PREMIILE UZPR ”EMINESCU, ZIARISTUL– 2015”
”Între Marea Nordului și Vladivostok, Eminescu împarte binecuvântări!”
( I )
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a prilejuit iubitorilor de cultură o nouă întâlnire, în ziua de 22 iunie 2015, începând cu ora 19.00, în cadrul Seratei ”Mihai Eminescu, Jurnalistul”, cu opera Neprețuitului Poet, redescoperit prin osârdia unor adevărate monumente ale culturii românești și reașezat pe locul cuvenit în conștiințele noastre de români, pentru că, așa cum scria Mihai Eminescu:” „A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ”.
Cu acest prilej, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, prin președintele său, d-l Dinu Doru Glăvan, a acordat Premiile ”Eminescu, ziaristul” pe anul 2015, iluștrilor oameni de cultură și iubitori de Eminescu: Acad. Prof.univ.dr. Ioan Eugen Simion, Prof.univ.dr. Ilie Bădescu și Prof. dr. Gheorghe Ene.
Așa cum a afirmat președintele UZPR, un al patrulea Premiu ”Eminescu, ziaristul” pe anul 2015 va fi înmânat Acad. Mihai Cimpoi peste câteva zile, la Ploiești, în cadrul unui alt eveniment cultural, distinsul eminescolog neputând fi prezent la București.
Centrul Internațional de Conferințe de la Parlamentul României a oferit cu generozitate Sala de expoziţii ”Constantin Brâncuşi” pentru acest eveniment cultural major iar participanții l-au desăvârșit întrun adevărat regal de reînflorire a spiritualității românești.
Amintind că este a treia ediție a Premiilor ”Eminescu, ziaristul”, prima desfășurându-se în ziua de 28 iunie 2013, după 130 de ani de la ziua de 28 iunie 1883, în Rotonda de la Muzeul Național al Literaturii Române, președintele UZPR l-a prezentat distinșilor participanți pe Ioan Pavăl, primarul comunei Dumbrăveni, un excepțional iubitor de cultură, organizator al unui important și național Festival ”Mihai Eminescu”, aflat la a opta ediție, pentru care a primit brevetul și medalia ”Mihai Eminescu” din partea președintelui Republicii Moldova, cu ocazia Congresului Mondial al Eminescologilor de la Chișinău.
”Anul trecut, a spus Ioan Pavăl, am reușit, împreună cu d-l acad. Eugen Simion, să punem toată poezia lui Mihai Eminescu întro singură carte, o carte specială, cu o hârtie cum numai Biblia are, foarte fină, pe care am importat-o din Germania, am reuși să o lansăm și a avut un ecou extraordinar. Anul acesta ne-am gândit, împreună cu d-l Eugen Simion și alți distinși academicieni, Mihai Cimpoi de la Chișinău, Vasile Tărâțeanu de la Cernăuți, Maia Simionescu de la București, Bogdan Simionescu, om care se trage din comuna noastră, tatăl domniei sale fiind născut în comuna pe care o păstoresc eu, să tipărim toate articolele politice ale lui Mihai Eminescu și am reușit să le cuprindem în aceste trei volume. Le-am lansat în urmă cu două zile întro manifestare deosebită. Doresc să vă mai spun că pentru anul viitor avem un alt proiect deosebit, pe care, vă rog să mă înțelegeți, nu vi-l pot deconspira, dar îl vom finaliza tot în luna iunie. Vă mulțumesc pentru atenție!”
Aplauzele au răsplătit cuvintele rostite de inimosul primar, dar, mai ales, roadele strădaniei lui și ale minunaților academicieni, dar mai trebuie să amintim că aceste trei volume de ”Articole politice” sunt editate de Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, în colecția ”OPERE FUNDAMENTALE”, cu o Introducere de Acad. Eugen Simion, care este și coordonatorul colecției, și o Ediție critică și Note de Acad. Dumitru Vatamaniuc.
”Primul premiu din acest an, se adresează distinsei asistențe d-l Doru Dinu Glăvan, se îndreaptă către un om care a lucrat vreo șapte ani la un volum foarte important despre atitudinea lui Mihai Eminescu, pe tot timpul vieții sale, privind securitatea și siguranța națională a României, d-l Prof. dr. George Ene, care a scris ”Eminescu – securitatea și siguranța națională a României”, o carte, așa cum o consideră Prof. univ.dr. Ilie Bădescu, ”de o valoare excepțională”.
Rugat să rostească un Laudatio în onoarea d-lui George Ene, Prof. Ion Coja, scriitor și publicist, laureat al premiului Academiei Române pentru piesa de teatru ”Credința”, spune direct, așa cum este cunoscut:
”N-am să fac un Laudatio, ci o prezentare obiectivă a unei persoane care m-a uimit prin felul în care a înțeles să se dedice subiectului pe care îl onorăm cu toții astăzi. Domnul George Ene a terminat, când era rândul s-o facă, facultatea de filologie, după care a mai făcut câteva studii, alte facultăți și a lucrat întrun domeniu foarte special, adică la… Securitate. Acolo lucrând, a deprins o metodă, o metodă pe care cercetătorii literari nu prea o cunosc, din motive diferite, inclusiv pentru faptul că nu au acces la tot ce poate să prefigureze o persoană, cum ar fi a lui Eminescu. Stimați colegi, Eminescu, poetul care trăiește în ceruri înalte , este foarte real. Dar în mod paradoxal, el făcea pereche cu un ”alt Eminescu”, activ pentru țara sa, aș zice, pe acest front nevăzut, un Eminescu care a fost nevăzut pe acest front de către contemporani, de către cei care au urmat după el, dar nu a fost ”nevăzut” și nebăgat în seamă de cei pe care activitatea sa pe acest front i-a deranjat. Este cumplit să constați că Poetul etern a putut să fie obiectul de suspiciune, de urmărire, de atenție a unor ambasade străine, a unor agenți străini care lucrau pe această parte a planetei. Este neașteptată această constatare! Eminescu a fost extrem de ancorat în realitatea, am putea spune, dureroasă a istoriei! Mă bucur, mă chiar mir că ne adunăm atâția ca să vorbim despre Eminescu-jurnalistul, pentru că este exact Eminescu pe care alți se străduie, din răsputeri, să ni-l ascundă! De ce? Pentru că Eminescu a avut dreptate!”
Premiul care i se înmânează prof. dr. George Ene din partea Ununii Ziariștilor Profesioniști din România, pe anul 2015, se intitulează ”Izvor traversând pădurea” și este o lucrare inspirată din poezia marelui Mihai Eminescu, unde tema izvorului apare ca un edem obsesiv. Autorul acestor lucrări ce se vor înmâna laureaților a dorit să sugereze curgerea lichidă a apei, dorind totodată să inducă și ideea de sursă, obârșie, punct de plecare, naștere, început de drum, șuvoi nestăvilit.
Vădit emoționat, prof. dr. George Ene spune: ” Prezența mea astăzi, aici, în această aleasă companie, nu numai că mă onorează, dar mă obligă extrem de mult. Mulțumesc tuturor celor care au contribuit la formarea mea ca om, la formarea mea pentru iubirea valorilor și intereselor naționale. Pentru Eminescu mulțumesc profesorilor din mediu univesitar, profesorilor cu care mi-am întârziat pregătirea în perioada de doctorantură până către 60 de ani, mulțumesc tuturor celor care m-au încurajat să abordez o problemă extrem de delicată. Șansa mea a fost că o pregătire complexă de filolog, de specialist în domeniul analizei științelor militare și de sociolog, doctor în sociologie, mi-a permis o abordare holistică prin abordarea unor metode tehnice și procedee consacrate domeniului în care și o virgulă contează extrem de mult. Aici nu are loc senzaționalul, aici nu are loc noutatea cu orice preț, nu are rost să căutăm originalitatea. Aici, fiecare lucru trebuie bine documentat, trebuie dezvoltat, colaționat, pentru că lucrurile cele mai importante nu sunt cele care se spun, mai ales în domeniul de care m-am ocupat , ci lucrurile care se ascund cu mare, mare grijă! Mulțumesc tuturor celor care m-au format în spiritul dragostei de țară, mulțumesc tuturor prietenilor, fără de care nu puteam să abordez lumea politică românească. Eminescu a scris peste 500 de articole, însemnări, note, extrase care merită exploatate sau valorificate din perspectiva unui analist, unui profesionist. Vă mulțumesc fiecăruia în parte, dacă s-ar putea!”
Următorul laureat al Premiului ”Eminescu, ziaristul” , prof.univ.dr. Ilie Bădescu, este o somitate a sociologiei românești, autor a peste 25 de lucrări științifice, laureat al mai multor premii cum ar fi cel de la Academia Română, Revista Luceafărul etc. Invitat să susțină un Laudatio este Prof.univ.dr. Mihail Diaconescu, care nu a reușit, desigur, să se limiteze la cele trei minute pe care, în glumă, i le acordase Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR.
”Stimați auditori, iubiți colegi și prieteni, domnul prof. univ. Ilie Bădescu s-a născut la 9 mai 1948, în comuna Luncavița, jud. Caraș Severin. A absolvit în 1972 Facultatea de filozofie, secția sociologie, a Universității din București, este doctor în sociologie, cu teza ”Mobilitate socială și schimbare socială. Sincronism european și cultură critică românească ”. A fost beneficiar al unei burse IREX în SUA, la departamentul de antropologie al Universității din Massachusetts, a întreprins cercetări în arhiva ”Ph. Mosley” a Universității Ilinois iar în 1990 a beneficiat de o bursă Fullbright la Centrul Fernand Braudel din Binghamton, s-a impus ca specialist de mare autoritate și de largă recunoaștere internațională în filozofia culturii, în antropologie, în istoria sociologiei clasice și contemporane, în istoria socială, în analiza comparativă a dezvoltării moderne, a națiunilor din aria Europei centrale și de răsărit, în teoria dezvoltării și subdezvoltării, în studiul imperiilor, al regimurilor oligarhice, al internaționalelor cu rolul lor nefast și al rolului lor în Occident, Rusia și România, în sociologia și geopolitica frontierelor. Ilie Bădescu este inițiatorul unei direcții noi în sociologie. El este o persoană care se bucură de un imens prestigiu, are mari admiratori și are detractori pe măsură! Colaboratorii săi sunt activi în cele mai diferite domenii ale vieții noastre sociale, politice, diplomatice, militare, universitare, administrative, culturale și științifice.
”Sociologia eminesciană”, apărută în 1994, pentru care d-l Ilie Bădescu primește Premiul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, evidențiază și analizează cu superlativă competență științifică teoria poetului nostru național cu privire la ”pătura superpusă”. Voi încerca să evoc în câteva minute, mi s-a spus de mai multe ori(!), specificul acestei teorii, apelând la volumul d-lui Ilie Bădescu, ”Sociologia eminesciană”, dar și la ”Dicționarul de sociologie”. (…) Aș zice că teoria eminesciană este astăzi mai îndreptățită să fie cunoscută decât chiar poetul. Așa – zisa clasă politică românească , pătura superpusă, se află în continuă scădere de prestigiu. E clar că în țara noastră intervin firme, bănci, organizații interesate doar de jaf. Domnule Ilie Bădescu, vă mulțumim că ați stăruit pentru a realiza teoria eminesciană. Cartea dvs. este o carte îndreptar, ar trebui tipărită în tiraje fluviu, pentru ca fiecare intelectual, fiecare român să-și dea seama mai bine de ceea ce se petrece în prezent. Vă mulțumesc!”
Aplauzele care au urmat au fost dăruite prof. Mihail Diaconescu atât pentru cuvintele sale adresate unei somități culturale românești, cât și pentru faptul că nu s-a oprit după cele trei minute acordate!
După ce a mulțumit d-lui Mihail Diaconescu pentru că a vorbit atât de frumos de Mihai Eminescu, Prof. univ. dr. Ilie Bădescu a spus:
”Evident, nu am să repet nimic din ce a spus domnia sa pentru că a spus aproape complet ceea ce, întrun fel, este integrat în cartea despre care s-a vorbit. Aș vrea să adaug doar că întotdeauna am fost timorat când m-am apropiat de scrierile politice ale lui Eminescu pentru că tradiția este copleșitoare. Nu-l voi menționa aici pe George Călinescu, cel care a cunoscut atât de profund filozofia practică a lui Eminescu, dar îi voi menționa pe cei care sunt așa de binecunoscuți de către dumneavoastră în calitatea lor de cunoscători ai lui Eminescu, și anume Nicolae Iorga, care îl considera pe Eminescu „cel mai mare istoric”, pe Manoilescu, marele doctrinar al protecționismului și al corporatismului, care spunea că Mihai Eminescu este unul dintre cei mai mari economiști ai noștri sau, în orice caz, spune el, ”unul dintre cei mai mari pe care eu îi consider ca atare”. Din punctul acesta de vedere avem mărturii care legitimează îndreptățirea noastră la o analiză înaltă a teoriilor lui Eminescu. Când m-am apropiat de aceste teorii, am descoperit că Eminescu avea o cuprindere, aș spune, totală, poate ar fi prea mult, în orice caz, o cuprindere reprezentativă a marilor teorii ale epocii și, din punctul acesta de vedere, aș spune că Eminescu a făcut experiența unei probușiri teoretice extraordinare căci aceste teorii nu reușeau să ofere răspuns la chestiunea răsăriteană. Dacă veți citi comentariul lui Eminescu la teoria salariului natural a lui David Ricardo, veți constata, de pildă, că el aduce completări, adăugiri și deschide, propune un alt orizont în aceeași teorie, în aceeași interpretare așa cum, de exemplu, în teoria costurilor aferente este considerat un înaintemergător chiar de către Manoilescu ș.a.m.d.
Eminescu este un mare teoretician, este un gânditor înainte de toate și, din acest punct de vedere, este un model exemplar pentru un tip anume de jurnalist militant adică, cel care se întemeiază pe o gândire riguroasă , pe teorii, pe cunoașterea profundă și în lărgime atotcuprinzătoare a gândirii teoretice a epocii, a momentului și a unei anumite zone, arii civilizaționale, dar nu numai, pentru că Eminescu, cu adevărat, așa cum spunea Petre Țuțea, exprimându-se așa de frumos, și întotdeauna m-am întrebat dacă n-a fost foarte riguros, și cred că a fost riguros când spus asta, nu este doar o exprimare aforistică, frumoasă: „Eminescu, spune el, între Marea Nordului și Vladivostok, împarte binecuvântări!” Așadar, Eminescu poate fi înțeles numai întro asemenea rază de cuprindere a operei teoretice. Din punctul acesta de vedere, Eminescu este un Univers, Eminescu trebuie abordat ca atare, ca Univers și, într-adevăr, cum spunea Pompiliu Constantinescu , este necesară o ”catedră Eminescu”, aș spune că este necesară o ”Universitate Eminescu” pentru ca să cuprindem, într-adevăr, în cercetări laborioase, aprofundate întreaga operă a lui Mihai Eminescu. Eu n-am făcut decât o experiență limitată, din unghiul meu de abordare, și mi-am dat seama de vastitatea operei lui Eminescu. Vă mulțumesc foarte mult că ați sesizat această carte, eu, de fiecare dată, când mă raportez la unele cărți pe care le-am scris anterior, mă gândesc dacă aș vrea să mă întorc la ele, în orice caz, din Eminescu nu poți ieși niciodată. În clipa în care te-ai așezat, te găsești în Eminescu cu voie sau fără voie. Practic, rămâi în Eminescu, adică în stilul de gândire și de abordare a eminescianismului teoretic. Eminescu este o doctrină, Eminescu este un stil de gândire, Eminescu este un sistem de gândire, Eminescu este, cum spunea Noica, Omul deplin al culturii românești!
Vă mulțumesc foarte mult că mi-ați acordat acest premiu!”
Avem onoarea de a acorda cel de-al treilea premiu al UZPR ”EMINESCU, ZIARISTUL– 2015”, continuă Doru Dinu Glăvan, unui alt mare reprezentant de seamă al culturii române, scriitorul, eseistul, istoricul literar, editorul, eminescologul de nobilă esență, Acad. Ioan Eugen Simion. Despre pesonalitatea d-lui Ioan Eugen Simion ne vorbește d-l Acad. Nicolae Breban!
( Va urma)
A consemnat
Ion BĂDOI