Nu te-am uitat, Darie!
Ieri, 07.10.2023, la Salcia, ne-am reîntâlnit cu spiritul înalt al lui Zaharia Stancu, geniul care l-a făcut cunoscut lumii pe Darie și veșnicia satului teleormănean. Am avut onoarea și bucuria să-i avem în mijlocul nostru pe scriitorul Ștefan Mitroi și pe distinsa sa soție, Elisabeta Mitroi, specialist în educație. Au parcurs peste 300 de kilometrii și s-au alăturat bucuriei noastre de a reînnoi o manifestare de dragoste care se pierduse în uitarea cotidiană. Sub pseudonimul Ştefan Th. Mitroi, Zaharia Stancu debutează cu articolul Note de drum în „Ziarul ştiinţelor şi al călătoriilor” iar una dintre surorile lui Darie se numea Elisabeta! Ce coincidență! Oaspeții noștri purtau aceleași nume! Ilustre nume!
Scriitorul Ștefan Mitroi, înalt mânuitor al metaforei, s-a adresat asistenței, a urat succes ”Asociației culturale Zaharia Stancu” și i-a prevenit pe membrii Comitetului de coordonare că s-au înhămat la o sarcină dificilă, dar generoasă din care de vor realiza 20% va fi un real succes. A mărturisit celor prezenți despre ”căutările” Domniei sale prin trecutul lui Darie și marea surpriză din cimitirul din sat când a descoperit numele Ștefan Mitroi pe o cruce!
Alți oaspeți deosebiți au fost scriitorul Dan Gîju, născut la Dideștii lui Gala Galaction, însoțit de soția sa Irinuka Gîju, talentată soprană. Au venit oaspeți din sudul județului, autori de cărți și domniile lor, care și-au arătat prețuirea pentru manifestarea din Salcia și nu au ratat prilejul de a-și prezenta o parte din operă. Desigur, s-a și recitat din creația lui Zaharia Stancu, dar și din creațiile proprii.
Pentru a risipii pentru totdeauna ceața care învăluie mintea unor presupuși biografi ai lui Stancu, Ion Bădoi, președintele de onoare al ”Asociației culturale Zaharia Stancu”, a prezentat înscrierea din ” Registrul Starei Civile Pentru Născuți” de la Primăria Salcia pentru a rămâne pe veșnicie că Zaharia Stancu s-a născut, nu pe 3, nici pe 7, ci pe 5 octombrie 1902, copil legitim al lui Tudor Stancu și al Mariei T. ST. Mitroi.
Așadar…
În dimineața zilei de 07 octombrie, în urmă cu 121 ani, după ce s-a bărbierit și și-a pus cele mai curate haine pe care le avea în ladă, acelea pe care le îmbrăca atunci când mergea la biserica din apropierea casei lui, biserică ridicată încă din anul 1889, Tudor Stancu, țăran plugar din Salcia, a trecut pe la casele consătenilor, Voicu Stancu Mitroi și Ilie Gheorghe Mitroi, pentru a merge, așa cum stabiliseră cu o zi înainte, la primăria din sat.
Tudor Stancu avea ”trei zeci și șese” de ani și, cu două zile în urmă, pe 05 octombrie 1902, iubita lui, Maria Mitroi, ” femeia cu care trăia”, cu șase ani mai tânără decât el, i-a dăruit un prunc, și acum a venit, în fața ”oficerului” de la primărie, să-l declare, așa cum spune legea și tradiția. Numele flăcăului, fiindcă le prorocise o bătrână din cătun că va fi băiat și va ”ajunge om însemnat”, și ea nu se înșela niciodată, îl aleseseră amândoi, cu mult timp înainte de a se naște, și au hotărât să-i pună numele Zaharia. Se gândea mult Tudor Stancu la ce-i prorocise bătrâna, mai ales dimineața când auzea trenul coborând de la Rușii de Vede, nu departe de casa lui era linia ferată, și se îndrepta gâfâind spre gara de lângă sat, botezată cu mândrie de sălcieni Gara(stația) General Praporgescu și seara când se întorcea de la câmp și-și arunca ochii obosiți spre școală, zicându-și că de la aceste două instituții i se va trage feciorului său mărirea.
În această frumoasă zi de octombrie, ”Petre N. Dogaru Adjutorul de Primar al Comunei Salcia și oficer al stărei civile”, îi aștepta în incinta primăriei fiindcă se auzise de două zile că în locuința locuitorilor Tudor Stancu și Maria Mitroi se născuse un copil de ”secs bărbătesc și de religiune ortodocsă”, iar datoria lui era să-l înregistreze pe cel mai nou cetățean al comunei Salcia în ”Registru Stărei Civile Pentru Născuți”. Era un registru nou, cel dinaintea lui se terminase în data 29 septembrie 1902, și avea pregătită fila de la numărul 102, ceea ce însemna că sălcienii erau iubitori de copii, câte 11-12 copii se nășteau în fiecare lună.
Tudor Stancu, ”declarantele”, se afla în fruntea micii delegațiuni, urmat de martorii Voicu Stancu Mitroi, de ”patru-zeci” de ani și Ilie Gheorghe Mitroi, de ”trei-zeci și șease”, amândoi fiind rudă cu părinții feciorului născut ”alaltă eri” și plugari din același sat. După ce i-a salutat și ascultat pe fiecare, așa cum era legea și datina, Petre N. Dogaru, ”Adjutorul de Primar al Comunei Salcia și oficer al stărei civile”, i-a mai pus câteva întrebări tatălui copilului, apoi l-a înscris în ”Registru Starei Civile Pentru Născuți” pe Zaharia, ca ”fiu ne-legitim”al lui Tudor Stancu și al Mariei T. ST. Mitroi.
A semnat și notarul C.D.Petculescu în Actul de naștere, fără să bănuiască niciunul dintre cei prezenți că semnaseră pe un Act de naștere al celui mai ilustru dintre toți născuții pe acele meleaguri, făcându-i și pe ei cunoscuți ca fiind părtași la ivirea lui pe lumea aceasta, săracă și desculță.
P.S. Câteva precizări pentru a respecta adevărul!
Numele tatălui copilului, al ”declarantului”, este Tudor Mitroi, mai exact, conform acelor timpuri, Tudor Stancu Mitroi, Stancu fiind prenumele bunicului lui Zaharia, adică prenumele tatălui ”declarantului”.
Mama copilului născut în ziua de 5 octombrie 1902 era de fel din Stănicuț sau Prințu Ferdinand, din neamul Delcea Bratu, și se numea Maria Tudor Stancu Mitroi.
Martorii, Voicu Stancu Mitroi și Ilie Gheorghe Mitroi, erau rude apropiate cu tatăl copilului,observându-se și după numele pe care-l purtau.
Petre N. Dogaru era ,într-adevăr, ”Adjutorul de Primar al Comunei Salcia și oficer al stărei civile”, dar trebuie făcută o singură și simplă precizare: nu se afla în localul primăriei când au sosit cei trei pentru declararea lui Zaharia, ci peste drum, la cârciumă, acolo unde-i plăcea să stea cel mai mult. Pentru că se ”cinstise”, și fusese ”cinstit” cu mai multe pahare decât ar fi trebuit, a refuzat să meargă în primărie pentru a-l înregistra pe cel născut ”alaltă eri”, pe 5 octombrie 1902, în casa părinților săi din comuna Salcia, asigurându-i, pe martori și pe tatăl copilului, că o va face mai târziu, ”doar ne cunoaștem și ne știm de-o viață, acum având altă treabă, mult mai importantă.”
Nici notarul nu se numea ” Crajan D. Petculescu”, ci Cârjan D. Petculescu, dar ce importanță mai avea în mintea ”parfumată” a lui Petre Dogaru acest mic amănunt?!
Unele date înregistrate în ”Registru Stărei Civile Pentru Născuți” erau ”ne-legitime”, dar, cu siguranță, data de 5 octombrie 1902 este legitimă!
S-a vizitat Casa memorială, s-au făcut fotografii, s-au depus flori la bustul scriitorului și s-au făcut promisiuni de permanetizare a manifestărilor. Să mai amintesc că președintele de onoare al ”Asociației”, Ion BĂDOI, a înmânat o Diplomă de onoare primarului localității pentru găzduire și implicare.
ION BĂDOI
P.S. Am regretat lipsa lui George Iancu, talentat poet, dar și gazetar, de la omagierea lui Zaharia Stancu, dar anumite probleme de sănătate l-au împiedicat să vină. Nu știm ce probleme au avut însă cei care semnează condica la Școala din Salcia și elevii care, sperăm, învață acolo. Nicolina Zaharia Stancu, așa cum se semna, și chiar Zaharia Stancu a fost pentru o perioadă scurtă învățător la această școală, care NU POARTĂ NUMELE MARELUI SCRIITOR!!! JENANT…
