Lansare de carte
Data de miercuri, 10 februarie 2010, va rămâne , cu siguranţă, pentru multă vreme, în memoria a două tinere din Teleorman ca una excepţională. Mirela Gabriela Nicolescu, din Roşiorii de Vede, elevă a celebrului Colegiu Naţional „I. Anastasescu” şi Raluca-Sorina Anton, din Alexandria, elevă a Liceului Pedagogic, şi-au lansat la Casa de Cultură din municipiul de pe Vedea, cu elanul şi îndrăzneala vârstei, volumele de versuri „Demiurgul desfide Amurgul”, respectiv „Trilogia Verdelui”, apărute la Editura Pro Transilvania, ambele sub patronajul maestrului şlefuitor de talente, Prof. Dr. Tudor Opriş, membru al Uniunii Scriitorilor.
Directoarea Casei Municipale de Cultură, prof. Constanţa Ciubuc, a vorbit despre „acest moment crucial în viaţa celor două tinere talentate, pornite pe căile cunoaşterii” şi a mulţumit profesorilor care s-au ostenit să şlefuiască aceste nestemate literare.
Criticul şi jurnalistul Liviu Comşia a remarcat „acest debut comun şi faptul că aparţin aceleiaşi generaţii de poeţi care se pregăteşte să intre într-o istorie literară. E de mare mirare că încă mai există asemenea preocupări, continuă exigentul critic, dat fiind faptul că trăim într-un continuu spectacol în care tehnologiile ne usucă oarecum şi ne strânge între o percepţie a realităţii directe şi mai puţin metaforice. Înseamnă că avem o generaţie care se formează şi care încearcă să se afirme, dar o avertizez de acum că nu va fi deloc simplu, pentru că trebuie să vină neapărat cu ceva nou. Deja orgolioasă, Raluca Anton şi-a definit un anumit mod de percepţie a actului poetic. Se vede de la mare distanţi şi cu ochiul liber că a citit poezie, controlează tehnicile poeziei, le manipulează, şi aici există un mare pericol, că nu le mânuieşte totdeauna, ci uneori le manipulează, pentru că are o idee ascunsă, de pildă, de a ne spune că nu acceptă societatea în care trăim. Nu o acceptă pentru că este rea, este urâtă, este informă fără poezia ei. Este un mic orgoliu pe care Raluca Anton ,încet, probabil, de-a lungul vremii, şi-l va realita.”. 
Prof. Dr. Iulian Bitoleanu a vorbit despre primii paşi făcuţi pe tărâmul poeziei de cele două poetese, dar a insistat asupra plachetei de versuri „Demiurgul DesfideAmurgul”, mai ales a temelor poetice abordate de tânăra poetă roşioreană. 
„Şi la ea întâlnim tema iubirii, dar din altă perspectivă. Există o iubire diafană, o iubire fără finalizare, o iubire îmbibată de platonism, de admiraţie, de visare, de adoraţie sublimată, nicidecum de atingere, de senzualitate ş.a.m.d. Nu, ea fuge de această moleculă postmodernistă. Poezia ei fuge de anumite cuvinte care se încarcă de vulgaritate. Poezia ei caută cu obstinaţie neologismele, există texte bombardate cu neologisme, dar multe din aceste căutări nu sunt zadarnice. Ele conduc spre sintagme metaforice”. 
Au vorbit, cu glasul puternic marcat de emoţie, şi cele două tinere poetese, dar versurile lor dau deja măsura talentului deplin, şi, aşa cum scria prof. Tudor Opriş, în cazul Mirelei Nicolescu,”ne va aduce bucuria de a o zări statornicită în rândul elitelor literare de mâine”, iar pe Raluca Anton o situa „între promiţătoarele talente ale celei mai tinere promoţii lirice din ţara noastră”.
Ion BĂDOI
Praf pe hârtie
Poezia mea nu are nevoie de sens,
Rândurile au înnotat veşnic în aer dens,
Zugrăvesc versuri ca să mă descarc,
Sensul e doar o iluzie, o sfoară de arc.
Nu vreau să mă-nţeleagă poeţii de voi,
În loc de scris puteam şi eu hrăni un pisoi,
Însă am ales să prostesc albe hârtii,
Aşezând în pagini fireşti nebunii.
Vântul o să-mi şteargă umila-mi vieţuire
Ca pe un copac inundat de adormire,
Şi-n urmă va rămâne praf de flori
Ce va zbura spre stele, între nori.
Nici chiar sfârşitul nu are direcţie…
Să te rătăceşti în vid e mai frumos.
Visează şi uită c-ai primit vreo lecţie,
Trăindu-ţi realitatea începând de jos.
( Raluca-Sorina Anton-Trilogia Verdelui)
Prima scrisoare
Îţi scriu pe-o petală,
Cred,
Un gând ascuns sub degete firave
Asupra căruia se distinge hieroglifa
Poate a primei priviri
Fulgerător de suavă
În nuanţele catifelate
Ale apusului.
E un mister aparte
Care mă controlează
Într-o manieră posesiv de paşnică.
Simt atingerea suavă a penelului
Cum zgârie ritmic
Dar nu îşi pierde vivacitatea
De a rosti în şoapta cuvintelor
Începutul unei opere
Reduse la cuvinte simple,
Dar ale căror înţelesuri
Au scris cândva istoria
Celor mai reale poveşti înflăcărate,
Rămase în anonimatul
Primei scrisori…
Eternitatea va scrie
Şi istoria noastră…
(Mirela Gabriela Nicolescu-Demiurgul Desfide Amurgul)
