24.6 C
Roșiorii de Vede
vineri, iunie 21, 2024

Ne-am săturat de-atîta noapte…

adrian-paunescu-01

PACIENT

De

ADRIAN PĂUNESCU

Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.

Puteţi să mă-ntrebaţi: – Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
– Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit şi timp şi nervi şi viaţă,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

Puteam să am un os, cum au toţi servii,
Să-l rod meschin şi fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii
Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, labil dacă eram.

N-am dreptul la o mare suferinţă?
Nu-mi daţi cartelă nici pentru prăpăd?
Ei, bine-atunci, în mine ia fiinţă
Un neam pe care voie am să-l văd.

Şi n-am să pot să-ngădui niciodată,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Să-nveţe nebunia blestemată
De-a-i fi uşor când ţării îi e greu.

Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toţi o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deşi putea zbura, dacă voia.

N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie,
Medicamente, boala să-mi luaţi,
Un singur leac îmi trebuieşte mie:
Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi.

Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numeşte Ţară
Şi leacul este ea şi numai ea.

*       Din 1974, în fiecare an, în ziua de 20 iulie, primul telefon era către poetul național Adrian Păunescu.

Era Ziua sa de naștere. Uneori răspundea Poetul, alteori un membru al familiei. De fiecare dată simțeam emoția și bucuria celui care primea mesajul. Întotdeauna, simțeam acolo, la celălalt capăt de suflet, un prieten. Astăzi, gândul ni se îndreaptă cu aceeași dragoste și ne- amintim, și-i amintim versurile:

„Ne-am săturat de-atîta noapte.

Şi ni se face dor de zi,

Să-nsămînţăm în noi albastrul,

Spre-a nici nu mai putea muri”.

Articolul precedent
Articolul următor

Articole Conexe

Ultimele Articole