Pentru Statul Comun România-Republica Moldova
Biroul permanent al Sfatului Ţării-2 propune un proiect nou de Ţară: crearea Statului Comun România-Republica Moldova.
Realizarea acestui proiect depinde de voinţa politicienilor din cele două state, dar şi de fiecare dintre noi în parte.
E un moment propice pentru rectificarea unei nedreptăţi, care continuă, cu o mică întrerupere care a ţinut 22 de ani, de două secole.
Dacă nu vom căuta soluţii, dacă vom aştepta ca această problemă să se rezolve de la sine, cum speră unii, s-ar putea să mai treacă două sute de ani.
Cine are alte rezolvări la îndemână, mai realiste şi mai bune, să vină cu ele.
Noi suntem deschişi pentru orice fel de sugestii, menite să rezolve această problemă dureroasă, pe care ne-au creat-o alţii şi care stăruie să rămână o tristă moştenire de la o generaţie la alta.
Republica Moldova nu mai e „ţară” decât cu numele. Ea deţine actualmente două recorduri triste de tot: 1) cea mai săracă ţară din Europa, 2) cea mai coruptă ţară din Europa.
Paradoxul e unul, că în ţara care moare de foame se fură cu miliardele (După calculele unor analişti, de la 1991 încoace au fost „hoţite” circa 30 de miliarde de euro).
Ea e pe cale de dispariţie.
La ora actuală avem de ales: sau să revenim la România (deci şi în Uniunea Europeană), sau să ne lăsăm înghiţiţi de Federaţia Rusă, unde am mai fost şi ale cărei gulaguri îi aşteaptă deja pe copiii şi nepoţii noştri.
Avem toate şansele ca Imperiul de la Răsărit, tot aşa cum a ocupat cu forţa partea de est a Republicii Moldova, – invocând diferite pretexte, inclusiv cel de „apărare” a celor 150 000 de persoane, care posedă cetăţenia Federaţiei Ruse, dintre ele mai mult de jumătate fiind moldoveni –, să ocupe şi ce-a mai rămas al nostru în spaţiul de până la râul Prut.
Şi asta se va întâmpla dacă nu vom fi precauţi, chiar în perioada imediat următoare de după alegeri.
În zece ani de zile (între 2004 şi 2014), populaţia republicii s-a diminuat cu 600 000 de persoane (conform datelor oficiale, dar cifra reală e cu mult mai mare): din cauza sărăciei şi a corupţiei consângenii părăsesc „republicuţa” ca pe un vapor care se scufundă. Dispar zeci de localităţi, se închid şcoli, nu funcţionează decât câteva fabrici (şi acelea de vin). Scad: nivelul de dezvoltare, de consum al populaţiei, numărul locurilor de muncă. Cresc doar suprafeţele cimitirelor noastre (Cimitirul „Sfântul Lazăr” e cel mai mare din Europa).
Economistul Mihai Patraş sublinia că un cetăţean al Republicii Moldova are venituri zilnice mai mici de doi dolari, iar conform standardelor internaţionale, se consideră că persoanele care beneficiază de venituri zilnice sub doi dolari pe zi se află în sărăcie absolută.
Oamenii cu un atare venit nu mai gândesc deloc şi nu au conştiinţă naţională. Poţi să le vorbeşti mult şi bine despre beneficiile Reunirii, ei – din cauza venitului lor de doi dolari – nu le vor înţelege niciodată pentru că nu vor fi apţi să le înţeleagă.
M. Patraş crede că o schimbare de mentalitate a multor basarabeni săraci (de fapt sărăciţi) s-ar produce dacă, de exemplu – aşa cum procedează Federaţia Rusă cu concetăţenii noştri din Transnistria – statul român ar suplimenta (în locul ajutoarelor de milioane de euro date guvernelor de la Chişinău, despre care nu ştie nimeni ce se întâmpla cu ele) pensiile mizere ale acestora cu 50-60 de euro lunar. (Cu condiţia ca beneficiarii ajutoarelor să nu deţină în paralel şi cetăţenia Federaţiei Ruse).
În ultimul deceniu România a înregistrat succese economice deosebite, recunoscute pe plan internaţional: salariul minim din România este egal cu salariul mediu din R. Moldova. Bursa unui student din România e de 60 de euro (1190 de lei moldoveneşti), mai mare decât o pensie medie din Republica Moldova ş.a.
Peste 500 000 de basarabeni şi-au redobândit cetăţenia română.
Pentru ei România nu e o ţară străină.
Mulţi dintre cei care au paşapoarte româneşti şi care au jurat credinţă Statului Român sunt reprezentanţi ai diferitelor minorităţi naţionale: găgăuzi, ruşi, ucraineni etc.
Menţionăm pentru ei că în România minorităţile naţionale se bucură de drepturi extinse, un exemplu ar fi acela că România e unica ţară din UE unde preşedintele ţării este reprezentant al unei minorităţi.
Declaraţia Sfatului Ţării-2 se înscrie în contextul politicii oficiale a statului Republica Moldova şi sugerează o propunere concretă de realizare a Hotărârii Parlamentului de orientare europeană a Republicii Moldova votată în aprilie 2005, în unanimitate, cu 101 voturi din 101.
Orice abatere de la vectorul european contravine Hotărârii de orientare oficială a Republicii Moldova.
Iar Sfatul Ţării-2 crede că vom putea ajunge în Uniunea Europeană, care actualmente a anunţat un moratoriu pentru acceptarea de noi membri, numai fiind parte a unui stat membru al UE. Iar pentru noi acesta e România.
Declaraţia Sfatului Ţării-2 vine cu propunerea de creare a Statului Comun România-Republica Moldova, ca pe o soluţie de supravieţuire a aşchiei de neam românesc şi de revenire a acestui teritoriu european de dincoace de Europa pe continentul din care am făcut parte de mii de ani de istorie şi de civilizaţie.
Iar realizarea lui nu va însemna nimic altceva decât revenirea noastră Acasă.
Nicolae DABIJA
