Dor de doină
de Vasile Tărâţeanu
De la Nistru
pân-la Tisa,
Tot românu’
plânsu-mi-sa…
Mihai Eminescu
Ţi s-au plans românii toţi
De la munte pân-la mare,
Domnule Poet, te rog,
Dă-mi şi mie ascultare.
Căci şi eu pe suflet port
O durere ce m-apasă;
E durerea unui neam,
Care e şi nu-i acasă.
Fă şi din durerea mea
Înc-o doină, o chemare,
Ce s-ar zbate dureros
Între vechi şi noi hotare.
Să se-audă hăt, departe,
Dor de soră după frate,
Care nu se pot vedea
Fără vize, paşapoarte.
Dacă nu plătesc o taxă
De intrare sau iesire,
Dintr-o ţară-n altă ţară,
Bir plătit pentru iubire?!
Zi-i lui Ştefan de la Putna
Murgul să şi-l potcovească,
Să-şi adune iar oştenii,
Neamul să şi-l întregească.
Cum era pe vremea lui,
Nu cum e-mpărţit în două,
De-un Tratat şi o Anexă
Încheiate-n ’39…