Categorized | Opinia mea

Un Alexandru Ioan Cuza al Poeziei

Posted on 25 May 2016

Un Alexandru Ioan Cuza al Poeziei

Grigore_Vieru

            La actuala ediţie a Festivalului „Grigore Vieru”, care a fost inaugurată marţi, 17 mai, la Iaşi, s-a amintit că Grigore Vieru a fost în fapt asasinat. Despre acest lucru s-a vorbit de la 2009 încoace mult.
Din păcate, România a plătit bani grei ca să fie omorât Grigore Vieru.
Când Iurie Roşca, cu publicaţiile sale „Ţara” şi „Flux”, cu canalul său „Euro TV”, toate întreţinute din fonduri româneşti, îl atacau dur pe Poetul nostru Naţional – învinuindu-l că acesta ar intenţiona să-l împuşte pe Iurie Roşca, că e ofiţer FSB cu grade, că nu e „vier”, ci „vier” (masculul porcinelor) etc. – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni îi plătea gras asasinii.
„Ţara nu are nicio vină, afirmase atunci Vieru, că pe lângă sfinţi are şi ticăloşi”.
Orice ţară are lepădăturile sale, numai că ale noastre erau plătite ca să lovească în tot ce-i românesc şi, indirect, în Ţara care le subvenţiona diversiunile.
După datele de care dispun, din 1994, an când a fost creat Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, şi până în 2007, acesta i-a plătit lui I. Roşca şi structurilor sale (aici e inclusă şi Mitropolia Basarabiei, condusă de V. Cubreacov, mâna dreaptă a lui Roşca) circa 34 de milioane de euro.
I le-au oferit nu pentru ca să ridice biserici şi mănăstiri, ci – pentru ca să-i atace pe Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, pe Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, pe foştii deţinuţi politici Alexandru Usatiuc-Bulgăre şi Gheorghe Ghimpu, pe Alexandru Moşanu, Nicolae Costin, cel mai bun primar al Chişinăului, pe Mircea Druc, Ilie Ilaşcu, Valeriu Matei, Vasile Nedelciuc etc., etc., etc.

Fraţii s-au întâlnit la Târgul de carte
Multe din aceste articole denigratoare  au fost adunate într-o carte, „Falşii amici”, care a fost donată fiecărui membru al Guvernului României şi fiecărui deputat al celor două camere legislative din România, ca să-i convingă pe aceştia  că unica persoană care merită încrederea financiară a Ţării este doar preşedintele de atunci al PPCD (pus de altfel tot de noi, din dorinţa de a  aduce „tânăra generaţie în politică”).
Un domn, Mihai Gheorghiu, care era şef al Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, pe care l-am rugat, împreună cu M. Cimpoi şi I. Ungureanu, să-i tempereze zelul celui plătit pentru a distruge Mişcarea de Eliberare Naţională, ne-a explicat ca unor oameni naivi, căzuţi din lună: „Aşa se face politica, domnilor! Obişnuiţi-vă cu criticile!”  Ca să adauge ferm: „Noi îl ajutăm pe Roşca, pentru că el va face Unirea”.
Ba iată că n-a mai făcut-o.
Acum la un post de televiziune rusesc NIT el iese seară de seară ca să se declare cel mai mare „URSS-ist”, ca să înjure România, menţionând, între altele, că cel mai periculos duşman al independenţei Republicii Moldova e România, care vrea „să ne absoarbă”, iar dacă nu dorim un război, precum cel din Ucraina, trebuie să acceptăm necondiţionat „tutela” Federaţiei Ruse, ş.a., de ţi se face părul măciucă, mirându-te cum de-a reuşit acest individ mediocru să păcălească atât de obraznic o ţară ca România.
Pentru că scrisesem încă în 1994 articolul „Băieţismul în politică”, unde am atras în mod special atenţia asupra faptului că „Un unionist care atacă alţi unionişti nu este unionist”, am fost imediat atacat în zeci de articole.
Am acţionat în judecată ziarul „Flux” pentru minciunile debitate şi calomnie. La fel a făcut şi Vieru. Procesele lui Vieru au continuat şi după moartea sa.
Curtea Supremă de Justiţie i-a obligat pe I. Roşca şi publicaţia sa „Flux” să-i plătească Poetului despăgubiri morale de 400 000 de lei.
Ca să nu-i achite lui Vieru banii, iar subsemnatului – 100 000 de lei, Iurie Roşca a preferat să lichideze publicaţia „Flux”. Gata, ea nu mai există şi nu are cine să plătească!
Mă mir că România, care are, bănuiesc, în Republica Moldova şi informatori (spioni), care o puteau aviza corect de ce se întâmplă în Basarabia, a fost dusă de nas chiar într-un asemenea hal.
Ea a delegat aici pe un spion numit Mihai Conţiu, care a scris într-un articol din „Moldova suverană” că a fost trimis la Chişinău ca să „stabilească loialitatea lui Grigore Vieru, Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija faţă de România”.
Asta, după ce se cunoştea prea bine despre noi ce-a făcut fiecare sau ce facem pentru cauza românească; e ca şi cum Dumnezeu s-ar fi îndoit de faptul că, după ce a fost bătut în cuie pentru El, Iisus îi este loial şi l-ar trimite pe Iuda să verifice.
Cetăţeanul român Conţiu se poate bucura de un record: cele două personalităţi asasinate de el moral – Grigore Vieru şi Constantin Tănase – sunt unicele cărora statul le-a declarat Zi de doliu naţional.
Acest individ l-a atacat, ca şi „fratele Roşca”, cum îi zice chiar el, pe Vieru în zeci de articole cu calomnii inimaginabile. Contra mea, din 2007 până azi, acesta a scris… circa o mie de articole. Şi asta fără să mă fi cunoscut, fără să fi stat măcar o dată de vorbă cu mine.
Câteodată am impresia că, plecând la ceruri, Vieru mi-a lăsat ca moştenire prietenii, dar şi duşmanii lui.
Acestora li s-au adăugat şi diverşi „unionişti” gen Ilie Bratu, Florin Cârlan, Gheorghe Slabu, Constantin Cernenco şi alţi provocatori de meserie, care s-au activat mai ales după Congresul „Sfatul Ţării-2”.

LITERATURA SI ARTA
Unul dintre lătrătorii lui I. Roşca, Sergiu Praporşcic, care a scris despre mine cele mai ticăloase articole, că aş fi „spion rus” şi tot ce fac de o viaţă pentru cauza românească o fac la „comanda Moscovei”, a trebuit să-mi plătească, conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie,  despăgubiri morale în sumă de 50 000 de lei. Fără voia sa, jurnalistul de la „Flux” însă a făcut şi o faptă bună: executorul judecătoresc a transferat, la cererea mea, cele 50 000 de lei Bisericii „Sfântul Petru Movilă” din Dumbrava (paroh – păr. Octavian Moşin) şi cu ei a fost efectuat sistemul de încălzire al sfântului locaş. Poate i-o ierta, cu această ocazie, Cel de Sus păcatele făcute faţă de umila mea persoană, nu şi pe cele pe care le are faţă de neamul românesc.
Acest personaj a dispărut în neantul istoriei, ca şi un alt căţel de serviciu al lui Roşca – Igor Burciu, care, împreună cu Vasile Năstase, acesta s-a mutat de la o vreme în Piaţa Marii Adunări Naţionale, turnau hârdaie de zoi, seară de seară, la postul de televiziune „Euro TV” în capul tuturor celora care respirau româneşte în acest colţ de ţară.
Dumnezeu să-i ierte.
Iurie Roşca, unul dintre puţinii milionari făcuţi cu donaţii risipite de Ţară pentru Basarabia, pe care o identificase cu Roşca, ar trebui să scoată din buzunar cei 400 000 de lei pe care îi datorează familiei Vieru, ca aceasta să poată edifica Centrul „Grigore Vieru” din Chişinău, care nu poate fi finalizat din lipsă de fonduri.
Ţara – pentru că i-a plătit asasinii – are şi ea nişte datorii faţă de Poet.
Să-i perpetueze memoria şi să-i popularizeze creaţia şi numele, nu doar cel de Poet, ci şi cel de Unificator de Ţară şi Neam prin Grai şi Creaţie, Grigore Vieru fiind un Alexandru Ioan Cuza al Poeziei celor două Românii răstignite pe verticala Prutului ca pe o răstignire.
Aşa a fost, rămâne şi urmează să rămână în memoria generaţiilor Grigore Vieru, poetul nostru cel de toate zilele şi cel dintotdeauna.

Nicolae DABIJA

NICOLAE-DABIJA

Arhiva

Activitate

Vizite: