14.6 C
Roșiorii de Vede
sâmbătă, octombrie 12, 2024

RESPONSABILITATE ASUMATĂ

DECLARAŢIE POLITICĂ

RESPONSABILITATE ASUMATĂ

alexandru_mocanu31

De multă vreme, două importante trusturi de presă au ca unic scop al existenţei lor discreditarea PDL şi a lui Preşedintelui Traian Băsescu, prin denigrarea continuă a acestora, cu sau fără temei, pentru fapte reale, parţial reale ori inventate. Au dezvoltat o „industrie” care toacă „materia primă” Băsescu-PDL. „Producţia” lor ni se serveşte zilnic, 24 de ore din 24, pe banii noştri, pentru că noi plătim abonamentele, dar şi publicitatea din care se adastă. Pentru această „producţie” se cheltuieşte zilnic peste un miliard de lei. Ce interese pot fi la mijloc din moment ce îşi permit o astfel de cheltuială zilnică?! Într-o declaraţie viitoare voi încerca să prezint, aşa cum le văd eu, motivele care-i mână în această „luptă” fără precedent.

Asemeni tuturor guvernelor de după 90, Guvernul Boc nu este format numai din îngeri şi nici doar din laureaţii premiilor Nobel. Eu afirm că actualul guvern nu a rezolvat decât în mică măsură problema corupţiei clasei politice şi a evaziunii fiscale „exercitată şi perfecţionată” de aceasta, vreme de 20 de ani, dar a reuşit, indiscutabil, să cureţe în bună măsură legislaţia care favoriza incorect şi imoral anumite categorii socio-profesionale. A mai reuşit să depăşească blocajul demagogiei populiste care a guvernat România din 2000 încoace, şi face ce trebuie în domeniul salarizării bugetarilor şi pensiilor. A purces la reducerea aparatului de stat, crescut exponenţial şi nejustificat în 2007-2008. Şi astea cu scopul mărturisit de a deveni mai eficienţi, de a avea un guvern mai puţin costisitor, pentru a diminua datoria acumulată şi a echilibra economia, reînvăţându-ne să ne acoperim cheltuielile curente exclusiv din ceea ce producem. Iar împrumuturile publice, dacă le facem, să le facem exclusiv pentru investiţii publice, adică pentru locuri de muncă. De asemenea,  sper ca actualul guvern  să reuşească şi în 2-3 luni să simplifice Codul Fiscal. Cred totodată că nu trebuie abandonată lupta şi, într-un final, absolut toate pensiile, adică şi cele ale magistraţilor, să fie calculate pe principiul contributivităţii, după cum absolut toate veniturile, obţinute sub orice formă şi de orice natură, trebuie impozitate.

După părerea mea, ţinând cont şi de conjunctura politico-economică pe care a traversat-o, pentru ţară, cel mai nociv guvern din ultimii 20 de ani a fost Guvernul Tăriceanu care în 2007-2008 a nenorocit ţara pe fondul unei creşteri economice bazată pe specula imobiliară şi financiar-bancară, pe consum nesustenabil, pe o expunere excesivă pe termen scurt a datoriei externe, pe hoţie curată prin crearea Fondului Proprietatea şi a altor zeci de sinecuri(care astăzi sunt greu de desfiinţat datorită consecinţelor pe care le-au produs!), pe lărgirea aparatului de stat de la nivel central şi local până la sufocare bugetară, pe abuzul în folosirea  ilegală a banilor colectaţi din privatizarea BCR şi pe o datorie bugetară de peste 5% din PIB în 2008, când criza – aveam să aflăm ulterior – se instalase şi la noi de două trimestre. Să ne amintim de miniştrii Chiuariu, Adomniţei, Orban, Cioroianu, Atanasiu, Remeş-caldaboş, de ale căror competenţe ne-am convins pe pielea noastră. Apoi aiureala cu legarea punctului de pensie exclusiv de salariul mediu brut – impusă lui Tăriceanu prin şantaj, de către PSD – a fost o decizie politică neînţeleasă nici de politicienii care au promovat-o. „Aiureală” pentru că s-a dovedit în scurt timp că este imposibil de susţinut bugetar pe termen mediu şi lung şi, de aceea, a fost nevoie de regândirea modalităţii de indexare. Practicile internaţionale ne sunt un bun ghid şi în acest domeniu, cu condiţia să nu fim ipocriţi. Nicăieri în lume nu există o astfel de corelaţie între pensie şi salariu. S-ar putea ca în anumite ţări, valoarea punctului de pensie să fie chiar mai mare de 45% din salariul mediu brut, dar acest lucru nu se întâmplă datorită unei astfel de corelaţii, ci exclusiv datorită forţei economiei ţării respective. La noi, proiectul de lege aflat astăzi în Parlament prevede ca  punctul de pensie să depindă 50% de inflaţie şi 50% de salariul mediu. Cred că este cel mai sănătos principiu economic pe care România şi-l poate permite acum. Peste câţiva ani, când forţa noastră economică va fi alta, desigur că se va putea plusa.

Guvernul Boc a făcut şi greşeli. Le-a făcut pentru că, pe de o parte şi el s-a dovedit a fi uneori tributar unor practici împământenite în clasa politică din care, fatalmente, face parte,  iar pe de altă parte datorită tensiunii şi presiunii inimaginabile sub care a fost şi este nevoit să lucreze acest guvern, tensiuni şi presiuni generate de părţi ale sistemului care sau concertat şi se opun din răsputeri reformei statului pentru că pentru ele asta înseamnă pierderea poziţiilor privilegiate şi a  avantajelor imorale de care se bucură. Dintre aceste „părţi ale sistemului” menţionez: clientela politică plasată de 20 de ani la nivel central şi local, în posturi călduţe, uneori anume inventate; clientela economico-financiară abonată la cele mai bune comenzi de stat, beneficiara scutirilor ilegale de plată a TVA, de taxe vamale, etc.; beneficiarii salariilor şi pensiilor „nesimţite”(nu includ aici pe cei din sistemele militarizate); jurnaliştii şi nu numai, care s-au folosit de „drepturile de autor” pentru a nu plăti impozite şi taxe, la rând cu tot românul; liderii  confederaţiilor sindicale pentru care, de pildă, reducerea aparatului bugetar este sinonimă cu reducerea puterii lor de influenţă(adeseori se poate citi „de şantaj”!) asupra guvernelor.

Acesta fiind adevărul adevărat, reforma statului şi a instituţiilor sale trebuie făcută  cu orice riscuri şi cu orice costuri personale sau de grup ale celor ce conduc ţara. Guvernul Boc şi PDL au înţeles acest imperativ şi l-au asumat în cunoştinţă de cauză. Dacă România nu avea absolută şi imediată nevoie de aceste reforme sau dacă ar fi existat alte măsuri mai puţin dureroase, să fiţi convinşi că guvernul le-ar fi ales pe acestea. Din nefericire , nu există o  alternativă reală care să conducă la acelaşi rezultat.  Asemeni guvernelor Canadei şi Poloniei de la începutul anilor 90, astăzi, Cabinetul Boc guvernează cu gândul la România de mâine şi nu cu gândul la alegerile viitoare, spre stupefacţia politicianiştilor,  politrucilor şi susţinătorilor lor. Vom discuta peste câţiva ani dacă această abordare a fost corectă sau nu. Oricum,  ea nu pare, ci chiar este de neînţeles pentru cei care nu văd dincolo …”de cât ţine baba cu fusta”.

Alexandru MOCANU

Senator PDL de Teleorman

16.08.2010

Articolul precedent
Articolul următor

Articole Conexe

Ultimele Articole