Umorul în articolele lui Mihai Eminescu
La propunerea liberalilor de a crea funcţia de cancelar, de ministru fără portofoliu, Eminescu răspunde ironic: „Ce treabă o să aibă ministrul nostru fără portofoliu? Să ducă muştele la apă?”
„ Tot făcându-ne sprâncene, ne-om scoate odată ochii!
„Frâul prea lung, ca să nu zicem desfrâul.”
„ A tăia firul de păr în patru figuri silogistice.”
Expresii ca „lacrimi de crocodil”, „demagogii noştri de vanilie”, „generaţie de feneanţi”…şi cuvinte ca „tupeu”, „eleganţi picpocheţi înmănuşaţi”.
Ţăranul român „se hrăneşte rău mai mult din cauza lipsei decât din obiceiul frugalităţii”.
Întrucât Senatul României votase să se dea o sumă importantă unui domn X, iar în Anglia nici Disraeli nu primise aşa ceva, Eminescu spune ironic: „Englezii sunt zgârciţi şi săraci, noi generoşi şi bogaţi”.
„A atribui lui Schopenhauer ideile lui Schmidt înseamnă tot atât ca şi când Praxiteles, sculptând statuia lui Apollo, ar fi luat drept model umeii d-lui Pantazi Ghica şi fizionomia d-lui Holban”.
„ Subprefectul e curat un agent de corespondenţă între prefectură şi primării; iar prefectura este un birou de corespondenţă între minister şi subprefecturi şi, în linia din urmă, primăria este un birou de corespondenţă între autorităţi şi particulari, o treabă pe care serviciul poştal o îndeplineşte mai bine şi mai repede”.
„ Am putea să ne luăm lucrurile în spinare şi să emigrăm în America. Chiar ar fi mai bine să ne luăm de pe acum o bucată de loc în Mexică, în care să pornim cu toate ale noastre când nu vom mai avea nimic în România”. Cei care vroiau să emigrăm în Congo au avut deci de unde se inspira.
Şi în viaţa de zi cu zi, poetul era capail de farse cum este aceea cu masa copioasă oferită prietenilor la Capşa şi plătită prin amanetarea pantalonilor unuia dintre ei. La serbările „Junimii” făcea versuri şi portrete comice camarazilor săi şi chiar şi autiportrete: „vecinic doctorand în multe ştiinţi nefolositoar, criminalist în sensul prost al cuvântului şi în conflict cu judecătorul de instrucţie, fost bibliotecar, când a şi prădat biblioteca, fost revizor la şcoalele de…fete, fost redactor en-şef al foii vitelor de propas şi al altor jurnale necitite colaborator”. Fiin du-i contestată originea română de un adversar, îi răspunde: „…eu nu mă supăr deloc de modul în care se reflectă persoana mea în ochii dumitale, căci de la aşa oglindă nici nu mă pot aştepta la alt reflex”.
Miruna Lepuş
( Despre Eminescu şi ce am învăţat descoperindu-l)
