Evaluarea pagubelor de război şi multe speranţe
La 11 noiembrie 1918, la ora 11.00, a intrat în vigoare armistiţiul dintre Antanta şi Germania, deşi documentul se semnase cu şase ore mai devreme, aşa cum se cunoaşte, într-un vagon de tren, la Compiegne, Franţa. Această dată va rămâne în istorie ca data terminării Primului Război Mondial, “în a unsprezecea oră din a unsprezecea zi a celei de-a unsprezecea luni a anului 1918”, dar starea de beligeranţă dintre cele două tabere a continuat până în 28 iunie 1919, când s-a semnat Tratatul de la Versailles.
Au urmat evenimente importante în istoria Europei şi a României, dar şi o luptă permanentă pentru refacerea ţării după distrugerile din timpul războiului. Astfel, la 30 aprilie 1919, se emite un Decret – lege pentru constatarea şi evaluarea pagubelor de război.
Primăria din Roşiorii de Vede îşi identifică pagubele suferite şi, în baza documentelor, întocmeşte o “declaraţie a pagubelor de război, suferite în timpul şi din cauza rărboiului”, pe care o înregistrează la Tribunalul Judeţean Teleorman în dosarul 1985/1920, cu nr. 350/1920, fiind reprezentată de avocatul Grigore Paraschiv, în baza procurei nr. 3250/920, legalizate de poliţie.
Comisiunea I Judeţeană, pentru constatarea şi evaluarea pagubelor de război, Tribunalul secţiei I-a, comuna Tr. Măgurele, judeţul Teleorman, se întruneşte în data de 31 Iulie 1920 şi ia următoarea Hotărâre, înregistrată cu nr. 272, constatând că procedura este “complectă”:
“Având în vedere cererea de daune formulată de Primăria Roşiori de Vede pentru suma totală de 719.556 lei plus cheltuieli de refacere în suma prevăzută în cerere;
Având în vedere că din procesele verbale dresate la 27 Februarie şi 1 Martie 1920 de Comisiunea special instituite de către Direcţiunea Generală a reconstituirei regiunilor dăunate de război prin circulare nr. 5272/920, coroborate cu depoziţiunile martorilor Ion Nedelcoiu, Niţă Ceauşescu, Ion Cernet, Ghiţă Niculescu, Niculai Tămăşescu şi Voicu Mocioacă, cu actul de împrumut aflat în copie legalizată de Trib. Ilfov notariat, cu somaţiunea Corpului de Portărei al Trib. Teleorman nr.53 din 8 Ianuarie 1919, şi cu actele de contabilitate referitoare la cheltuielile impuse comunei de către Comandamentul german se stabileşte că Primăria oraşului Roşiori a avut daune mai jos menţionate:
- 1. Lei 500.00 amendă colectivă impusă comunei contrar prevederilor convenţiunei de la Haga în ziua de 13 noiembrie 1916 de către generalul german Zingher pentru motivul că un soldat german ar fi fost omorât de populaţiune , sumă ce comuna a achitat Comandamentului Armatei de ocupaţiune fiind plătită de comerciantul Dumitru Arizan şi neachitate până în prezent.”
- 2. Lei 111.000 dobânzile aferente acestei sume de 6% pe an…”
Iată că această comisie pentru constatarea şi evaluarea pagubelor de război consemnează şi recunoaşte această datorie pe care Primăria din Roşiorii de Vede o avea către Dumitru Arizan, cel care a fost numit “salvatorul oraşului”.
Este bine să reţinem această nouă “legalizare” a datoriei neplătite, cu toate că acel “Act de împrumut” era la fel de oficial şi de legal ca şi această hotărâre a Comisiunei.
Alte pagube pe care Primăria din Roşiorii de Vede le-a constatat în timpul ocupării oraşului de către armata germană şi le aduce în faţa Comisiunei se referă la “degradările săvârşite prin folosinţa abuzivă de către armata germană a localului Primăriei, construit în 1912, a băii comunale, localuri de judecătorie şi şcoli, valoarea mobilierului Primăriei, intrumentelor şi echipamentelor aparţinând serviciului ethnic, valoarea cerealelor şi furajelor luate de armata germană din depozitele primăriei, dar şi a 65 de porci, cheltuielile făcute de comună din bugetul său în interesul Comandamentului german ca amenajări de localuri şi personal, valoarea a două trăsuri, hamuri, căpestre, pături” etc.
Suma totală pe care o solicit Primăria comunei Roşiorii de Vede este de 952.386 lei, în care “se cuprinde 233.910 lei, cheltuieli de refacere.
Comisiunea I Judeţeană, pentru constatarea şi evaluarea pagubelor de război, avându-l ca preşedinte pe Traian Alexandrescu, admite cererea de despăgubire a Primăriei şi hotărăşte că aceasta este suma pe care trebuie s-o primească comuna ca despăgubire de război, sumă care include şi datoria de 500.000 lei ce trebuie înapoiată lui Dumitru A. Arizan.
Aşadar, printre pagubele suferite de oraşul Roşiorii de Vede şi locuitorii săi, aşa cum foarte clar se poate observa în Hotărârea privind despăgubirile de război, nu sunt “arestări, internări sau luări de ostatici, provocări de moarte sau infirmităţi datorate bombardamentului sau altor cause de violenţă din partea inamicului” şi nici pagube din cauza unor “incendii în Centrul commercial” al localităţii. Este bine să rescriem istoria în lumina documentelor, dacă dorim să avem credibilitate, şi nu după directive de partid.
Dumitru Arizan, aşa cum am scris în episodul anterior, a murit la o lună după terminarea războiului, în data de 10/23 decembrie 1918, la vârsta de 30 de ani, lupta pentru recuperarea banilor daţi cu împrumut Primăriei din Roşiorii de Vede pentru a plăti amenda dată de armata germană de ocupaţie rămânând în seama moştenitorilor.
Trebuie să mai amintesc, înainte de a intra pe lungul şi încâlcitul drum al proceselor dintre Elefteria Mielcescu, sora lui Dumitru Arizan şi moştenitoarea celor 500.000 lei, conform înţelegerii dintre fraţi, despre Actul de Tranzacţiune dintre Traian Arizan şi Banca Marmorosch Blank& CO. S.A. prin care acesta declară că nu mai are nicio pretenţie contra Băncii Marmorosch Blank& CO. S.A.
Ce se întâmplase?
Traian Arizan intentase un proces prin care a cerut ca această bancă să fie „condamnată să-i plătească suma de lei 1.500.000 (un milion cinci sute de mii) drept daune provenite din faptul că Banca Marmorosch Blank& CO. S.A. i-a scos în vânzare averea sa imobiliară ce îi fusese grevată , că i-a pierdut actul de împrumut sub semnătură privată cu data de 14 noembrie 1916, depus în gaj la Banca Marmorosch Blank& CO. S.A., în virtutea căruia avea să ia suma de lei 500.000 (cinci sute de mii), plus procente de la Primăria comunei Roşiorii de Vede şi, în fine, că, deşi, pusă formal în întârziere, Banca nu a radiat nici până astăzi, fiind complect achitată, privilegiul şi ipoteca sa ce greva imobilele D-lui Traian Arizan din Roşiorii de Vede”.
Banca este autorizată şi mandatată de Traian Arizan să ridice de la Tribunalul Ilfov S de Notariat dos. 13 967, suma de 720.000 lei, împreună cu toate procentele, sumă depusă de T. Arizan şi cu care achită complet datoria pe care o avea la această bancă. „Declar că dau mandat irevocabil Băncii ca singură să se prezinte înaintea Tribunalului Ilfov Secţia IV-a, şi să ceară lichidarea dosarului nr. 3043/1925, deoarece nu mai am nici o pretenţiune de nici un fel în contra Băncii Marmorosch Blank& CO. S.A., decurgând din raporturile ce am avut împreună”.
La rândul ei, Banca Marmorosch Blank& CO. S.A., reprezentată prin domnii Leon Rosenthal şi Constantin Fluss, declară că prin primirea sumei de 720.000 lei, pe care urmează să o ridice de la Tribunalul Ilfov S de Notariat, dosarul nr. 13967/1923, nu mai are nicio pretenţie de la Traian Arizan, fiind complet achitat de orice datorie faţă de bancă şi dă „procură d-lui avocat E.froinescu , ca să se prezinte la înaintea Trib. Teleorman şi să ceară radierea atât a privilegiului transcris la No. 2693/1919 cât şi a ipotecei înscrisă la No. 50/1919”.
Nici Traian Arizan nu pleacă cu mâna goală în urma acestui Act de Tranzacţiune, el declarând că „pentru stingerea oricăror pretenţiuni de orice fel aşi fi avut sau a-şi avea în contra Băncii Marmorosch Blank& CO. S.A., am primit suma de lei 150.000 (unasutăcincizecimii), la facerea acestui act care ţine loc şi de chitanţă autentică de primirea acestei sume”.
Actul de Tranzacţiune s-a făcut în Bucureşti, la data de 22 Octombrie 1926, martor fiind avocatul I. Sigler şi a fost autentificat în aceeaşi zi, la Tribunalul Ilfov Secţia Notariat la No. 30059.
Urmează să intre în scena luptei pentru moştenire sora lui Dumitru Arizan, Eleftera Al. Mielcescu, primarii oraşului Roşiorii de Vede, miniştrii, avocaţii părţilor şi…chichiţele avocăţeşti.
( Va urma )
Ion BĂDOI