Dialoguri fundamentale
cu
Ion UNGUREANU
actor, regizor,
fost ministru al culturii din Republica Moldova între anii 1990 – 1994
„Ne-am înţeles cu România ca ea să ne recunoască imediat,
iar următoarea decizie ar fi fost Unirea cu Ţara!”
Ion Bădoi – Domnule Ion Ungureanu, Moldova îşi serbează în aceste zile 20 de ani de independenţă. Faţă de cine?
Ion Ungureanu – Sigur, când noi am votat, marea majoritate din cei care au votat, am votat independenţa faţă de URSS, ruperea din acest imperiu. Cine uită lucrul acesta, şi ne învinuesc de ce n-am declarat Unirea, uită de situaţia în care eram. Pentru că toată Basarabia era împânzită de trupe sovietice şi în orice clipă, aici, se putea declanşa o baie de sânge. În momentul acela, faptul că noi am îndrăznit, aproape printre primii, şi faptul că noi ne-am declarat, ca primă etapă, independenţa faţă de URSS, a fost un act nemaipomenit de curajos. Şi ne-am înţeles cu România ca ea să ne recunoască imediat ca să nu fie , cum se spune, capăt de vorbă!
Ion Bădoi – Nu a fost un act unilateral al României…
Ion Ungureanu – Nu, categoric nu!
Ion Bădoi – România este acuzată de foarte multe voci pentru această recunoaştere a Moldovei ca stat independent…
Ion Ungureanu – Nu. Noi ne-am înţeles că, dacă ajungem la această situaţie, pentru că de noi depindea, la momentul potrivit, să adunăm parlamentul şi să luăm următoarea decizie, aşa cum s-a făcut în 1918! Noi am mers pe modelul acesta! Ei bine, adversarii noştri au luat în serios aceste intenţii şi în clipa în care noi trebuia să fim primiţi în Organizaţia Naţiunilor Unite, pe 2 martie, noaptea de 1 martie , şi aveţi în faţă un om care a avut premoniţia, şi am declarat deschis, deschideam Mărţişorul, iată, aici, unde luaţi dumneavoastră interviul, la Palatul Naţional, următoarele: Mâine dimineaţă, vom fi primiţi în ONU, dar în noaptea aceasta să aşteptăm veşti triste de la Nistru, fiindcă nu vor admite lucrul acesta ( sovieticii n.red.), fără să ne pună piedici. Într-adevăr, noaptea, peste câteva ore, a început conflagraţia militară la Nistru. Ei şi-au dat seama că în clipa în care vom fi în ONU, noi devenim stat de drept care-şi poate lua singur deciziile. Şi următoarea decizie pe care ar fi trebuit s-o luăm, dacă n-aveam conflictul militar, ar fi fost Unirea cu Ţara! Nu ne-au dat voie, şi atâta timp cât trupele străine stau pe teritoriul nostru nici nu se poate pune problema despre Unire.
Ion Bădoi – Unirea nu se putea face atunci…
Ion Ungureanu – Nici într-un caz! Era o chestiune exclusă…
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Ion Bădoi – Domnule Ion Ungureanu, multe sunt întrebările pe care doresc să vi le adresez. Vreau numai ca, aici, în acest spaţiu plin de istorie şi semnificaţii, să faceţi o declaraţie de dragoste pentru poporul român…
Ion Ungureanu – Declaraţia de dragoste poate fi numai una. În primul rând, o declaraţie faţă de limba pe care o are. Trebuie, cum s-ar spune, să ai un destin tragic, cum am avut noi, basarabenii, ca să înţelegi de ce doreau străinii să ne lipsească de limbă. Dorul nostru faţă de frumoasa şi niepieritoarea Limbă Română este atât de mare că poate şi cel mai întunecat român din ţară ar înţelege ce înseamnă să fii fără această lumină. Dorul pe care l-am dus era atât de mare încât numai astfel putem explica de ce în Basarabia a apărut, anume în Basarabia, acel Imn închinat Limbii Române , care se cheamă „Limba Noastră”. Nimeni nu a scris un Imn mai frumos. Tocmai acest destin al nostru tragic ne face să înţelegem mai bine ca alţii ce are România şi ce trebuie să-şi păstreze ca lumina ochilor din cap. Aceasta este declaraţia noastră de dragoste. Speranţa că acea Românie, la care am visat noi, există. Acea Românie profundă există, şi nu aceste efemere personaje care dau astăzi tonul. Ei se vor duce pe apa Sâmbetei!
(Chişinău, 29 august, 2011)
A consemnat
Ion BĂDOI