Moldova, la Târgul de carte GAUDEAMUS 2012
O sărbătoare naţională a limbii şi culturii române
Republica Moldova a fost invitat de onoare la Târgul internaţional de carte GAUDEAMUS – Carte de învăţătură 2012. Aşa cum se menţionează în Programul lectură, editat de Radio România, organizatorul Târgului de carte încă din anul 1994, singurul târg de carte de acest gen din lume, „În 2012, Târgul GAUDEAMUS sărbătoreşte limba şi cultura română în integralitatea ei prin participarea Moldovei ca Invitat de Onoare: o provocare la dialog şi o reconectare necesară la noutatea vieţii culturale şi editoriale de peste Prut! Pe lângă scriitorii şi oamenii de cultură moldoveni invitaţi, Târgul se va bucura de prezenţa jurnaliştilor Teleradio Moldova. Organizatori: Ambasada Republicii Moldova în România, în parteneriat cu Ministerul Culturii din Moldova”.
Din Basarabia au fost prezente zece edituri şi zece scriitori, atât cei foarte cunoscuţi şi în România, dar şi foarte tineri, care bat la porţile afirmării. Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Basarabia, scriitorul Arcadie Suceveanu, a fost preşedintele de onoare al ediţiei din acest an şi a deschis oficial evenimentul, iar acad. Nicolae Dabija şi acad. Mihai Cimpoi au fost co-preşedinţi ai Târgului de carte. A fost un excelent prilej de cunoaştere şi recunoaştere reciprocă, o şansă deosebită de integrare în circuitul de valori româneşti, multă vreme despărţit şi el de aceeaşi sârmă ghimpată care a însângerat Limba Română şi destinul românesc.
Standul de carte al Republicii Moldova a fost deschis chiar în prima zi de existenţă a Târgului de carte de către scriitorul Arcadie Suceveanu, în prezenţa ambasadorului acestei ţări la Bucureşti, Iurie Reniţă. Printre titlurile care au putut fi răsfoite pe rafturile standului putem aminti:” Tema pentru acasă” a acad. Nicolae Dabija, “Ruleta românească” de Leo Butnaru, “În căutarea pierderii de timp” şi “Hronicul găinarilor” ale lui Aureliu Busuioc, “Avionul mirosea a peşte” a lui Nicolae Popa, “Ultima amantă”, semnată de Claudia Partole”, “Cafeneaua Nevermore” a lui Arcadie Suceveanu, “ Muzica este prima şi ultima mea iubire” a celebrului compositor Eugen Doga, “Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române”, “Dicţionarul universal ilustrat al limbii române”, “Cronica Basarabiei 1918-1944”, dar şi două volume din Memoriile lui Mircea Snegur, precum şi titluri ale Lucreţiei Bârlădeanu, Em Galaicu Păun, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru etc.
Prezenţa unor nume celebre ale culturii din Basarabia a făcut ca în data de 24 noiembrie 2012 să atragă un număr impresionant de cititori la standul Republicii Moldova. Acad. Nicolae Dabija, acad. Mihai Cimpoi, compozitorul Eugen Doga, scriitorul şi istoricul literar Victor Crăciun, cărora li s-a adăugat scriitorii Nicolae Breban şi Eugen Uricariu, au vorbit despre cărţile scrise, despre cele viitoare, despre limba română, despre trecut, dar şi despre viitor. Moderatorul manifestării din după amiaza zilei de 24 noiembrie a fost domnul Victor Crăciun, Preşedintele “Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de pretutindeni”, care a spus :
“ Înainte de 1 decembrie, noi organizăm de obicei, la Alba Iulia, Congresul spiritualităţii româneşti. Este un congres la care participă reprezentanţi ai românilor de pretutindeni, dar aproape întotdeauna, înainte de acest eveniment al unităţii de neam, are loc Târgul de carte de la Bucureşti, care, în acest an, a reuşit să adune cifre record atât în ceea ce priveşte participarea unor edituri din Europa, dar şi din SUA, şi din Asia. Astăzi, ne exprimăm bucuria şi mândria naţională de a avea alături pe doi dintre cei mai de seamă cărturari ai Basarabiei. Este vorba de doi dintre academicienii recunoscuţi deplin în spaţiul Limbii Române, acad. Mihai Cimpoi, care vine cu un lucru absolute necesar culturii româneşti. Este vorba de “Enciclopedia Eminescu”, o carte care adună experienţa unui număr imens de autori care s-au ocupat de Mihai Eminescu şi, în acelaşi timp, adună, sintetizează , organizează şi pune la dispoziţia iubitorului de Eminescu de mâine rezultatele celor peste 1000 de volume care i s-au dedicate poetului neamului nostru românesc întreg, pe care noi îl socotim ca existenţă pe mapamond de 35 de milioane. Alături, se află acad. Nicolae Dabija, care, de data aceasta, nu vine cu o carte de publicistică, nu vine cu articolele sale din “Literatura şi Arta”, singura revistă de pe mapamond care se ocupă sistematic de marile probleme ale culturii româneşti şi care apare la Chişinău, ci vine cu un roman, “Tema pentru acasă”, un roman extraordinar din punctul de vedere al aceleaşi românităţi pe care o reprezentăm. Aşadar, sunt două fapte de cultură aparent distincte, dar care se adună prin frumoasa Limbă Română şi ne bucură prezenţa domniilor voastre aici, astăzi. Ne bucură că se află lângă noi reprezentanta oficialităţilor de la Chişinău şi, mai ales, că se află alături de noi şi, eu îndrăznesc să-l numesc aşa, cel mai de seamă compozitor român de astăzi, Eugen Doga, care este prezent şi printr-o carte. Iată că a venit şi un reprezentant al românilor din Albania, domnul acad. Kopi Kycyku, domnul acad. Nicolae Breban, scriitorul Eugen Uricariu, mari personalităţi ale culturii noastre de astăzi. Iată, a sosit şi domnul preşedinte Emil Constantinescu pe care, în calitate de basarabean, îl rog să vină lângă noi.
Iată, suntem împreună prin cultură. Este cea mai frumoasă unitate naţională. Permiteţi-mi să spun doar câteva cuvinte despre „Enciclopedia Eminescu”, realizată de data aceasta doar de un singur om. Aproape că este inimaginabil ce a făcut un singur om, acad. Mihai Cimpoi, care adună la un loc fenomenul Eminescu şi ne prezintă imaginea lui, marca lui peste vreme, chiar în aceste condiţii în care mai sunt „mârâieli” în legătură cu fenomenul Eminescu. Fără Eminescu, fără Caragiale, fără Creangă, fără întreaga cultură naţională, fără experienţa basarabeană în această cultură, noi nu am fi împreună, astăzi, prin cultură. Vă cer permisiunea să ofer microfonul acad. Mihai Cimpoi.
„ Dragi prieteni, onorat auditoriu, dragi rude, că am aici copiii şi nepoţii, cu o deosebită bucurie vă prezint acest „Dicţionar enciclopedic Eminescu” la care am lucrat mai mulţi ani, dar l-am finisat în ultimele luni. Conceptul îmi aparţine, dar am căutat să respect tot ce conţine un dicţionar enciclopedic: analiza operei, biografie, receptare naţională şi universală, Eminescu în artă, în cinematografie, în filatelie, în medalistică. Eminescu este analizat integral, am în vedere cele 430 de poezii cu analize care îmi aparţin, 100 de mari personalităţi pe care Mihai Eminescu le citează în Fragmentarium, în conspectele lui studenţeşti şi în publicistică, activitatea lui la „Timpul”, absolut tot cel priveşte pe Eminescu în context naţional şi universal. Cartea se deschide cu un motto care aparţine lui Ion Luca Caragiale: Naţiunea română poate să piară, nu poate să piară Eminescu, opera lui Eminescu”. Puţină lume ştie că Eminescu a scrie poezii şi în limba germană, Scrisoarea I-a a scris-o şi în germană, în franceză, în engleză, şi am constatat cu toţii că „Dicţionarul de economie politică” pe care l-a elaborat în vremea când era la „Timpul”, era elaborat pe bază de texte engleze. A scris şi în spaniolă, în rusă , italiană, deci Eminescu cunoştea toate aceste limbi. Mulţumesc editurii şi sper ca ediţia definitivă să apară până la Congresul spiritualităţii româneşti. Vă rog să-mi permiteţi să spun câteva cuvinte despre colegul Nicolae Dabija, distins cărturar, romancier, care vine, de data aceasta, cu un bestseller. Romanul „Tema pentru acasă” se citeşte în toate localităţile româneşti, am văzut şi dramatizări, este un roman care vorbeşte despre drama basarabenilor, episodul tragic al deportării, dar este şi un roman existenţial, un roman despre existenţa umană, despre destinul uman. Domnule academician, felicitări!
În aplauzele celor prezenţi, a luat cuvântul scriitorul român Nicolae Dabija care a spus:
„ Anul acesta s-au împlinit 22 de ani de la primul pod de flori. După podul de flori a urmat podul de cântec, podul de verb, podul de rugăciune, dar cred că cel mai rezistent pod dintre noi şi noi este Podul de Carte. Pe noi cartea ne-a făcut puternici. Eu cred că mai puternică nu este ţara care are mai multe tancuri, ci ţara care are mai multe cărţi. Ţara care are mai mulţi generali nu este cea mai tare, ci ţara care are mai mulţi cărturari. Mulţumesc acestui Salon internaţional, Târg internaţional de carte că ne face puternici. Iată cărţile noastre care vin şi se topesc în contextul cărţii româneşti. Acest Târg de carte, care este şi al Basarabiei deopotrivă, îmi prilejuieşte bucuria de a fi prezent cu acest roman „ Tema pentru acasă”, primul meu roman. Sunt autor a peste 60 de cărţi de versuri, de publicistică şi eseuri literare. Această carte vorbeşte despre drama Basarabiei, este de fapt un roman de dragoste.
La 28 iunie 1940, un comisar sovietic intră în clasa de absolvenţi din liceul Poiana şi le spune: sunteţi liberi, dragi tovarăşi, tovarăşul Stalin v-a eliberat. Vede deasupra tablei portretul lui Mihai Eminescu, îl coboară şi pune în locul lui portretul lui Stalin. A doua zi, profesorul de literatură română, Mihai Ulmu, află că s-a întâmplat ceva la şcoală, vine la liceu şi comisarul arestase toată clasa. Ce-a făcut clasa? A dat jos portretul lui Stalin , ba mai mult, i-a desenat nişte corniţe, nişte mustăţi, şi a pus portretul lui Eminescu la loc. Profesorul Mihai Ulmu îşi asumă gestul elevilor lui, este arestat, e trimis în Siberia şi absolventa din acel an a liceului din Poiana, Maria Răzeşu, îndrăgostită de acest profesor de limba şi literatura română, ca de altfel toată clasa de fete, află adresa lui, porneşte pe urma lui în Siberia şi-l ajută să evadeze. Vreau să vă spun că această carte, conform sondajelor bibliotecarilor din Republica Moldova, este cea mai citită carte din ultimii 10 ani, timp de nouă luni de zile a făcut o sută de mii de împrumuturi în biblioteci. Vă rog şi pe dvs. s-o citiţi şi veţi descoperii o carte despre destinul românesc al Basarabiei. Vă mulţumesc!”
Victor Crăciun îl roagă să spună câteva cuvinte pe domnul acad. Kopi Kycyku, reprezentantul românilor din Albania.
„ Domnule preşedinte al României, Emil Constantinescu, mi-aţi fost şi rector, am avut privilegiul, ca să spun aşa, să vă fiu subaltern, şi în acelaşi timp suntem de aceeaşi profesie, geologi. Doamnelor şi domnilor, un dicţionar, ca să spun aşa, nu poate să scrie o enciclopedie, dar o enciclopedie poate să scrie un dicţionar enciclopedic, în sensul atotcuprinzător al termenului. Iată că o enciclopedie numită Mihai Cimpoi ne oferă şi de data aceasta prilejul să ne bucurăm de valorile culturii, civilizaţiei şi verbului românesc. Eu am citit aproape toate cărţile Domniei sale şi studiindu-le cu atenţie am profitat foarte mult, şi am constatat, după umila mea părere, că Domnia sa este în stare să le impună disciplină conştiincioasă ideilor sale, să le disciplineze în sensul că nu le lasă să treacă graniţa şi să cotropească „teritoriile” altora. De la o carte la alta aduce de fiecare dată ceva nou, fie în plan stilistic, fie în plan conceptual, fie ca structurare a cărţii. Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă rog să-mi scuzaţi emoţiile”.
Intervine la microfon acad. Mihai Cimpoi care se adresează zâmbind celor prezenţi. Îmi aduc aminte ce-i spunea Ion Luca Caragiale marelui critic Mihail Dragomirescu: „Coane Mihalache, nu ţi se pare că m-ai lăudat prea tare, că mie nu mi se pare!”
„Eu am constatat, nu am lăudat, răspunde acad. Kopi Kycyku. Între bărbaţi se fac constatări, elogiile merg la femei!”
După acest schimb sclipitor de replici amicale, este invitat la microfon de către Victor Crăciun, „ cel mai de seamă romancier român de astăzi”, Nicolae Breban, aflat în mijlocul celor prezenţi.
„ Bună ziua. Sunt onorat să mă aflu alături de dvs., Mihai Cimpoi este prietenul meu, al literaturii române. Este cel mai important eminescolog român, s-a dedicat lui Eminescu şi este binevenită această Enciclopedie fiindcă de vreo15-20 de ani GDS-ul, în frunte cu d-l Patapievici încearcă să-l detroneze pe Eminescu, parcă poţi detrona inimile noastre, ale românilor. Prietenul meu Mihai a pus un motto din Caragiale. Eu n-aş fi pus un motto din Caragiale, dar, mă rog, eu vin din Maramureş şi noi nu-l iubim pe Caragiale. Îl stimăm ca foarte mare scriitor, dar noi suntem de partea lui Eminescu, a pateticului şi înflăcăratului Eminescu, care împreună cu arădeanul Slavici au fugit, tinerei fiind, pe la Viena, la mormântul lui Ştefan cel Mare, visând o Românie care pe vremea aceea plutea în aer. Ei bine, această Românie s-a coborât pe pământ, noi suntem stăpânii ei, nu ştim ce să facem cu ea, o organizăm foarte prost, ne furăm şi ne minţim unii pe alţii, dar e bine că Mihai Cimpoi vine din Basarabia, care e pământ românesc, vine şi aprinde această torţă spre iluminare şi solidaritatea sufletelor noastre. Te salut, Mihai!”
Este rugat să vină în faţa microfonului şi d-l Eugen Uricariu, fostul preşedinte al Uniunii scriitorilor.
„Domnilor academicieni, domnilor prinţi de Limbă Română, mulţumesc foarte mult că aţi fost aici. Nu o să vă iau foarte mult timp fiindcă timpul dvs. trebuie rezervat citirii cărţii. Cred că această carte o să aibă un destin fantastic, domnul acad. Mihai Cimpoi şi-a dedicat viaţa lui Eminescu, asta o ştiu de mult, şi nu doar lui Eminescu, ci şi culturii româneşti. Alături de el stă şi domnul Nicolae Dabija, iar alături de Nicolae Dabija îl avem pe marele compozitor Eugen Doga şi mai sunt foarte mulţi scriitori care ştiu să fie şi patrioţi. Cineva a spus aici că este visul românesc al Basarabiei. Din păcate, visul românesc în România e un pic cam întunecat, nu prea ne lasă loc să ne închipuim un viitor românesc aşa cum ni l-am dori, dar depinde de noi ca acest viitor românesc să existe. Şi când o să fim la mare înghesuială, şi vom fi în curând, vă rog să mă credeţi, nu se poate ca un anunţ de tipul – s-au descoperit rezerve imense de petrol şi gaz în Marea Neagră – să nu aducă o nenorocire, o să avem nevoie de voi. Ştim foarte bine, Basarabia a fost ocupată fiindcă era aproape de Ploieşti, Ardealul de Nord a fost ocupat pentru că era aproape de Ploieşti, acum, dacă vor fi mari rezerve în Marea Neagră, vă daţi seama ce se poate întâmpla. Deci, când o să fim la mare înghesuială să îi chemăm pe fraţii basarabeni în ajutor pentru că ei ştiu mai bine să se descurce. Vă mulţumesc foarte mult pentru că sunteţi împreună cu noi”.
Aflat la Târgul de carte, dar şi pentru un uriaş concert de românitate de la Ateneul român, din data de 25 noiembrie, Eugen Doga, autorul celebru al muzicii a peste 25 de filme artistice, din care amintim la fel de celebrele „Şatra” , „Lăutarii”, „Anna Pavlova”, dar şi „Maria Mirabela”, a spus:
„ Eu cred că nu se va întâmpla nimic dacă se va descoperi petrol în Marea Neagră fiindcă avem acolo o insulă plină de şerpi şi o să dăm drumul la toţi şerpii şi la toate viperele astea ca să-i liniştească pe toţi duşmanii. Eu mă tot gândesc, cine ne-a adus pe noi încoace, şi , în afară de rude, de prieteni, este acest spirit de secole, este Eminescu. Este criticat, dar pe cine vreţi să critice, pe cei necunoscuţi, pe cei pe care nu-i citeşte nimeni? Eminescu ne-a lăsat atâtea capodopere, atâtea opere deosebite iar asupra unora m-am aplecat şi eu. Eu am scris un balet pe „Luceafărul” , care, spre marele meu regret, nu poate coborî pe scenele româneşti acest „Luceafăr”. Nu ştiu de ce, poate pentru că este prea sus! În urmă cu câţiva ani am găsit o cărticică cu versurile Veronicăi Micle şi am găsit acolo atâta muzică în versurile ei, atâta dragoste, atâta durere, şi atâta dragoste-n durere, încât mi-am spus: Dă-mi, Doamne, puterea să descifrez eu toată muzica ascunsă în versurile acestea! Este timpul să construim poduri trainice, fiindcă cele de flori se veştejesc repede, ne trebuie poduri pe vecie, să facem poduri din spiritul nostru, din cărţile noastre. Să ne iubim şi să nu uităm că Nicolae Dabija a pus „Literatura şi Arta” scut contra vânturilor reci care veneau din alte direcţii”.
Au mai vorbit d-na Olga Bârlad, din Ministerul Culturii al Republicii Moldova, şi fostul preşedinte al României, d-l Emil Constantinescu care a spus printre altele:
„ Încep prin a mărturisi că mă simt foarte bine aici, printre basarabeni, şi ştiţi de ce, dar şi printre scriitori. Am fost de curând la Chişinău şi acolo i-am întâlnit pe mulţi dintre cei prezenţi aici, şi acum este o prelungire a acelor zile minunate. Scriitorii reprezintă, după părerea mea, o naţiune. Ce am admirat întotdeauna la scriitori a fost puterea. Pot să vă spun că cea mai mare putere nu o au şefii de state, nu o au şefii armatelor, oricât de mari ar fi aceste armate, nu o au nici mogulii din economie, ori oligarhii unor imperii economice, ci o au scriitorii. De ce? Pentru că această putere rămâne eternă, deşi scriitorii duc trei războaie importante: războiul scriitorului cu personajele sale, care se revoltă de foarte multe ori, războiul scriitorului cu cuvintele, care şi ele se revoltă, au viaţa lor, au destinul lor şi nu se lasă uşor cucerite şi stăpânite sau administrate, şi cel de-al treilea, şi poate cel mai greu, este războiul scriitorului cu el însuşi. Pentru că dvs. ştiţi cel cel mai bine care este starea de epuizare a scriitorului la terminarea unei cărţi şi dorinţa de a începe o nouă operă. Vreau să-i felicit pe toţi cei care participă la această întâlnire, abia aştept să citesc cartea lui Nicolae Dabija „Tema pentru acasă”, pentru a-mi fi cu adevărat temă pentru acasă! Vă mulţumesc!”
Participanţii la această întâlnire între fraţi au avut multe să-şi spună, au depănat amintiri, au construit poduri de idei şi de suflet şi putem spune, fără să greşim, că a fost o sărbătoare naţională a limbii şi culturii române.
Ion BĂDOI