Lecţia de Cucuteni
În 1939, Mircea Eliade le vorbea occidentalilor despre Cultura de Cucuteni în aceşti termeni: „România are o protoistorie şi o preistorie remarcabile. Aici, pe pământul nostru, a crescut un fenomen „originar”. Aici s-au manifestat simboluri, s-au transmis tradiţii. Originea unui simbol preţuieşte cât descoperirea unei dinastii de faraoni„. Desigur, încercarea lui Mircea Eliade de a sensibiliza occidentul, de a atrage atenţia mediilor culturale occidentale în a studia cultura Cucuteni, într-o perioadă de adânci frământări istorice, s-a dovedit zadarnică. Au fost anii războiului, au urmat anii comunismului, dar nici perioada postdecembristă nu s-a dovedit foarte prolifică pentru studierea acestei culturi misterioase, dar fascinante. În urmă cu 125 de ani, doi cercetători români, Teodor Buradas şi Grigore Butureanu au dat întâmplător de primele urme ale acestei vechi civilizaţii. La 12 ani de la descoperirea cercetătorilor români, la sud de Kiev, în localitatea Tripolie au fost descoperite elemente asemănătoare celor de la Cucuteni. De aceea, tot mai mulţi cercetători înclină să creadă că cea mai corectă denumire este aceea de Cultură Cucuteni – Tripolie, chiar dacă românii au fost primii descoperitori ai acestei „mari tradiţii spirituale”. 
Cu o vechime de peste 5000 de ani, Cultura Cucuteni – Tripolie este întinsă pe un teritoriu de circa 350 000 kmp, pe teritoriul actual al României, Moldovei şi Ucrainei, şi poate fi numită, fără să părem lipsiţi de modestie, prima civilizaţie europeană. 
Tot Mircea Eliade scria: România n-a avut un Ev Mediu glorios, dar a avut o preistorie egală, dacă nu superioară neamurilor din fruntea Europei, şi creatoare de cultură. Faţă de Evul Mediu germanic, Evul Mediu românesc păleşte, faţă de Renaşterea italiană, „Renaşterea” noastră din secolul al XVIII-lea este de-a dreptul minoră. Dar protoistoria ne aşează pe picior de egalitate cu seminţiile germanice şi latine.
Iată de ce a suscitat un imens interes vernisajul expoziţiei „ Fascinaţia Culturii Cucuteni, Arc peste timp” de la Centrul Cultural din Roşiorii de Vede, din 10 aprilie 2009. Artista ceramistă Nicoleta Elena Mitroi, împreună cu Muzeul judeţean Botoşani au adus în faţa unui numeros şi cunoscător public obiecte ceramice de o valoare excepţională. Artista roşioreană a expus ceramică în stil cucuteni, majoritatea exponatelor fiind cunoscute şi apreciate de iubitorii acestei arte, iar Muzeul Judeţean Botoşani a adus în premieră în municipiul Roşiorii de Vede obiecte fascinante, vase cu forme rotunjite, bogat şi variat pictate, având ca motive principale meandrele, spiralele şi triunghiurile, cercurile simple şi concentrice, superb colorate în roşu, negru şi alb, dar şi variaţii de culoare în funcţie de temperatura la care a fost ars vasul( circa 800 de grade!). Nu trebuie uitate figurinele feminine, de o deosebită plasticitate şi acurateţe a liniilor, dar şi a simbolurilor fabuloase. 
„Noutatea constă în dialogul care s-a creat între lucrările mele şi obiectele aduse de doamna Maria Diaconescu, muzeograf la Muzeul Judeţean Botoşani, ne-a declarat artista Nicoleta Elena Mitroi. Obiectele aparţinând Culturii Cucuteni sunt nepreţuite, sunt adevărata noastră istorie şi, de aceea, punând faţă în faţă ceramica pe care o modelez eu cu această ceramică neolitică, am dorit să prezint actualitatea şi modernitatea ceramicii de Cucuteni, o adaptare a ei la omul modern şi la viaţa de zi cu zi”. 
Criticul Liviu Comşia, spirit ascuţit şi profund al fenomenului cultural, a semnalat 
în cuvinte elogioase importanţa prezenţei exponatelor la Centrul Cultural din Roşiorii de Vede. Sunt convins, a spus distinsul critic, că asemenea exponate nu aţi văzut încă. Este vorba de piese unicate, de cultură naţională, pe care , cu siguranţă, le ştiţi din manuale, dar acum aveţi prilejul să le vedeţi pe viu. Este acea cultură pe care generic o numim Cucuteni şi care face parte din primele manifestări ale talentului românesc. 
Muzeografa Maria Diaconescu a vorbit cu dragoste, cu pasiune, cu veneraţie aproape despre piesele pe care le-a adus la această expoziţie. Le-a învăluit cu privirea, cu sufletul, le-a mângâiat cu palmele ca într-o adevărată ceremonie sfântă şi le-a dezvăluit celor prezenţi „secretele” transmise în timp de magicienii anonimi ai acestei excepţionale tradiţii spirituale. 
„În cadrul acestei culturi se utilizează multe simboluri, începând de la spirală şi până la cruce, pe care noi o considerăm ca fiind un simbol creştin, simbolul Ing şi Yang, o mulţime de simboluri de o profunzime extraordinară. Cultura Cucuteni a început să fie cunoscută din anul 1884 când folcloristul ieşean Teodor Burada, în apopiere de Iaşi, la Târgu Frumos, în căutarea folclorului, s-a întâlnit cu nişte căruţe care duceau piatră şi ceramică. Spiritul pătrunzător al folcloristului l-a determinat să meargă la locul de unde aceşti cărăuşi aduceau ceramica, dându-şi seama de importanţa acestor piese. În 1889, la cel de-al X-lea Congres Internaţional de Antropologie şi Arheologie de la Paris, se fac cunoscute lumii ştiinţifice descoperirile de la Cucuteni, dar şi munca oamenilor de cultură ieşeni Teodor Burada, Grigore Butureanu şi Nicolae Beldiceanu.
Hubert Schmidt, în 1910, cu sprijinul autorităţilor române, efectuează săpături arheologice sistematice şi realizează o analiză ştiinţifică a picturii ceramice de Cucuteni, care este valabilă şi în zilele noastre. Aşa a intrat în istorie această minunată civilizaţie. Dacă ar fi să facem o paralelă cu alte zone ale Europei, putem afirma cu certitudine că în întreaga Europă nu există o altă civilizaţie contemporană acesteia care să fie la înălţimea Culturii Cucuteni, atât datorită ceramicii, în care cucutenieni erau maeştrii desăvârşiţi, dar şi prin simplitatea mijloacelor pe care le aveau la îndemână, topoare de piatră, unelte de os etc.
Pe lângă ceramica de o calitate cu totul şi cu totul deosebită, mă refer acum la ardere, există şi statuetele antropomorfe, sau cele care imită corpul omenesc, în special cel feminin, care, în fapt, ne prezintă pe zeiţa mamă, cea care ocroteşte, cea care îl primeşte pe om la sânul său. Există şi statuete antropomorfe masculine, dar mult mai rare.
Acestea au dimensiuni diverse, sunt ornamentate cu motive simbolice, iar în ultima parte a Culturii Cucuteni acestea sunt pictate sau trupul este în starea lui naturală, fără a se interveni în niciun mod. Forma acestor statuete se schimbă de-a lungul celor trei faze ale Culturii Cucuteni. Am adus la această expoziţie de la Roşiorii de Vede câteva piese considerate adevărate carate ale Culturii Cucuteni, prin faptul că prezintă unele simboluri specifice acestei culturi şi prin forma pe care o au acestea. 
Iată, este vorba de vasul antropomorf de la Drăguşeni, vasul suport de la Vorniceni, un alt vas de la Drăguşeni, capace extrem de frumos ornamentate, cu simboluri incifrate, dar care au o semnificaţie extrem de profundă pentru această cultură şi, din acest motiv, trebuie cunoscute fiindcă sunt pentru România adevăraţi ambasadori culturali.
Despre artista dvs. am numai cuvinte de laudă, deoarece păstrează linia, dar fără să copieze originalul. Este o artistă deosebit de creativă, ştie să interpreteze atât simbolurile utilizate în Cultura Cucuteni, cât şi formele acestor vase. O felicit şi îi urez succes pe mai departe fiindcă aveţi cu cine să vă mândriţi şi trebuie să o sprijiniţi. Vă mulţumesc pentru atenţie!
Ce-ar mai trebui adăugat? Poate doar un fapt acoperit de tăcere, ca multe altele, de altfel. Viktor Iuscenko, şeful statului ucrainean şi iubitor de arheologie, i-a adresat lui Traian Băsescu invitaţia de a valorifica împreună nestematele Culturii Cucuteni – Tripolie. Statul român tace, dar cel ucrainean face eforturi financiare, politice şi propagandistice pentru a-şi revendica şi impune ca brand de ţară această veche cultură europeană, această primă civilizaţie europeană.
Ion BĂDOI