DIALOGURI FUNDAMENTALE
cu
Constantin AMARIE,
Inspectorul General al Inspectoratului Şcolar Teleorman
„Nu este învăţământul românesc mai bolnav
decât societatea în ansamblu!”
Ion BĂDOI – Domnule inspector general Constantin Amarie, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări despre învăţământul teleormănean. Vă informez că vor fi întrebări directe, unele poate crude, dar adevărate, şi circulă pe buzele şi în conştiinţele multor dascăli teleormăneni.
De curând, între 27 – 30 august 2009, în Bucureşti, s-a desfăşurat Congresul cadrelor didactice din România şi al cadrelor didactice române de peste hotare. Au participat peste 600 de dascăli( eu refuz să-i mai numesc pe învăţătorii şi profesorii cadre, mult mai simplu şi mai potrivit mi se pare cuvântul dascăl), foarte mulţi adevăraţi ostaşi ai limbii române, în ţări în care se trage cu arma în dulcea limbă română. A participat preşedintele României Traian Băsescu, a participat ministra învăţământului(de atunci) Ecaterina Andronescu, dar şi alţi răspunzători de calitatea şi viaţa învăţământului românesc. S-a asumat Legea învăţământului, se speră că se va intra în normalitate şi nu se vor mai schimba regulile în fiecare an, nu se vor mai organiza examene naţionale în funcţie de diferitele odrasle ale unor potentaţi ai zilei, fie că sunt figuri politice sau numai financiare. Sunt semnale care afirmă că noua lege a învăţământului nu majorează salariile cu 50%, aşa cum se angajaseră(desigur, electoral) unele partide, dar vor fi micşorate cu circa 20%.
Ce ne puteţi spune în acest sens?
Constantin Amarie – Am urmărit cu interes evenimentul la care faceţi referire. Dată fiind situaţia generală a timpului pe care -l traversăm, multe probleme de conţinut sunt deturnate spre revendicările absolut îndreptăţite ale dascălilor. Noua lege a educaţiei naţionale, dezbătută de suficient timp, atât de specialişti cât şi de oameni de decizie politică, dar şi de marele public, a fost în sfârşit asumată de guvern.
În cursul acestui an şcolar, va apare metodologia de implementare şi se vor face demersurile necesare pentru ca legea să fie funcţională începând cu anul şcolar 2010 – 2011. Cât priveşte o nouă salarizare a cadrelor didactice, aceasta este prevăzută în mult discutata şi blamata Lege a salarizării unitare în sectorul bugetar. Dacă acum nu este mulţumitor cuantum-ul salariului în învăţământ, la un nivel actual din PIB repartizat sectorului în procent de 6%, este posibil în viitor să crească salariul având în vedere demografia negativă şi micşorarea semnificativă a personalului ocupat în domeniul învăţământului.
Ion BĂDOI – Vorbind despre salarizare, trebuie să spunem că învăţătorii se simt neglijaţi, defavorizaţi, în comparaţie cu colegii lor, profesorii. Se întrevăd semnalele unei salarizări corecte şi pentru învăţătorii din România?
Constantin AMARIE – Şi învăţătorii vor fi salarizaţi în funcţie de nivelul de pregătire, de competenţele acumulate şi de calitatea muncii lor.
Ion BĂDOI – Înainte de deschiderea anului şcolar, anumite structuri sindicale din învăţământ îndemnau la boicotarea anului şcolar, dar şi la închiderea uşilor şcolii pentru politicieni. S-a deschis anul şcolar, au urmat greve, au urmat fel de fel de condiţionări ale actului educaţional. Este învăţământul românesc atât de bolnav încât nu-l mai salvează nimic?
Constantin AMARIE – Nu este învăţământul românesc mai bolnav decât societatea în ansamblu. Însă, am parcurs un drum pentru a ne regăsi pe noi înşine, dar şi pentru a constata că nu suntem diferiţi de ceilalţi europeni, că suntem compatibili cu ei şi fundamentele civilizaţiei lor, că doar şi noi „de la Rîm ne tragem”!
Era firesc atunci ca şi şcoala să caute a se potrivi cu mersul societăţii şi de aceea continua schimbare. Nu vom putea fi liniştiţi până nu vom pune în operă principiile care stau la baza învăţământului european, conţinuturile corespunzătoare, programul copiilor şi respectul faţă de cei care slujesc învăţământul.
Ion BĂDOI – Nu este prima dată când se condiţionează actul educativ. De foarte multe ori, elevii s-au confruntat cu greve mai mult sau mai puţin atipice ale dascălilor, intrând, ei sau părinţii lor, într-un joc periculos şi total ineficient. Credeţi că se pot găsi şi alte forme de rezolvare a unor probleme care ţin de educaţie, care se adresează nu numai elevilor?
Constantin AMARIE – Societatea, prin factorii de decizie politică, trebuie să-şi asume responsabilitatea de a crea acele condiţii absolut necesare şi suficiente pentru ca domeniul învăţământului să devină şi să rămână o oază de linişte şi creativitate, de formare şi acumulare intelectuală, „departe de lumea dezlănţuită” a politicului.
Ion BĂDOI – Iată, a început anul şcolar şi în sudicul judeţ Teleorman. A fost cu adevărat pregătit sistemul de învăţământ să-şi primească elevii în clase? Este o atmosferă propice unui învăţământ de calitate?
Constantin AMARIE – Şi în judeţul nostru, anul şcolar a început cu bine, toate şcolile fiind pregătite material, prin grija administraţiilor locale, să ofere condiţii civilizate. Multe şcoli reabilitate în anii trecuţi oferă condiţii de nivel european. Pentru cei aproape 57.000 de copii trudesc 4124 de cadre didactice calificate. Procentul personalului necalificat este în acest an şcolar neglijabil. În consecinţă, avem toate datele pentru a avea un învăţământ de calitate.
Ion BĂDOI – Domnule inspector general, cu toate neajunsurile, dascălii teleormăneni reuşesc să trimită în „şcolile-nalte” absolvenţi excepţionali. Totuşi, de ce să n-o spunem, numai foarte puţini se întorc să profeseze în locurile natale. Să fie vorba de neputinţa unor factori politici şi economici de a-i motiva să revină în Teleorman?
Constantin AMARIE – Neputinţa de a oferi soluţii pentru tinerii performanţi este naţională, aşadar nici Teleormanul nu poate face excepţie, având în vedere profilul economic al judeţului şi oportunităţile tot mai puţine. În fine, trebuie să recunoaştem că, la nivel local, uneori performanţa profesională poate fi un factor care să te înlăture de la posibilitatea accesării unui post corespunzător.
Ion BĂDOI – Aţi afirmat într-o emisiune că toate numirile în funcţie sunt politice. Ce credeţi dv. ca profesor despre aceasta? Credeţi că în acest fel se va eficientiza activitatea didactică?
Constantin AMARIE – Am afirmat că în conformitate cu prevederile O.G 37/2009 numirile directorilor din deconcentrate sunt politice, aici fiind asimilat şi inspectorul şcolar general şi adjuncţii acestuia. Sub aceştia, responsabilităţile privesc doar criterii profesionale. În şcoală, managementul este asigurat de profesori. Aceştia au libertatea ca în spaţiul public să-şi manifeste opţiuni politice sau nu. Nimeni nu-i întreabă şi
nu-i condiţionează la aderenţe politice.
Ion BĂDOI – Ce loc acordaţi performanţei profesionale? Cum îi motivaţi pe profesorii foarte buni, dar care nu fac politică?
Constantin AMARIE – Nu fac deosebire între profesori care sunt implicaţi în politică şi cei care nu sunt. De altfel, se poate verifica lesne faptul că performanţa profesională nu este condiţionată politic. Cei care au rezultate primesc recompensele în virtutea legilor specifice învăţământului: salarii, gradaţii de merit, premii, accesează programe europene, primesc distincţii.
Ion BĂDOI – Simţiţi, domnule inspector general, anumite dezamăgiri în actul de conducere a învăţământului teleormănean? Simţiţi că nu mai sunteţi acelaşi din perioada când conduceaţi un liceu reprezentativ din Teleorman?
Constantin AMARIE – Funcţia pe care o am în prezent reprezintă o etapă în cariere profesională. Este mult mai complexă responsabilitatea actuală decât aceea de director de liceu, dar nu mă plâng. Ştiam ce presupune asumarea acestei răspunderi şi, în consecinţă, nu am dezamăgiri, dimpotrivă, provocări ce mă determină să fac tot ce depinde de mine ca lucrurile să meargă bine.
Ion BĂDOI – Un om pierde sau câştigă, din punct de vedere etic, într-o funcţie? Ce-aţi pierdut/câştigat dv.?
Constantin AMARIE – Poţi să pierzi, poţi să câştigi, depinde de conjuncturi. Mă străduiesc să accept compromisuri care să nu mă compromită. Am câştigat experienţă profesională, am pierdut liniştea personală, timpul dedicat familiei şi poate ceva din imaginea pe care alţii şi-o făcuseră despre mine.
Ion BĂDOI – Echipa pe care o aveţi, parte moştenită de la vechea conducere, parte împrospătată, satisface exigenţele dv. profesionale, satisface cerinţele învăţământului teleormănean?
Constantin AMARIE – Nu sunt probleme de funcţionare a instituţiei chiar dacă jumătate din echipă este nouă. Cei numiţi începând cu 01.09.2009 au competenţele profesionale necesare fişei postului.
Ion BĂDOI – Cum apreciaţi faptul că o inspectoare de specialitate limba română este profesoară de limba rusă? Nu credeţi că este ofensator pentru profesorii valoroşi de limba română din judeţ? Se poate spune că toleraţi impostura?
Constantin AMARIE – Inspectorul care ocupă postul pentru limba română are dublă specializare română – rusă şi este titular pe post de limba şi literatura română. Unde este deci impostura?
Ion BĂDOI – Care sunt şansele unui profesor nemulţumit de grila de criterii pe care sunteţi obligat s-o aplicaţi, acordând prioritate doar numirii politice?
Constantin AMARIE – Nu sunt obligat să aplic o grilă de criterii politice ci una de criterii profesionale. Cine susţine prima variantă o face pur ţi simplu ca urmare a unor frustrări personale.
Ion BĂDOI – Credeţi că vă reprezentaţi bine colegii, pentru că rămâneţi, totuşi, dascăl, tolerând numiri pe criterii politice, lângă dv.? Nu credeţi că aceasta dăunează atât instituţiei, cât şi dv. ca profesor?
Constantin AMARIE – Să despărţim apele! Eu reprezint, din punct de vedere a atribuţiilor şi managementului, ministerul de resort în teritoriu. Nominalizarea mea a fost în competenţa partidului aflat la guvernare. Din mai multe soluţii, partidul a ales trei( un inspector general şi doi adjuncţi). Interesul general şi cel de partid este ca nominalizările să întrunească şi criteriile profesionale specifice, altfel, sancţiunea publică se răsfrânge asupra formaţiunii politice care ne-a promovat. Consider că actuala echipă a Inspectoratului Şcolar General îi reprezintă pe toţi dascălii din judeţ din punct de vedere profesional.
Ion BĂDOI – Haideţi, domnule inspector general, să discutăm despre o problemă extrem de delicată: numirile în comisiile de examene. Care sunt criteriile de numire în comisiile de examen? Apar mereu aceleaşi persoane, iar alţii sunt sistematic daţi la o parte. Nu vi se pare că I.S.J-ul seamănă mai mult cu o grupare în care inspectorii îşi fac de cap, dându-i la o parte pe cei buni şi demni?
Constantin AMARIE – Nu este adevărată afirmaţia pe care o faceţi. Reprezentarea profesorilor în comisiile de examen urmează criterii metodologice care impun experienţa profesională, gradul didactic, atestatul de evaluator, performanţele obţinute cu elevii. Inspectorii sunt cei care cunosc cel mai bine activitatea profesorilor din aria lor curriculară şi de aceea sunt cei mai îndreptăţiţi să facă nominalizările celor care sunt cuprinşi în comisiile de examen pe baza şi a opţiunilor prealabile ale profesorilor.
Ion BĂDOI – Cum apreciaţi demnitatea profesională? Cum îi susţineţi pe cei demni, dar marginalizaţi, la cheremul unor inspectori care nu-şi dovedesc decât propria lor nulitate?
Constantin AMARIE – Nu cunosc până în prezent inspectori abuzivi şi elite marginalizate.
Ion BĂDOI – Aveţi, potrivit mass-mediei, o mulţime de concursuri literare. Cine le evaluează lucrările? N-am citit niciodată ca dintr-un juriu literar să facă parte scriitori sau critici literari cunoscuţi, apreciaţi nu numai în judeţ, ci şi în ţară, care sunt şi profesori excepţionali. Ce părere aveţi despre aceste omisiuni?
Constantin AMARIE – Concursurile literare au regulamente specifice. Evaluarea poate fi făcută de profesori , dar şi de scriitori sau critici literari cunoscuţi. Cred însă că nu este chiar simplu să aduci în judeţ asemenea personalităţi.
Ion BĂDOI – Ce loc ocupă aceşti profesori în învăţământul teleormănean de astăzi? Există, desigur, şi alţii. Ei nu au dreptul la o carieră didactică bazându-se doar pe realizările lor profesionale? Până când se va tolera impostura?
Constantin AMARIE – Am înţeles. Vreţi să mă aduceţi într-o zonă în care întrebările vi le-au dat alţii.( Da, recunosc! Aproape toate întrebările au fost sugerate de dascăli teleormăneni. Nu este nici un secret! I.B.) Dacă sunt valori naţionale în literatură sau critică literară, sunt sigur că vor răzbi mai devreme sau mai târziu şi se vor bucura de recunoaşterea pe care o merită. Profesorul, chiar dacă e dublat de talent literar, rămâne totuşi un meşter al pedagogiei şi maieuticii, constrâns de tiparele date de conţinutul şi parcursul programei şcolare. Peste 95% dintre profesori vor rămâne reprezentanţi ai academismului. Câţiva, foarte puţini poate, vor rămâne în istoriile literare. Gloria va fi a lor!
Ion BĂDOI – Care sunt criteriile de selecţie pentru formatori, având în vedere că niciunul dintre aceşti profesori( dintre cei care ocupă permanent, cu obstinaţie, funcţii pentru care nu au aplecare) nu fac parte dintre formatorii judeţului, iar alţii cu rezultate modeste sunt formatori cu pretenţia de a-i forma pe alţi profesori? Care credeţi că este limita de răbdare a unui profesor căruia i se ia sistematic dreptul de a se afirma profesional?
Constantin AMARIE – Formarea formatorilor are criterii stabilite de M.E.C I. Accesează orice profesor care doreşte să se formeze ca evaluator. Despre limita răbdării nu pot să apreciez decât faptul că este diferită de la un individ la altul.
Ion BĂDOI – Vă rog să ne vorbiţi despre relaţia comunitate – şcoală. Cum priviţi această nouă relaţie? Sunt unităţi de învăţământ care nu-şi găsesc utilitatea în diferite oraşe, au rămas doar pentru a justifica posturile anumitor profesori, absolvenţii lor sunt nişte semianalfabeţi etc…
Constantin AMARIE – Relaţia şcoală – comunitate va căpăta o nouă dimensiune după intrarea în vigoare a noii legi a educaţiei şi a legii descentralizării. Şcoala se deschide mult mai mult către comunitatea locală, iar aceasta se va implica interesat în viaţa şcolii pentru a răspunde cerinţei de calitate şi adecvare la nevoile zonei. Parteneriatul dintre şcoală şi decidenţii locali , la care se asociază şi părinţii, va transforma şcoala în ansamblu, va influenţa baza materială, sperăm în bine, va aerisi programul elevilor, va interveni în curriculum la decizia locală, va gestiona mai bine resursele umane şi materiale.
Ion BĂDOI – Despre celebrele şi contestatele meditaţii, ce părere aveţi, domnule inspector general?
Constantin AMARIE – Meditaţiile nu sunt în sine o problemă, ci doar atunci când se deturnează scopul lor, fiind impuse de către profesor propriilor elevi din dorinţa de a-şi rotunjii veniturile. Meditaţiile apar ca necesitate, întrucât unii elevi vor să performeze iar şcoala nu poate oferi nici timpul şi nici cadrul necesar pentru aprofundare. Meditaţiile sunt, până la urmă, un contract între doi parteneri privaţi şi din acest punct de vedere nu avem a ne amesteca. Pentru a nu exista dubiu asupra legalităţii contractului încheiat între cele două părţi, meditaţiile ar trebui fiscalizate.
Ion BĂDOI – Care sunt, după părerea dvs., pârghiile pentru revigorarea învăţământului românesc, dar şi a celui teleormănean?
Constantin AMARIE – Învăţământul are nevoie de o susţinere materială corespunzătoare, de o pregătire specială a celor care accesează cariera didactică şi de o motivaţie salarială a acestora, în acord cu importanţa muncii lor în domeniul unei priorităţi naţionale.
Ion BĂDOI – În încheiere, vă rog să transmiteţi un gând profesorilor, elevilor şi părinţilor teleormăneni…
Constantin AMARIE – Le doresc tuturor celor care sunt parteneri în acest complex proces de formare sănătate şi şansa unor timpuri istorice din ce în ce mai bune!
Ion BĂDOI – Domnule inspector general Constantin Amarie, vă mulţumesc în numele cititorilor „Opiniei Teleormanului”.
A consemnat
Ion BĂDOI