Ce aventură minunată este naşterea unui ziar! Ce povară, dar si ce bucurie! Între BINELE PUBLIC si FRICA DE ADEVĂR domneşte şarpele Ispitei, iar între florile Dorului de ‘ Deliorman si istovul de a imortaliza Clipa se strecoară dorinţa de a fi si a rămâne… martor al veşniciei născute la sat! ‘ Iată, deci, suficiente argumente de a prezenta onorul la pavoazul noului ziar „OPINIA TELEORMANULUI”, pe catapeteasma căruia scrijelesc si eu, acum, cuvânt de închinăciune, de dezdurerare! Si îi doresc nu drum bun, ci zbor înalt!
Din dragoste pentru Câmpia Eternă, din respect pentru echipa redacţională în fruntea căreia se află Prietenul meu, Ion Bădoi, alătur îndemnul de a se respecta două cerinţe esenţiale: Adevărul cu A mare si Limba Română !
Si chiar dacă Ecleziastul spune că „totul e deşertăciune”, eu tot mai cred că merită să încerci…
Căci numai intrând în jocul Istoriei poţi constata dacă ai sau nu privirea tocită de melancoliile unui Real mistuitor si numai trăind conectat în miezul acestui „ev aprins” poţi înţelege până unde poate merge onestitatea si unde sfârseste suflul alfabetului în care plângem cu toţii, în Limba Română!
Si, cum sunt si voi rămâne robit definitiv de unicul si inegalabilul ziarist Mihai Eminescu, las cititorilor teleormăneni să urmărească, fără milă, dacă acest nou ziar respectă cu sfinţenie un îndemn în care eu cred pe deplin. Iată-l: ‘
„Chestiunea de căpetenie pentru istoria si continuitatea de dezvoltare a acestei tări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi
generoase, bunul lui simt, c-un cuvânt geniul lui să rămâie si pe viitor norma de dezvoltare a tării si să pătrundă pururea această dezvoltare!”
Asa să fie si asa să vă lumineze Calea spre Adevăr Dumnezeu! Amin!
Theodor Răpan
Bucureşti, 23 noiembrie 2008
Viscolit de persiile Dorului de Balaci...