ROMÂNII DE LÂNGÃ NOI – UITAŢI DE ŢARA MAMÃ
Populaţia româneascã din Peninsula Balcanicã
Studiu uman geographic
( X VI I )
Dr. Dorin Lozovanu
Conştiinţa şi identitatea etnică a românilor din Serbia
Situaţia etno-culturală
Pentru cele două regiuni cu populaţie românească din Serbia situaţia este foarte diferită.
Vojvodina
Putem considera că în această provincie a Serbiei etniile minoritare se bucură de toate condiţiile necesare unei activităţi etnoculturale proprii. Cadrul legislativ asigură dezvoltarea culturii naţionale şi se realizează în practică. Limba română este printre limbile oficiale a Provinciei Autonome Vojvodina, utilizată în localităţile cu populaţie majoritar românească. Caracterul etnic românesc este recunoscut, iar drepturile de instruire în limba română, biserică naţională, publicaţii şi activităţi culturale diverse se realizează pe întreg parcursul existenţei în cadrul Serbiei.
Foarte important pentru menţinerea caracerului etnic românesc şi dezvoltarea culturii naţionale este existenţa şcolilor cu predare în limba română. Practic în toate localităţile majoritar româneşti există şcoli cu predarea tuturor obiectelor în limba română. În prezent în 27 de localităţi, toate în regiunea de sud şi centrală a Banatului occidental (sârbesc) există şcoli cu predare în limba română. În trecut numărul acestora a fost mai mare, unele fiind închise din motive obiective, de lipsă a elevilor. Crearea şcolilor româneşti datează încă din secolul XIX, ca parte comună cu celelalte teritorii româneşti din Austro – Ungaria. Apoi statutul şcolilor româneşti a fost recunoscut de nou-creatul Regat iugoslav, până la cel deal doilea război mondial materialele didactice şi pregatirea cadrelor fiind asigurată de România.
După cel de-al doilea război mondial, în Iugoslavia socialistă, a fost creată o bază proprie de programe şcolare şi cadre didactice în limba română, fiind create secţii în limba română la Institutul Pedagogic din Vârşeţ, precum şi filologie română la Novi Sad şi Belgrad. Baza materială didactică este asigurată de Serbia, creându-se o comunitate intelectuală românească proprie în Banatul sârbesc.
Românii din Banatul sârbesc au structura bisericească proprie, unde slujbele se oficiază în limba română. Biserica Ortodoxă Română este oficial recunoscută ca având jurisdicţia asupra parohiilor cu populaţie românească, reprezentată prin Episcopia Dacia Felix şi Vicariatul de Vârşeţ. Preoţii sunt majoritar de origine români locali sau din România. Există în prezent 36 de biserici româneşti în Banatul sârbesc, majoritatea având preoţi parohi şi slujbele oficiinduse în limba română.
Deşi există unele probleme administrative între Episopia Dacia Felix şi Vicariatul de Vârşeţ, ultimul fiind cel susţinut de oficialităţile Serbiei, biserica creştin-ortodoxă românească are o mare importanţă la menţinerea identităţii şi promovarea valorilor naţionale printre românii din Banatul sârbesc.
Majoritatea absolută a românilor din Vojvodina sunt creştin-ortodocşi, sărbătorile se ţin pe rit nou ca şi în România. Greco-catolici sunt în număr mic românii la Marcovăţ şi Iancaid. Romano-catolici sunt băieşii din regiunea Backa, îndepărtaţi de arealul compact românesc şi locuind în mediu etnic mixt, maghiar, croat şi sârb. Există adepţi şi ai diferitor confesiuni neoprotestante, devenite active încă de la începutul secolului XX în regiune. Unele confesiuni întrunesc comunităţi compacte de români şi se oficiază şi predici în limba română, cum ar fi adventiştii, evangheliştii, penticostalii şi nazarenenii.
Publicaţiile periodice în limba română există la toate nivelele, susţinute de stat, comunitatea românilor, asociaţii culturale, biserici sau comunitatea locală. Revista „Libertatea” este publicaţia oficială în limba română a Provinciei Autonome Vojvodina, apare la Panciova. „Cuvântul Românesc”, publicaţie a Comunităţii Românilor din Serbia apare la Vârşeţ. O serie de reviste şi ziare apar la nivel local, susţinute de asociaţii culturale, biserici sau comunitatea sătească, astfel periodic apar publicaţii la Lokve (Sâmiai, „Foaia Sân Mihaiului”), Vladimirovac (Petrovasâla, „Familia”), Torac („Tradiţia”), Uzdin („Tibiscus”), Alibunar, Straja, Coştei şi altele.
Publicarea în limba română de literatură artistică, didactică, ştiinţifică, monografii de sate, biserici sau activităţi culturale, traduceri din alte limbi apar la mai multe edituri, la Panciova, Vârşeţ şi Alibunar.
Există o bogată tradiţie de publicare a monografiilor de sate şi activităţi etno-culturale, etno-folclorice (fanfare, coruri, ansambluri) în limba română.
Mass-media în limba română este completată de emisiuni radio şi TV realizate la Novi Sad, Vârşeţ şi unele posturi locale. Se difuzează atât ştiri oficiale, cât şi programe folclorice, culturale, informaţii diverse, timpul alocat fiind divizat pentru diferite limbi, în afară de sârbă fiind şi în maghiară, slovacă, rusină.
Activităţile de caracter etnic românesc sunt susţinute şi de o serie de organizaţii etnoculturale, politice, artistice sau comunitare locale. Organizaţia de bază care reprezintă interesele românilor din Vojvodina este Comunitatea Românilor din Serbia cu sediul la Vârşeţ. Urmează diverse asociaţii locale non-guvernamentale sau unele ca ASTRA, la Coştei, având tradiţii naţionale. Acestea desfăşoară diverse activităţi etnofolclorice, literare, socio-culturale, reprezentând românii din regiune.
Folclorul specific bănăţean sau cu elemente ardelene şi oltene în unele localităţi, portul naţional, tradiţiile şi obiceiurile româneşti, sunt bine păstrate şi întreţinute prin efortul conducătorilor de ansambluri, coreografi, etnografi, deseori amatori, care au educat şi transmis tinerelor generaţii elementele tradiţionale româneşti.
Fanfarele şi Corurile româneşti au vechi tradiţii, într-o serie de localităţi păstrându-se până în prezent.
( Va urma )
