25.6 C
Roșiorii de Vede
vineri, iunie 14, 2024

Fost-am, Doamne, la Iordan…

Fost-am, Doamne, la Iordan…

 

 

Dedic acest poem – scară la cer – celor seceraţi la Paris în 11 ianuarie 2015 şi lui Antony Grey, care îl girează pe Claude Vorilhon/ RAEL (născut în Franţa, la anul 1946), reamintindu-ne, amândoi, că ELOHIM înseamnă cei care vin din cer, RAMUEL – fiul celui ce aduce lumina, TURNUL BABEL – o sfidătoare rachetă urieşească, iar Femeia lui LOT s-a prefăcut în stâlp de sare deoarece a privit în urmă…

                                    1.

Fost-am, Doamne, la Iordan

Să-mi sfinţesc numele Dan,

Însă dalbul heruvim

Îmi spune că-n Elohim

Fost-am, fui, mereu voi fi

Până-n fraga inimii

Şi în veacul veacului –

Răstignitul cedrului…

 

                                    2.

Mă mistui în Dorul-dor

De când mă nasc până mor:

Dor de Unul, Dumnezeu –

Arhetip, tainic Arheu –

 

Pentru noi şi pentru tine,

Pentru toţi şi pentru mine,

Întregului univers

Tată, Mumă, Duh ales,

 

Chintesenţă, lamură,

Flacără şi flamură –

Tot ce-i viu şi tot ce cântă

Numai El binecuvântă,

 

Tot ce mişcă, tot ce naşte

Mântuit e şi renaşte

Numai prin voinţa Lui

Stâlp Ierusalimului,

 

Pridvor, navă şi altar,

Înviere, fulg, cântar

Celor ce în trecere

Nu-s doar colb, petrecere,

 

Ci biserici umblătoare,

Mădulare-aromitoare,

Întrupare şi-Nălţare,

Măiastre în Duh – zburare

Spre zenitul Transcendent,

Ochi arhaic, schit ardent,

Tunel magic al luminii,

Îngerul să nu mi-l mânii…

 

                                    3.

Să urc, vifor!, treaptă dreaptă

Spre Cel care mă aşteaptă

Dincolo de vămi, de praguri,

Cu polen şi lapte-n faguri…

 

Mă ia sub a Sa hlamidă

Mă preface-n Piramidă,

Cub de aur, cărămidă

În Turn Babel răsturnat

Fără urmă de păcat…

 

                                    4.

Cain frate cu Abel

Caută un mesager

În novicele Rael

Pe caniculă sau ger

 

 

Salt făcând din Samuel

În vestitul Ramuel

Fiul celui ce lumina

Ne-o aduce, bată-l vina,

 

Ba să-l bată numai raiul

Că ne schimbă-ndată traiul

Cu misterios I.D. –

Dii, dii, dii, murgule,dii,

Potcovit cu noi I.D.

 

Ne îndeamnă insistent

Cu laserul din trident

Să semnăm efervescent

Design (new!) Intelligent…

 

                                    5.

Pleoapa-mi cade înlăuntru –

Cum să ies? N-am cum să intru?

În tărâmul biblic dintru

Început de lume nouă

Tăind cerul pe din două

 

Dincolo de văl proscris,

Aripile-mi paradis

Desenează ca în vis

Trupul meu Primordial:

Om feeric, Har astral

Circumscris în Manuscris

Niciodată rupt, doar nins

În cercul – pătrat învins…

 

Şi în amfore ascuns

De-un călugăr chilug tuns

Lângă Marea Vie-Moartă

Spărgând poartă după poartă,

 

Ieroglife în zenit,

Sensuri noi în timp coclit,

Bombat timp ori timp eclipsă

Păstrând Codul în elipsă…

 

                                    6.

Din Da Vinci în Brâncuşi:

Sfincşi, Babe, Urse şi Urşi

Ale celor, Tată, duşi

În irozi şi în păpuşi…

 

Viflaime, viflaime,

De la mine pân’ la tine

Magii, Trei, din Răsărit

Văd Naşterea, punct sărit,

Din iesle în infinit…

 

                                    7.

Stâlp de sare – uitătură,

Stâlp de foc – căutătură

Dincolo de nori, de zgură,

Matcă lumii, măgură

 

Muguri dând doar la  răscruce

Unde numai El mi-aduce

Calea… Să aleg, s-alegem

Făr’ să plângi, fără să gem…

 

8.

Calea ’Naltă-Mpărătească

Pentru cel ce vrea să crească

În plămada Lui, Duh Sfânt

Prin tăceri veghind, prin cânt

 

De Măiastră, Unicorn

Uitat – unde nu adorm

Niciodată valurile,

Numai Noe malurile

 

Cu-a sa arcă salvatoare

Le lasă în depărtare,

Iar pe noi, Doamne, ne duce

Spre zări noi, nicicând caduce…

 

                                    9.

Botezat în clar de stea,

Galaxie, logostea –

Proxima Centauri

Să îmi fete taurii

 

Din cerul memoriei

Vanităţii gloriei –

Că, prin gând la unison

Dirijat din unda-n somn

 

Ce zvâcneşte-n Prima Liră

Care mereu ne inspiră,

Aprindem puzderia

De spectre, materia

 

Cu trena-i eterică

Spirală himerică… –

Lumea, brusc, voi o întoarceţi

În golful din care stoarceţi

 

Foc negru, mizerie,

Virus şi bacterie,

Vis-antimaterie:

Pe cine mai sperie

 

Naşterea în cer, eternă,

Pasăre în zbor, zvâc-pernă

Oştilor de serafimi,

Heruvimi, îngeri sublimi?…

 

                                    10.

Doamne-al meu, Ne-Pământesc,

Cu Elohim mă-nsoţesc

Pod celest să urc, pod sferic,

Până când devin homeric

 

Fruct al Tău şi-al Mumii noastre –

Muşcate-nroşind în glastre

Coloana, Poarta, Măiastra:

Străvezia, alabastra

 

Oranj muzică de sfere,

Roş-albastra mângâiere

Din tării şi din tăcere

Lăptişor de matcă, miere

 

Picurând din Inorog

Până-n Orion şi-n drog

Îmblânzindu-mi taurii

Proxima Centauri…

 

                                    11.

Fost-am, Doamne, la Iordan

Să-mi botez numele Dan,

Însă dalbul heruvim

Îmi spune că-n Elohim

Fost-am, fui, mereu voi fi

Cu tot jarul inimii

Pân’ la capătul lumii

Spărgând clopotul humii…

 

                                    12.

Doruleţ, dor călător,

Mă mistui în Dorul dor

Din ziurel până mor –

Dor de Unic Dumnezeu:

Arhetip, Tipar, Arheu…

 

                                    13.

Cea, Priene! -, că-n resteu

Drept te duc doar eu,

                                                doar eu

Şi, magic, ecoul meu…

 

Cea, Priene, hăis, Bălane,

Vin’ la tata, căpitane,

La obârşii să te duc,

Sub străvechiul, cosmic nuc! –

 

Cu crengi în Calea Lactee

Şi frupt mitic, orhidee

Doar în Hora-odisee,

Ezoterică scânteie…

Fost-am, Doamne, la Iordan

Să primesc numele Dan…

Pe inelar o camee

Răsări – nu chip de zee,

 

Ci Omul Primordial

De Leonard dăltuit

Pe-o coajă de tei sfinţit,

Portret tainic, în astral,

Cub de aur lilial

Dăruindu-i lui Brâncuşi

Sfincşi, Dochii, Urse şi Urşi,

Chintesenţa celor duşi

Din Parâng până-n hinduşi…

 

DAN LUPESCU

                                                                                                 Craiova, 7-13 ianuarie 2015

 

P.S.:

 

La răscruce cine-mi şade?

 

Elohim – Upanişade…

 

 

Articole Conexe

Ultimele Articole