Lămurire
Dincolo de orice paradox, viața, personalitatea și creația lui George Sorescu și ale lui Marin Sorescu s-au plasat, din fragedă pruncie, sub geana de lumină a mitului Androginului.
S-au căutat unul pe altul în permanență, au stat de taină, au luat decizii împreună și au acționat ca atare.
În subconștientul lui Marin -, George era nu numai fratele mai mare (Nenea, cum se zice în Oltenia), ci și tatăl, fără de care rămăseseră amândoi, mult prea devreme.
George Sorescu a fost, încă din anii 1965-1970, unul dintre cei mai prețuiți, iubiți și respectați profesori de la Facultatea de Litere a Universității din Craiova.
Erudiția și solida sa cultură clasică (latinist pasionat, care-ți poate scanda oricând sute de versuri create în Peninsulă acum două-trei mii de ani), conjugate cu spiritul de echilibru, vocația pedagogică, armonia și limpiditatea bizantine i-au deschis zări vaste spre buna cumpănire și justa formulare de judecăți de valoare pertinente – nu doar în opera de cercetare științifică, dar și în aceea de modelare și evaluare a generațiilor de studenți, de la altitudinea specifică unei Catedre Universitare.
Ar merita Premiul Perpessicius – pentru explorarea și aprofundarea tâlcurilor genuine ale operei principalilor scriitori clasici și moderni, din literatura română și europeană, pentru acribia documentării, editarea și îngrijirea, cu admirabilă rigoare academică – în ultimele două decenii – a circa 30 de volume de creații inedite sau risipite/ uitate prin zeci de reviste ale ,,Mondialului,, Marin Sorescu, fratele său mai mic cu nouă ani, căruia îi fu ,,mentor școlit,, și nestor întru devenirea ca scriitor polivalent.
Despre volumul Gh. Asachi. Viața și opera (1970) – la origine teză de doctorat, contribuție fundamentală la aprofundarea personalității scriitorului moldav -, reputatul universitar și istoric literar Dumitru Micu dădea verdictul că este ,,cea mai solidă, mai coerentă biografie scrisă până în clipa de față a celui care a fost unul dintre ctitorii culturii și civilizației românești din veacul al XIX-lea,, .
I s-ar cuveni, totodată, profesorului George Sorescu, Premiul Francesco Petrarca, pentru afinitățile elective cu literatura italiană și împlinirile ca traducător, dar și Premiul Vasile Alecsandri ori Alexandru Macedonski – pentru creația sa lirică din volumele Întoarcerea Euridicei (1970), Desen sonor (1978), Aripi în timp (1994).
Prezentul volum se constituie într-un succint, modest – aidoma Omului George Sorescu -, dar semnificativ omagiu, la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani.
Pentru toți frații săi, ca și pentru fiul Radu -, George Sorescu poate fi comparat cu neprețuita, în veci eclatanta Cloșcă – cu puii de aur, tezaur românesc de patrimoniu mondial.
Revenind la relația specială pe care sărbătoritul nostru de azi a avut-o cu fratele Marin, găsim de cuviință să afirmăm că, volens-nolens, așa cum bunul creștin îl caută în permanență pe Dumnezeu tocmai pentru că l-a găsit în străfundurile lamurei ființei sale, tot așa cei doi s-au căutat necontenit, ca doi gemeni autentici întru spirit românesc, european și universal.
Marin l-a căutat pe George, s-a împlinit și s-a mântuit prin el. George l-a căutat pe Marin, s-a împlinit, se împlinește fără răgaz și se mântuiește prin el.
Îți mulțumesc, Doamne Dumnezeule, că mi-ai oferit șansa de a respira lângă tâmplele de lumină ale acestor oameni, de a mă împărtăși din erudiția, înțelepciunea și – de ce nu? – din orizonturile enciclopedice ale domniilor lor.
DAN LUPESCU
Craiova, 23-27 septembrie 2017