Am primit, publicăm!
Declarația deputatei Maria Ciobanu în Parlamentul R. Moldova
Doamnelor și domnilor deputați,
necăjiți cetățeni ai statului captiv Republica Moldova!
Ceea ce se întâmplă în „țara așezată în calea răutăților”, vorba bătrânului cronicar Grigore Ureche, este strigător la cer. Dodon și ortacii să, mizând pe electoratul cu 8 și mai puține clase, își permit acțiuni care sfidează bunul-simț, ne prezintă în lume drept un popor necărturar, fără memorie istorică, fără demnitate, cu o coloană vertebrală rău scorojită…
Instituțiile abilitate ale statului în loc să se îngrijească de interzicerea unor acțiuni care provoacă discordie în societate, ațâță dușmănia dintre etnii, ele arestează și hărțuiesc prin judecăți plahotniuciste protestarii din PMAN, care își doresc să fie stăpâni la ei acasă, să trăiască într-un stat de drept, democratic. Culmea ipocriziei!
Combatantul Panuta Alexandru a apărat cu arma în mână integritatea statului Republica Moldova, integritate la care, chipurile, actuala conducere ţine foarte mult. Cum i s-a ridicat mâna ministrului Jizdan să dispună arestarea acestui adevărat erou. Dar să le luăm pe îndelete… Mai întâi vreau să mă refer la tam- tam-ul organizat de PSRM în ziua de 9 mai.
Ce avem noi totuși de sărbătorit la 9 mai? De ce rușii nu și-au permis să sărbătorească așa-zisa victorie în cel de al doilea râzboi mondial pånă în 1965? De aceea, domnilor aleși ai poporului, că numai prilej de sărbătoare nu poate fi 9 mai! Comemorare, deplângere, da! Este cunoscut faptul că istoria o scriu biruitorii, dar chiar și așa, doar sovieticilor se datorează înfrângerea fascismului? Dacă americanii nu hrăneau ostașii sovietici, mai puteau ei ține arma în mână? Cu ce a fost mai uman sovietismul? Cui îi datorăm foametea organizată? Cum îi cheamă pe acei sovietici care au măturat podurile gospodarilor satelor noastre? Cine se face vinovat de deportările părinților, buneilor noștri în siberiile de gheață? Avem astăzi, în mileniul trei, o cifră exactă a celor care își dorm somnul veșnic în pustietățile Rusiei? De ce, tovarășe Dodon de la Sadova, nu ai pus în mâinile celor care mărșăluiau la 9 mai, țipând cântece sovietice, și portretul bunelului meu, Vasile Chercheja, din localitatea Găureni, Nisporeni, care gospodar fiind a umblat fugar în timpul deportărilor prin râpi și văi de răul sovieticilor… Suferind de frig și foame a fost paralizat și timp de 17 ani a fost țintuit la pat. Moartea i s-a tras de la acest calvar l-a care a fost supus de către puterea sovietică. Ce rău a făcut bunelul meu autorităților sovietice, crescând 8 copii din muncă în sudoarea frunții? Și astăzi sătenii îl pomenesc drept un un om dintr-o bucată, fruntea satului… L-a scăpat de Siberia un fin de cununie, șoptindu-i să fugă de golanii care vânau gospodarii satului, pentru a-i deporta, iar ei între timp intrau în posesia gospodăriilor ridicate prin muncă. Acasă rămas, bunelul meu tot o Siberie a trăit.
Zinaida Petrovna Greceanâi, părinții Dvs au făcut foarte rău că nu V-au povestit adevărul despre locul nașterii Dvs, despre strămutarea lor forțată pe un tărâm al suferinței. Citiți măcar în ceasul al doisprezecelea despre tragedia lor, despre bunelul meu. Ca ei au fost mii, sute de mii, dar voi, de drag de putere, cotinuați să jucați cartea Kremlinului, vă fotografiați cu Putin, vă sfătuiți periodic cu el cum să mai amăgiți moldovenii… Rușine, mare rușine! Se întorc în morminte buneii voștri, dacă nu au fost și ei ca şi voi.
Scoaterea panglicii ocupantului de la naftalină, domnule Dodon, parazitul Colorado, este de asemenea o sfidare a memoriei bunilor noștri. Este o încercare de a-i da o altă conotația imperiului țarist. Mai răsfoiți, domnilor deputați și alte manuale, împreună cu copiii Dvs, nu rămâneți încremeniți în cele sovietice. Azi, cu regret, sunt mai actuale ca niciodată versurile marelui Eminescu, pe care vi le dedic: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!/ I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!/ Și această ciumă-n lume și aceste creaturi/ Nici rușine n-au să ieie în smintintele lor guri/Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,/ Îndrăznesc ca să rostească pân-și numele tău… țară!”
Nu mai mergeți, socialiștilor, pe la monumentele lui Ștefan cel Mare și Mihai Eminescu. Nu vă atingeți de nume și evenimente care ne-au marcat istoria, destinul. Vreți la putere? Invocați-i pe Lenin, Stalin și alți bandiți care vă reprezintă ideologia de partid.
Lăsați acest popor necăjit în pace.
Lăsați-l odată în pace!
