprezentanţelor care se ocupă de expansiunea economică a României. Şi acolo se pregăteşte o ”mini-revoluţie”, în sensul că va trebui să dăm companiilor româneşti un suport şi un spaţiu concret în cadrul ambasadelor noastre pentru a le ajuta să-şi promoveze interesul, să capteze contracte şi să atragă investiţii în parteneriat-public privat. Trebuie să ieşim cumva din logica aceasta de expansiune economică strict statală, guvernamentală, în condiţiile în care economia noastră este aproape complet privatizată şi, deci, operatorii înşişi trebuie să devină actori ai promovării noastre economice externe în parteneriat cu statul.
– Vorbind despre aspectele ce ţin de „gospodărirea” Ministerului Afacerilor Externe, s-a menţionat, de multe ori, că, din cauza sediului mai şubred, în cazul unui cutremur, diplomaţia românească ar fi în pericol. Luaţi în calcul identificarea unei noi clădiri care să găzduiască ministerul?
Teodor Baconschi: Mi-aş dori să avem un nou sediu, pentru că suntem în secolul XXI, avem nevoie de un sediu reprezentativ, avem nevoie de spaţii de protocol şi primire a multor delegaţii care ne vizitează în condiţii reprezentative pentru noua Românie, dar am şi un motiv mult mai prozaic şi mai îngrijorător, şi anume că actuala clădire în care funcţionează Centrala MAE este expusă unor riscuri seismice majore, nu e doar nefuncţională şi insuficientă ca spaţiu, dar este şi pândită de acest risc. În plus, avem servicii ale ministerului care, operând în alte sedii decât cel în care ne aflăm acum, îngreunează activitatea internă a ministerului. Avem Direcţia Consulară într-o parte, Direcţia financiară în altă parte, Direcţia Schengen într-o a treia, Diplomaţia Economică şi Direcţia Relaţii Culturale delocalizate. Ar fi bine să ne gândim, pentru următorii doi trei ani, la o clădire şi la un proiect serios de arhitectură, pentru a dota diplomaţia română pe măsura ambiţiilor noastre.
– Aţi rămas fără purtător de cuvânt. Când numiţi unul nou?
Teodor Baconschi: Cât de curând. Acum să ştiţi că este greu să-l găseşti, pentru că trebuie să fie un diplomat de carieră, care să cunoască bine dosarele şi afacerea curentă. În acelaşi timp, e nevoie de cineva care să comunice fluent cu presa, să aibă curaj şi să fie motivat. Regret desistarea domnului Rosenfeld, pe care l-am numit acum două luni. Va fi înlocuit cât de curând tot cu un diplomat tânăr sper şi, până una alta, Direcţia comunicare de la noi îşi face treaba şi vă informează ori de câte ori nu sunt eu interlocutorul dumneavoastră. (AGERPRES)
Mulţumim Agenţiei române de presă pentru posibilitatea de a publica acest interviu.
Opinia Teleormanului