Pictorița care crește florile în vis…
Am avut fericita ocazie să admir câteva vernisaje cu tablouri pictate de Gutiera Prodan, cunoscută ziaristă, prezentatoare a emisiunii televizate „Bună dimineața!” (TV Moldova-1). Lucrările ei mă impresionează. De fiecare dată trăiesc, admirându-le, ciudata senzație că aș nimeri într-o grădină a paradisului, unde florile transmit mesaje și stăpânesc cele mai ademenitoare culori. Parcă le-aș simți parfumul, atât de neobișnuit de vii par a fi aceste flori reproduse cromatic de mână omenească. Lucrările florale ale Gutierei Prodan captivează nu atât prin expresie perfectă, deși imaginată, a chipului real, cât prin căldura care o emană. Inspiră o aură cromatică care mângâie și vindecă. Sunt ca o lumină, ca o aureolă! Mi-am zis, privindu-le, acesta o fi graiul coloristic al dragostei!?! Iar pentru a reda o asemenea stare/senzație, cu siguranță, nu se învață în școli, nici în academii. Sunt, cred, mesaje ale intuiției, de cele mai multe ori transmise la nivelul oniricului, al intuiției. Iar cel care recepționează aceste semne e dăruit cu har care-i vine/apare instantaneu, precum e săgetarea fulgerului. La o atingere nevizibilă, însemnul providențial îi transmite celui ales abilități incredibile, pe care niciodată nu le-a posedat, nici le-a bănuit. Asta a fost, cred eu, să i se întâmple Gutierei Prodan. Care alta ar fi explicația? Dintotdeauna a știut să stăpânească și să inspire cuvântul, conștientă fiind de forța acestuia, iar grație aptitudinilor de ziarist și cronicar, a improvizat zeci și sute de situații-emisiuni, a știut să intervieveze, provocând la discuții și mărturisiri sincere oameni de varii profesii și caractere. Măiestrie învățată la facultate, apoi experimentată zi de zi, an de an, considerându-și profesia ca fiind o menire pentru totdeauna, însă… Într-o bună zi, nici prea devreme, dar nici prea târziu, a simțit un îndemn electrocutant: dorința și pasiunea pentru pentru pictură!
Nimic nu este întâmplător. Marele Creator îi conduce, îi călăuzește pe aleșii săi pe căi nebănuite, ca aceștia să-și afle, până la urmă, rostul. Asta i s-a întâmplat Gutierei Prodan!? Fiind în India, unde venise cu gândul/scopul de a se iniția în meditație și filozofie indiană, s-a aflat un timp într-un mediu mai special, în anturajul unor oameni avansați spiritual. Iată aici a și simțit chemarea-îndemn a destinului. O stare nouă, aparent firească, dar imprevizibilă și înălțătoare! Atunci s-a produs minunea vieții ei… Și s-a lăsat ademenită, antrenându-se cu insistență și pasiune în jocul de-a pictatul, ca un copil copleșit și captivat de miracolul culorilor și de misterul foii imaculate. Spectrul cromatic, ca un șuvoi de cascadă curcubeică, i-au invadat imaginația. Au hipnotizat-o, așa precum altădată cuvintele o copleșeau și, iată, de atunci se tot lasă furată de plăcerea acestui joc/pasiune: pictează flori. E ceva fascinant! Pare că le-ar semăna sau răsădi în zori, în taină, apoi le-ar crește într-o grădină a ei, ascunsă de ochii lumii. Tăinuit de același ochi iscoditor, le „fotografiază”, plasându-le în filmul memoriei și, în sfârșit, fără a le deranja/rupe, le reproduce prin culoare (dar și poleindu-le cu respirația-i, vrăjindu-le astfel), le fixează pe o pânză reală, dăruindu-le apoi privirii curioase. Doar pânza este reală, florile sunt ireale/mirifice, păstrate într-o grădină imaginativă a visului (de unde emană dragoste, lumină, armonie!). Mulicolore, învăluite în mov sau roz, sau galben – o avalanșă cromatică!, parfumată cu aroma tinereții veșnice, dar și cu nostalgia autumnală a clipei trecătoare. Albul, albastrul și movul din lucrările Gutierei trădează puritate și candoare, pe când galbenul și purpuriul – ardoare și dragoste; negrul – profunzime și mister. Toate nuanțele fiind transparente, fine, voalate. Până și nuanța de negru exprimă în lucrările Gutierei Prodan calmitate, echilibru, profunzime. Aproape toate tablourile (excepție ultimele, care mi-au amintit de tablourile maestrului Grecu – cu improvizații din culori sumbre, din care lumina se strecoară ca razele într-o temniță) aunt însorite, deși par a fi învăluite de voal-feregea (ca frumoasele metrese orientale)… Tablourile Gutirei Prodan transmit mesaje de basm, de vis, de vrajă. Mie-mi amintesc și de florile pictate altădată de gerul crunt pe sticla ferestrei prin care se uita afară Copilăria mea, a ta – a noastră…
Gutiera Prodan mi-a mărturisit că s-a bucurat enorm când a simțit nu doar plăcerea de a picta, dar a descoperit, pentru sine, răspunsul la ceea ce face: lucrarea ei este plăcută lumii. A înțeles că, pasiunea de a exprima sentimentul iubirii într-un fel anume, este opera inimii, semnul cel care-i vine, ca un îndemn, de la Marele Creator. Așa o fi sau altfel, oricum din cele citite, dar și din spusele Gutierei Prodan, am încercat să-mi imaginez cum i-a venit binecuvântarea de Sus și de ce a ales să întruchipeze prin culoare cel mai frumos miracol dăruit ochiului – florile! Iar dacă a fost să fie mai altfel acest har, îmi asum vina de a-mi fi imaginat totul, așa cum a putut fi. Dar nu putea să se întâmple mai altcumva decât printr-un semn dumnezeiesc. Miracol care se produce la o anumită răspântie a vieții, când pare că totul va dispărea și va renaște în același timp. Exact ca în basme: trebuie să culegi mărgele de rouă în care să se reflecte curcubeul! Nu e o menire simplă, e o misiune, un dat de Sus…
Gutiera Prodan este o femeie demnă de admirat: frumoasă, înțeleaptă, talentată – e o personalitate deosebită, care știe să trăiască frumos și intens clipa, molipsindu-i și pe cei din preajma-i cu dragoste de viață. Pentru mine ea este Femeia care visează flori, apoi le dăruiește Lumii. Cea mai recentă expoziție a avut-o în incinta Palatului Feroviarilor din capitală, într-un spațiu neobișnuit, exotic, părea că ne aflăm la marginea unei jungle… Florile din tablourile-i păreau că se mărturisesc. Le auzeam șoapta, ruga…
Claudia Partole
