DIALOGURI FUNDAMENTALE
cu
Dr. Emilia CORBU
Arheolog expert, cercetator stiintific
„ A fi român înseamna sa ai mila de poporul tau”
Ion Badoi – „Multe s-ar mai putea spune despre vlahi, dar ne rezumam doar la a sublinia faptul ca în secolul XI documentele îi mentioneaza pe vlahii de la sudul Dunarii ca pe un popor deja format, cu o istorie si obiceiuri pe care le pastreaza de secole în cadrul unui imperiu multi-etnic. Un popor ortodox bine integrat culturii byzantine”.
Stimata Emilia Corbu, am început dialogul nostru cu un citat dintr-un articol pe care l-ati publicat într-o prestigioasa revista. Vorbiti despre faptul ca documente importante mentioneaza existenta vlahilor înca din acea perioada, desi sunt vecini de-ai nostri, unii considerati prieteni vechi si de nadejde, care sustin contrariu. Ce ne puteti spune?
Dr. Emilia Corbu – Nu toti vecinii ne cunosc istoria asa cum nici noi nu cunoastem istoria lor. Iar, în curând, daca disciplina istorie va avea o ora la doua saptamâni, nu vom cunoaste nici macar istoria nationala. Chiar si istoricii straini nu cunosc bine istoria românilor, ce pretentie sa avem la oamenii politici care reprezinta diverse interese. Iar aceasta necunoastere se datoreaza nu lipsei de interes, ci pur si simplu pe de o parte a unui sistem educational din care istoria este scoasa treptat, iar pe de alta parte agendei culturale a misiunilor românesti în strainatate care pun accentul pe cultura si nu pe istorie. Se promoveaza diverse festivaluri si traditii ,si mai putin istoria nationala a popoarelor. Cred ca se poate vorbi de o necunoastere reciproca a istoriei nationale a românilor si popoarelor vecine.
Ion Badoi – Spuneti ca avem vesti despre vlahi înca din secolul VIII, într-un document pastrat la o mânastire de pe muntele Athos. Despre ce este vorba în acel document si cât de credibil este?
Dr. Emilia Corbu – Toate documentele istorice sunt credibile, însa istoricii nu se limiteaza la un document, ci le analizeaza comparativ, asa încât, daca un document contine o viziune subiectiva, acest lucru va reiesi din context.
Ma întrebati probabil de un document pastrat la manastirea Kostamonitu din Muntele Athos de unde aflam ca în timpul împaratilor iconoclasti, deci pe la 800 (criza iconoclasta a luat sfârsit în 853) ,vlahorinhinii (vlahii din valea râului Rinchos, din NE Peninsulei Calcidice) si sagudatii (nume derivat de la mantalele lungi de lâna pe care le purtau) au cucerit Bulgaria, Macedonia si au patruns în Sf. Munte cu toti pruncii si femeile lor. Opinia mea este ca e totusi o mentiune târzie a vlahilor. Cu siguranta se aflau acolo din secolele anterioare si doar conflictul deschis si actiunile militare i-au adus în atentia istoricilor. Dintr-o analiza comparativa pe care am efectuat-o pe 60 de izvoare bizantine din sec.VII-XIV ,în care erau mentionate populatii la Dunarea de Jos, a reiesit o situatie foarte interesanta. Volumul de informatie fiind foarte mare m-am gândit sa selectez doar acele informatii referitoare la urmatoarele categorii: razboaie, aliante, pace, rascoale, ocupatii, obiceiuri, crestinism, relatii cu alte popoare.
Am constatat ca 50% dintre acestea mentionau pe bulgarii sositi la sudul Dunarii în 684, adica în sec.VII, în timp ce doar 42,2% vorbeau de vlahii care erau autohtoni. Situatia se datora deselor conflicte si razboaie bizantino-bulgare. Or, istoricii consemnau cu prioritate razboaiele si de aceea bulgarii au fost mentionati des. Însa daca analizam criteriul ,,crestinism”, factorul cel mai puternic de integrare în lumea bizantina, observam ca vlahii sunt pe primul loc, mentionati constant în cele mai multe documente cum ar fi: ,,Stiri referitoare la organizarea bisericeasca a vlahilor balcanici,, (sec.X), ,,Vlahi la Athos,, (sec.XI-XII), Typica (sec.XI-XII), Ioan Katrares. Cel mai interesant este ,,Un decret al Împaratului Alexios I,, din februarie 1094 în care sunt mentionate doua stâni, una numita Râmnita a lui Stan si o alta gospodarita de copiii lui Radu cel Schiop si ai lui Paducel, stâni care sunt date vlahilor, Manastirii Sf. Atanasie. Ce nume frumoase, nu-i asa?
Ion Badoi – Cine este acest celebru Kekaumenos care spune ca „Neamul vlahilor este cu totul necredincios si spurcat, neavând credinta dreapta nici fata de Dumnezeu, nici fata de împarat, nici fata de ruda sau de prieten, ci umbla pe toti sa-i însele si minte strasnic si fura mult”? Ce-l mâna pe el în lupta, ca sa preluam o celebra întrebare? Ce interese reprezinta?
Dr. Emilia Corbu – Pentru noi, Kekaumenos este unul dintre numeroasele izvoare istorice si atât. Ca personaj istoric a fost un nobil bizantin care a trait în secolul X, a carei familie a cazut în dizgratia împaratului datorita cuscrului sau Niculita Delphinas, care a condus o rascoala a vlahilor din Elada. Acest fapt l-a facut pe el sa scrie o diatriba împotriva vlahilor, de unde aflam vrute si nevrute. Însa ca sursa istorica si ca personalitate umana este dovada cea mai elocventa ca în toate epocile istorice popoarele sunt descrise subiectiv în functie de documentatia autorului, de interesele sale, de destinatia operei, în definitiv. Kekaumenos a beneficiat de o documentatie de prima mâna. Bunicul lui, Niculita cel Batrân, fusese numit de împarat un fel de guvernator peste toti vlahii din Elada. El a scris din interese personale. De a salva onoarea familiei. Rascoala fusese învinsa si Niculita Delfinas se afla la închisoare. În Bizant, daca o familie cadea în dizgratie risca sa îsi piarda domeniile, averile sau chiar sa fie exilata. El arunca toata vina pe vlahi pe care îi prezinta ca un popor care fura mult si minte strasnic si , de vreme ce se trag din dacii lui Decebal care au luptat pâna la moarte împotriva romanilor, se întelegea sa sunt mereu razvratiti.
Ion Badoi – Acelasi Kekaumenos ne mai vorbeste si de originea vlahilor si nu avem motive sa nu-l credem, mai ales ca nu este unul din prietenii vlahilor: „Loviti cu razboi de împaratul Traian si înfrânti deplin, au fost supusi de acesta, iar regele lor numit Decebal, a fost ucis si capul i-a fost înfipt într-o sulita în mijlocul orasului romeilor. Caci acestia sunt asa numitii daci zisi si besi”. Ce le putem spune celor care contesta originea daco – romana a vlahilor, stimata Emilia Corbu?
Dr. Emilia Corbu – Stiu ca exista opinia ca sunt urmasi ai tracilor. Insa dacii erau o ramura a tracilor. Prin urmare tot acolo ajungem. Eu tind sa îl cred pe Kekaumenos în privinta originii vlahilor sud-dunareni. Bizantinii obisnuiau sa cerceteze originile popoarelor care se aflau în granitele Imperiului si sa respecte datinile fiecaruia. Cel putin asa ne lasa sa întelegem împaratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul într-o lucrare scrisa în 952, o carte adresata fiului sau Romanos. Il sfatuia ca este bine ca ,, fiecare popor ale sale sa le tina”. Kekaumenos însa ne-a lasat o marturie extraordinara despre faptul ca vlahii sud-dunareni se trag tot de la nordul Dunarii, deoarece peste 500 de ani, în secolul XV, acest lucru începuse sa fie uitat, dovada istoria lui Laonic Chalcocondil care ne spune:
,,cum si neamul care locuieste din Dacia pâna în Pind si care se întinde în Tesalia. Vlahi se numesc si unii si ceilalti. Si n-as putea sa explic si sa spun care din acestia la care au venit,,. Ei, bine, explicatia exista.Celor care contesta originea daco-romana a vlahilor le recomandam sa se documenteze mai bine.
Ion Badoi – O frumoasa poveste vorbeste despre Biserica Maicii Domnului din Vlaherne – Blachernae, ca fiind construita de vlahi în Constantinopol, Istanbulul de astazi. Daca este adevarat ca a fost construita de vlahi, în jurul anului 450, iar crestinarea vecinilor actuali, bulgari si sârbi, s-a realizat dupa 300 de ani de la construirea acestei Sfinte Biserici( oare de unde-i vine numele???!!!), putem sa vorbim despre vlahi (daco romanii de fapt), ca despre „un popor deja format” înca din acele timpuri?
Dr. Emilia Corbu – Da, stiu ca exista aceasta traditie. Însa procesul de etnogeneza al popoarelor, nu doar al românilor, este un capitol care si azi da bataie de cap istoricilor. Izvoarele istorice mentioneaza aceste popoare ca deja formate, fara sa se precizeze originile lor. Iar când totusi se mentioneaza ca în cazul lui Kekaumenos, atunci ralatarea are un aer de legenda, fara a se oferi multe explicatii. Apoi denumirea unui popor e uneori un lucru distinct de structura lui. Cu siguranta, vlahii din secolul IV nu mai erau aceeasi cu vlahii din sec. X, dar aveau în comun o istorie, o limba, ocupatii si obiceiuri. Existau cu siguranta si multe diferente si tocmai acestea definesc procesul de etnogeneza.
Ion Badoi – Va propun un nume care nu prea a fost amintit în cursurile de istorie în ultimii 70 de ani: Vlahul Ionita Caloian. Nici despre Taratul vlaho – bulgar nu s-a pomenit mare lucru, desi sunt pagini de istorie care ne apartin. Va ascult cu atentie…
Dr. Emilia Corbu – Ba s-au spus, dar nu în media. Sunt istorici care au scris si carti pe tema asta. De pilda, în 1989, Institutul de Studii Sud-Europene din Bucuresti a publicat la Ed. Stiintifica si Enciclopedica o culegere de studii cu titlul ,,Rascoala si statul Asanestilor”. Si acesta este un mic exemplu. Tema aceasta beneficiaza de o bibliografie destul de bogata. Istoricii si-au facut datoria si au cercetat. Daca mass-media si diplomatia nu au valorificat aceste studii este problema lor. Bulgarii îl prezinta pe Ionita ca fiind bulgar sau cel mult cuman. A avut o domnie destul de frumoasa si marcata de momente importante. Mentionez doar faptul ca atunci când Imperiul Bizantin a fost cucerit de latini, în timpul Cruciadei din 1204, el s-a opus si, cu sprijinul cumanilor de la Nordul Dunarii, pornise chiar o campanie împotriva latinilor. Este cel care a adus moastele Sf. Paraschiva aflata acum la Iasi si mult îndragita de români, de la Constantinopol la Târnovo, capitala celui de-al doilea Tarat Bulgar.
Ion Badoi – Nici despre vlahii Petru si Asan nu ni s-a spus foarte multe. Iata, fiind nevoiti sa mearga dupa ajutor, într-o anumita perioada a existentei lor, au trecut Dunarea la fratii din nordul fluviului, dovada concludenta ca aveau legaturi trainice si de durata. Este adevarat, s-au întors cu ajutor din partea cumanilor si au înfiintat al doilea Tarat vlaho – bulgar. Se pare ca semnele trecerii cumanilor peste teritoriul si istoria actualei Românii sunt destul de consistente, concludente si, în ultima perioada, de necontestat. Care este parerea Domniei Voastre, stimata dr. Emilia Corbu?
Dr. Emilia Corbu – În ultima perioada au ajuns în mass-media, dar istoricii le-au cunoscut dintotdeauna si chiar au scris despre ele, începând cu Nicolae Iorga, Pavel Chihaia si multi altii. Chiar si în manualele de istorie din timpul comunismului se spunea despre niste migratori care s-au topit în massa autohtona. Iar la facultate erau studiati mai pe larg. Istoricii, specialistii pe epocile respective, i-au studiat în detaliu. De pilda, regretatul arheolog Petre Diaconu a scris în anii 70 doua carti în franceza despre pecenegi si cumani.
Prin urmare, prezenta lor dovedita de izvoarele literare si arheologice este de necontestat.
Dar prezenta la un moment dat nu implica neaparat si participarea la etnogeneza româneasca. Sunt doua lucruri diferite. Etnogeneza unui popor e mai mult decât o simpla asimilare culturala a diverselor grupuri etnice.Asimilarea în sine este un proces care implica un timp îndelungat, o compatibilitate culturala, împletirea unor interese. De pilda, tiganii sunt mentionati de 400 de ani pe acest teritoriu si nu i-a asimilat nimeni.
Cumanii si vlahii aveau ocupatii similare, bazate în principal pe pastorit. Vlahii practicau pastoritul transhumant, fiind legati de deal si munte. Cumanii aveau o cultura de stepa si practicau pastoritul semi-nomad. Au avut un stat puternic. Erau cineva în Eurasia! Ca toate popoarele de stepa, erau razboinici de temut. Ca toate poporele legate de munte, vlahii aveau o rezistenta mare. De aici colaborarea si încrederea reciproca manifestata în momente importante.
Ion Badoi – Venerabilul istoric Neagu Djuvara „arunca în aer” un fragment important de istorie româneasca: întemeierea Tarii Românesti este opera unui cuman! Negru Voda a fost cuman?
Dr. Emilia Corbu – Si Iorga credea la fel. Întemeierea unei tari nu înseamna trei vorbe scrise pe hârtie. O tara medievala e sinonima cu un stat modern. E un proces complex care implica un popor capabil sa duca în spate un aparat de stat, o elita capabila sa asigure administratia si organizarea tarii, o armata care sa apere tara, un context international propice care sa recunoasca acea tara. Toate acestea nu pot fi opera unui singur om, oricât de puternic ar fi acesta. Rationamentul aplicat în situatia de care m-ati întrebat a fost urmtatorul. S-a emis ipoteza ca Basarab I ar fi acelasi personaj cu legendarul Negru-Voda. Daca aceasta ipoteza este valabila, atunci, de vreme ce Basarab e un nume cu rezonanta turanica veche, Negru-Voda e cuman. Deci s-a pornit de la etimologia unui nume si nu de la un izvor istoric concret. Dar rationamentul e corect, însa ipotetic.
Ion Badoi – Cumanii albi, cumanii negri…Desi au stat mai putin decât pecenegii prin locurile noastre, cumanii ne-au lasat denumiri pe care le rostim aproape zilnic, fara sa ne mai gândim la provenienta lor: Teleorman, Baragan, Coman, Comanesti etc. Tot Neagu Djuvara afirma ca sute de ani Muntenia a fost numita „Cumania” pe hartile europene, iar daca n-ar fi fost trimisi „la plimbare” de catre mongoli, cumanii si-ar fi întemeiat aici…Cumania! Deja simtim istoria tremurând…Ce sa mai credem, stimata Emilia Corbu?
Dr. Emilia Corbu – De ce sa tremure istoria? Nu înteleg! Alb si negru înseamna sud si nord, sunt puncte cardinale. Vorbim de o istorie de acum o mie de ani, pe când predomina traiul nomad si semi-nomad si mai putin sedentar.
Pecenegii au stat foarte putin pe aceste locuri, în jur de 100 de ani, au trecut la sudul Dunarii în secolul XI si au fost scosi din istorie definitiv de alianta bizantino-cumana la Lebunion, în 1091. Deci pecenegii au disparut. Ca au mai ramas grupuri colonizate în Ungaria este alta poveste. Despre cumani avem date ca au venit, au stationat o perioada lunga si nu au mai plecat nicaieri. Si nici nu au disparut. Au fost asimilati în Tarile Române, Ungaria si probabil în Macedonia, unde grupuri târzii au fost colonizate de bizantini. Mongolii au învins Cumania din Eurasia, la Kalka în 1223, obligându-i sa se retraga în Europa. Iar invazia mongola din 1241 care a atins si Europa de Est, a vizat state organizate bine cu orase, cum era Ungaria, spre care s-au îndreptat direct fara sa îsi iroseasca fortele pe cale prin atacuri inutile.
Cumanii aveau o cultura de stepa destul de avansata si au ocupat doar regiunile de stepa. Baraganul e limita stepei eurasiatice, de aceea aici au fost mentionati pâna târziu.
Nu cred ca si-ar fi putut întemeia aici Cumania pentru ca România are doar 30% stepa, restul sunt munti si dealuri. O cultura formata în sute de ani nu poate fi reorientata în 50 de ani. Tehnicile lor de lupta erau adaptate stepei si nu muntelui. De aceea erau si razboinici atât de buni. Stepa te obliga sa fii mereu la vedere. În munte poti organiza o rezistenta, însa în stepa trebuie sa lupti rapid si cu viclenie. Or, daca nu stiai sa lupti, în Asia medievala, nu existai. Iar ei au avut un stat întins si puternic. Au fost un popor mare.
Ion Badoi – Dupa venirea slavilor, neinvitati, desigur, în secolul VII, la sud de Dunare, populatia daco – romana bastinasa a fost separata, dar nu înstrainata, de cea de la nord de Dunare. Niciodata Dunarea nu a fost granita între frati, legaturile fiind permanente. Limba româna vorbita la sud de Dunare este una cu accente muntenesti, oltenesti si banatene, cu influente slave, inerente dupa o perioada de prelung asediu slav, o dulce si blânda Limba româna. Vorbitorii ei, de pe valea Timocului si valea Moravei, nu sunt recunoscuti ca fiind români…
Dr. Emilia Corbu – Opinia mea este ca nu slavii au separat vlahii de la nordul Dunarii de cei de la sud ci mai degraba Primul Tarat Bulgar din secolul IX-X. Slavii locuiau pe atunci în Sclavinii care nu aveau proiecte de cucerire iar statele întemeiate de ei la Dunarea Mijlocie erau destul de slabe, dovada ca au intrat sub dominatia principilor germani. Bulgarii însa au întemeiat un stat puternic, cu administratie, armata, legi, a ocupat temporar Avaria de la Dunarea Mijlocie. O dovada a acestui conflict este si aceea ca niste vlahi chervanagii, în anul 976, au ucis la locul numit Stejarii Frumosi, între Castoria si Prespa, pe David, fratele lui Samuel, tarul Bulgariei, asa cum ne spune Georgios Kedrenus. Deci undeva vlahii care faceau comert erau nemultumiti de noua stapânire bulgara.
În ziua de azi, nu sunt recunoscuti ca fiind români pentru ca în documentele istorice sunt mentionati cu numele de vlahi si nu trebuie sa se rusineze de acest nume. Însa, indiferent ca se numesc vlahi sau români, ei trebuie sa beneficieze de drepturile conferite minoritatilor, inclusiv pastrarea si cultivarea limbii nationale. Aceasta nu este o problema de istorie, ci de respectare a drepturilor omului.
Vreau sa adaug ca pentru slavii din Moravia, bizantinii au inventat alfabetul chirilic pentru a traduce Biblia în limba lor. Asta se întâmpla pe la anul 800. Si a venit Constantin, filosoful din Tesalonic, ca sa le vorbeasca slavilor pe limba lor despre Hristos. Deci, în urma cu 1200 de ani, Imperiul Bizantin sau Romania, cum se numea pe scurt, respecta dreptul slavilor de a-l preamari pe Hristos în limba lor si i-au sprijinit în acest sens. Sârbii de azi, care impun limba lor în bisericile românesti, sunt dincolo de civilizatia crestina.
Ion Badoi – „Noi românii nu avem nici un motiv sa idolatrizam Istoria. Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamântul (…). De ce-am idolatriza, noi, românii, Istoria? Descindem dintr-unul dintre „neamurile cele mai numeroase din lume”, si praful s-a ales de el; nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Românie de trei ori mai mare decât Dacia, si, ‘vicisitudinile Istoriei’ au sfarâmat-o definitiv”.( Mircea Eliade -„Caderea în istorie”).
Corect, nu trebuie sa ne idolatrizam Istoria, dar este imperios necesar sa ne-o cunoastem. Asa cum este ea. Nu trebuie sa ne mai scrie altii istoria! Apropo, stimata doamna dr. Emilia Corbu, cine ne mai scrie istoria?
Dr. Emilia Corbu – Istoria ca fenomen este scrisa de conducatorii statelor, de cei care detin puterea.
Istoria ca stiinta e scrisa de istorici. Si unii si altii depind de o serie de necunoscute.
A cunoaste istoria tine la un moment dat de supravietuire. Pentru orice proiect, fie unul politic, fie unul economic, fie divertisment, daca faci o incursiune în istoria situatiei respective poti afla extraordinar de multe lucruri care pot orienta, inspira, pot oferi solutii. Deci istoria are un aspect foarte pragmatic. Daca patru ore pe saptamâna se studiaza matematica si doar una istorie, vom fi priceputi la masini, dar nu vom sti niciodata sa ne orientam în viata si în lume. Istoria este un instrument de orientare în timpul istoric si în spatiul social. Iar timpul istoric nu corespunde timpului astronomic masurat de ceas. Deci istoria este un instrument de cunoastere, nu un altar la care sa ne idolatrizam stramosii. Are aplicatii practice, concrete, nu sunt povesti de odinioara.
Vreau sa spun ca istoria nu este doar o carte, un manual, niste reguli. Exista o istorie politica, o istorie economica, sociala, culturala, militara etc. etc. Ca sa scrii istoria trebuie sa le cunosti pe toate acestea, altfel nu ai ce istorie sa scrii. Daca cei care ne conduc nu sunt constienti ca ei ne scriu de fapt evolutia istorica prin masurile care se iau, si care trebuie sa corespunda unui traseu prestabilit în sute de ani, atunci ei nu vor scrie o istorie, ci un jurnal de bord. Adica lucrurile vor fi fragmentate, rupte, fara coerenta. Nici comunistii nu au stiut istorie, de aceea perioada lor este o ruptura în evolutie, o improvizatie.
Ion Badoi – „Un popor moare atunci când oamenii care îl formeaza nu mai iubesc acelasi pamânt si nu mai vorbesc aceeasi limba, când nu mai participa la aceeasi istorie si nu mai au acelasi destin”. Ma-nfioreaza cuvintele dvs. Sunt adevarate, dar si…actuale. Încotro mergem?
Dr. Emilia Corbu – Încotro mergem? Este o întrebare pentru cei care ne conduc. Ei pot raspunde daca au sau nu un proiect national pentru acest popor sau daca au doar un proiect european, asa cum vedem zilnic din legislatie.
Din cartile publicate recent reiese tendinta de reinterpretare a notiunii de popor, de etnie. Se încearca impunerea ideii ca poporul este un fenomen social si nu istoric. Sunt indivizi care merg pâna acolo si scriu ca natiunile au aparut în secolul XIX. Adica se face confuzia între statele nationale care sunt o forma de organizare temporara, dovada ca de-a lungul istoriei au evoluat sub diferite forme, si natiunea, poporul sau etnia care este într-adevar o forma de organizare sociala, dar care are parametrii istorici, lingvistici, teritoriali, culturali de necontestat.
Ion Badoi – Stimata doamna Emilia Corbu, ce mai înseamna sa fii român? Este o întrebare pe care o repet obsesiv si va întreb direct, fara menajamente, mai ales ca traversam o perioada în care, de ce sa nu recunoastem deschis, a fi român, mai ales în anumite zone geografice, dar si culturale, reprezinta un risc maxim, un pariu cu propria existenta…
Dr. Emilia Corbu – A fi român înseamna acelasi lucru cu a fi german, francez sau egiptean. Raspunsul nu consta din vorbe, ci din fapte. Cel mai clar raspuns la întrebarea aceasta l-a dat proorocul Moise. Stiti ca el fusese crescut de fiica faraonului, avea o cultura egipteana, era pe o treapta sociala. Pe atunci, evreii erau în robie la egipteni. Si într-o buna zi a vazut un rob israelit batut de un egiptean. A luat o piatra si l-a omorât pe egiptean. Prin asta a dovedit el ca era israelit si de atunci întreaga viata i s-a schimbat. Deci, el a avut mila de poporul lui. Si asta înseamna sa fii român, azi. Sa ai mila de poporul tau.
Ion Badoi – O alta întrebare pe care o adresez si mi-o adresez cu cerbicie. Tot acest calvar îndurat de românii aflati în tari unde nu li se recunoaste nici cel mai elementar drept, acela de a se ruga într-o biserica în propria limba, se datoreaza si fratilor din Patria mama, prea indiferenti, prea adânc ratacitori în propria nelamurire istorica…Este românul, asa cum am mai spus, prea rabdator cu propriul destin? Suntem un popor „iremediabil mioritic”?
Dr. Emilia Corbu – Miorita nu are nici o treaba cu ce se întâmpla azi cu noi. În Miorita este vorba de atitudinea în fata mortii, presupusei morti, ca nu stim daca chiar a fost omorât. Nu este vorba de atitudinea în fata vietii. Desi cei care stiu sa aiba o atitudine demna în fata mortii stiu sa fie demni si în viata. Dar daca tot vorbiti de Miorita, eu cred ca nu a fost prea bine interpretata. Acolo nu e nicio resemnare. Este realism si credinta. O oaie îi spune unui cioban ca cei doi tovarasi de drum ai lui vor sa îl omoare. Ciobanul avea trei variante de scapare:
a) sa fuga. El se afla ,,pe-un picior de plai, pe-o gura de rai”. Plaiul este un loc înaltat si raiul stim cu totii ca e locul dreptilor. Unde poti fugi dintr-un colt de rai? Evident, undeva unde nu e rai. Adica în iad.
b) sa se apere. Însa erau doi criminali, iar el era departe de lume. Prin lupta dreapta nu îi putea învinge, deci trebuia sa-i omoare pe rând prin viclenie. Prin urmare devenea si el un criminal, chiar daca se apara. Dar daca între timp cei doi se razgândeau si atunci fapta lui devenea crima fara motiv ?
c) sa intre în dialog cu criminalii. Ce credeti ca poate iesi dintr-un astfel de dialog? Ce a iesit din dialogul poporului român cu comunistii? Omul recent, lipsit de valori fundamentale. Sfintii Parinti ne învata sa nu intram în dialog cu raul sau cu ispita nici macar la nivelul gândului.
Prin urmare, singura lui optiune era sa moara demn în credinta lui, în care moartea era nunta cu marea craiasa, a lumii mireasa. Ca ciobanul din Miorita au murit toti cei care au suferit pentru Hristos, adica pentru credinta lor, în temnitele comuniste. Si sa stiti ca au învins, de aceea se vorbeste despre ei si azi, despre unii ca eroi, despre altii ca sfinti.
De aceea, Miorita nu înseamna resemnare. Pentru ca poporul a refuzat sa fie ca ciobanasul din Miorita, a ajuns acum ca în Tiganiada. A fi demn în credinta ta pâna la moarte e mesajul Mioritei, de a nu fugi din rai, de a nu intra în dialog cu criminalii.
Ca sa revin la întrebarea dvs. , as vrea sa fim un popor iremediabil mioritic, însa mi-e teama ca am devenit un popor de lasi, de fugari, de oameni ai dialogului sterp, fara fapte.
Ion Badoi – În încheierea dilogului nostru, va rog sa adresati câteva cuvinte cititorilor „Opiniei Teleormanului”, dar si promisiunea unui nou dialog.
Dr. Emilia Corbu – Vreau sa le spun ca nu e de ajuns sa aiba opinii, ci mai trebuie sa si lupte pentru ele. Si eu va multumesc pentru invitatie.
A consemnat
Ion BADOI