19.5 C
Roșiorii de Vede
luni, aprilie 15, 2024

GÂNDURI DESPRE ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC DE AZI

GÂNDURI DESPRE ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC DE AZI

La 20 de ani de la Revoluţie, n-am ajuns, cum credea Silviu Brucan, Oracolul de Dămăroaia, o societate prosperă. Am ajuns exact acolo unde eram în 1989.

Acuzam atunci politizarea excesivă, dictatura, incompetenţa. Azi avem o politizare şi mai excesivă căci sunt trei partide care luptă, ca să nu mai vorbim de dictatură sau de incompetenţă. Libertatea de opinie este o iluzie: teoretic există, dar dacă te foloseşti de ea, o faci pe propria răspundere.

Atunci ne temeam de P.C.R. şi de Securitate, azi te temi şi de umbra ta. Atunci ne unea absurdul, azi ne despart realităţile, altele pentru fiecare. Prieteniile nu există decât dacă au miza interesului sau a puterii. Dictaturile s-au multiplicat în progresie geometrică.

Ce să mai spun despre incompetenţă? Faţă de ceea ce era considerat incompetenţă atunci, competenţa de azi este clar sub aceea şi, deci, o vorbă goală, o demagogie. Îmi amintesc cum studenţii de prin 1990-1991, strigau „Competenţă!”, adică toate posturile/ funcţiile să fie ocupate prin concurs de competenţă. Azi, a devenit concurs de împrejurări. Am degradat toate ideile frumoase, am murdărit toate idealurile.

Cum să te aştepţi, în aceste condiţii, la progres, eficientizare, la prosperitate? Când inventezi ministere pentru doamne blonde sau brunete, când tolerezi şi proţăpeşti nulităţile în batjocura oricărui bun-simţ, la ce te mai poţi aştepta?

Miile, zecile de mii de diplome obţinute de indivizi care abia silabisesc au falsificat totul. Nu numai învăţământul este bolnav, societatea este bolnavă. Nu mai sper în redresarea învăţământului pentru că nu se vrea acest lucru. Mă refer la învăţământul universitar şi preuniversitar. Nu mai este posibil deoarece aceia care ar trebui să cureţe mizeria sunt dintre aceia cu diplome, câte cinci-şase, obţinute într-un an în serele învăţământului universitar de azi.

Dacă  aş mai avea o speranţă, m-aş visa în Japonia. Dar pentru că nu mai am niciuna, nu pot spera decât ca într-o viaţă viitoare să mă nasc japonez..

CRONICARUL ANONIM

Articole Conexe

Ultimele Articole