BRÂNCUŞI, Smerind Numărul de Aur …
(Baladă ezoterică)
La nunta de diamant – 75 de ani – a Ansamblului sacru de la Tg. Jiu
(comparat cu Marile Piramide egiptene şi cu Sfinxul de pe platoul Gizeh),
singurul Monument de for public din lume creat de BRÂNCUŞI,
,,ca o dreptate poetică’’, pentru România, ţara sa natală
Brâncovene Constantine,
După tine BRÂNCUŞI vine –
Martir lamurei divine
Şi Esenţei transalpine…
Cu condei de foc şi pară
Scriu direct în Stea Polară
Cu peniţa sare-amară
Că iubirea-i tot amnară
Scânteie de căprioară
Şi ink red în călimară –
Jerbe-mi ies din dalba nară
A vulcanului Vezuviu
Scânteind ca brav Vitruviu
Prin vitralii… déjà-vu…
Bice pocnesc în privirea
Sfinxului ce mântuirea
Ne-o păzeşte în Bucegi
Printre zei şi tainici regi
Ai dacilor.
Tuaregi
Deschid porţile-ntre lumi
Despre care nimeni nu-mi
Grăieşte şi nu îmi spune
Decât tu, ’Nalt Constantine
BRÂNCUŞI, cel bogat în mine
De străvechi Esenţe line,
În moşi bogat şi în moaşe
Care lumea cocoloaşe
De lumină dumnezee
O făcu-ntr-o zi ahee…
Maica ta păzeşte strana
Care-mi lecuieşte rana
Sângerândă-n Orion
De unde-ai venit pe tron
Din purpură, corn de aur
Smuls din zvâcnet de Centaur
Rupt din Timp şi rupt din Spaţiu
Nadir dincolo de raţiu…
…Nea voastră de humă
Lipind ulucile-n Lună,
Nu şi grinda din Centură
De Pleiade în căldură,
În călduri şi-n ziua pură
Răstignită-n dor de gură
A raiului şi-a legendei
Despre frenezia Evei
Deschizând bolţi succesive
Din Carpaţi până-n Ninive
Prin lumi paralele, sacre
Fragede cum cărnuri macre –
Biftecuri instant astrale
Nu din lumi materiale,
Ci din vremuri ancestrale
Când doar Spirit toţi eram
Şi prin inorogi zăream
Ale cosmosului poale
În străchini călcând şi-n oale
Fluturate-n nouăşnouă
De tărâmuri vechi şi nouă
Rămase necunoscute
(De milenii) numai nouă,
Dar veşnic întreţesute
Cu lumina din rebele
Idei-flăcări dintre iele,
Sânzâiene, cosânzene –
Meteori, comete, stele
Din Duh Sfânt mereu ivite,
La ţărmure netivite,
Ci-nflorind în constelaţii
Roind roiuri reci roinde
Peste Timpul-Spaţiu unde
Clipele-s grăunţe sacre,
Seminţe amare, acre
Aşa cum îs toate cele
Împletind galaxii, versuri
Zămislind moi universuri
Din Suflarea nesfârşită –
Var, varniţă, văruită
Cu bidineaua străbună
Logodind Soare şi Lună,
Umbra Oului dintâi
Cu mireasma din gutui,
Oul alb, primordial,
Ivind Cocoş mondial
Ce… calcă… Cloşca… celestă
Cu pui de aur şi vestă
Antiglonţ istoriei,
Scară-n cer şi gloriei
Soclu viu crescând înalt
Până-n cerul celălalt…
Cu trafalet – vag arheu
Mânuit de Dumnezeu,
Cel ce le ştie pe toate,
Le dă viaţă, ţinte, soarte
Dincolo de porţi nemoarte,
Dincolo de Spaţiu-Timp:
Bucegi, Athos ori Olimp,
Dincolo de porţi astrale
Cu hlamide şi paftale
Străfulgerând veşnicia
Şi-ncepând ucenicia
La Zamolxis-Absolut
Zbor din rouă şi din lut
Pân’ la Unul Dumnezeu:
BRÂNCUŞI-Tatăl, vechi resteu
Care niciodată punct
Nu pune Coloanei Unt
Pulsând magic din Duh Sfânt
Şi-ntrupându-se în cânt
De îngeri şi serafimi,
Măiastre şi heruvimi
Protejând muzici de sfere,
Pitagorizând mistere,
Numere de aur, miere,
Care toate cep deschid
Din Caraiman în Ohrid,
Gugu, Stonehenge, Gizeh,
Templul soarelui azteh,
Calendar de andezit –
Sarmizegetusa mit,
Kogaion dumnezeit,
Paralaxă la zenit…
…La răsărit de Bohai
Zării Kuisü-n bonsai
Răsturnat pe firmament
Cu Sirius armament
Şi-n craterul de pe Marte
Descifrând silabe, şoapte
Despre Mânăstirea Alba
Nălţată de Sfântul Soare
Din prundiş negru de mare
Până dincolo de zare –
Calu-Gastru, Chi-Xibalba
Înspumând halba şi barba
Pieptănându-şi-o cu barda
Timpului prim, cerb măiastru
Mulcomind în pas buiastru
Din fluierul de jugastru
Prin codri de cremene
Cleştarul să-i semene
Porţi înalte, porţi sus-puse
Până unde mi se duse
Ionică blond Făt Frumos
Doinind din caval de os,
Roata Morii învârtind
Şi Timpul reînviind –
Roata-n valea neguroasă
Pisc luminii-n vremea roasă
De-ntrebări şi de angoasă…
Hestia şi Dochia
Îşi înfoaie rochia
De păun ceresc şi tandru
Tată cu parfum de leandru,
Sfinxul din Bucegi, tăcut –
Andromeda azimut,
Babele şi oile,
Omul Vârf, nevoile
Vremuirii-n infinit –
Cel ce sunt m-a izbăvit…
…Timp rotat, dinte de lup,
Felinar în cantalup,
Timp gheizer şi Timp căzut
Dincolo de Absolut,
Timp cascadă, Dunăre,
Fluviu-n veac să-mi murmure
În mări de corali, oceane
Lumilor primordiale
Din Okeanos în ocheane
Ţintind sus şi-n subterane
Tuneluri comunicante
Cu mulţimi de lumi secante
La infinit şi în doina
Tatălui ceresc ce moina
O transformă-n ploi de aur
Germinând sori noi şi faur
Dovedindu-se mereu
Sub izbuc de curcubeu
Ce se-adapă la izvoare
Unde Timpul nicicând doare
Şi niminea nu mai moare
Rază devenind, picioare
De zimbru cu greabăn-Soare –
Copil căutând chindia
La ţâţa Mumei Maria
Ce-alăptează veşnicia…
…Brâncovene Constantine,
După tine BRÂNCUŞI vine,
Martir lamurei divine
Sculptând zborul (nu jivine)
Şi esenţele alpine…
Masa, Poarta şi Coloana,
Biserica, Sfânta Ana
Le aliniază-n strana
Istoriei nevăzute –
Colonii de porţi durute,
Moartea să nu ne sărute…
În adâncuri numai Unul,
În slavă – acelaşi Unul:
Tatăl nost’ tăcut şi-nalt
Până-n raiul celălalt…
Din Măiastra-n Dorohoi
Trec Esenţele-n puhoi,
Din Hobiţa la Craiova
BRÂNCUŞI mântuieşte slova…
…Din Paris la Târgu Jiu,
Tot mă duc şi iarăşi viu
Să vă scriu cu bisturiu:
,,Nu-nţelegeţi ce vă las
La cel din urmă popas…
Săraci fost-aţi când plecai,
Tot săraci, fără vătrai,
Vă găsii la revenire
Fără rune şi menhire,
Fără grâu, fără de mei,
Vai de sărăcanii mei,
Întru Dumnezeu săraci,
Nevăzând câmpul de maci,
Roua nicicând sărutând-o,
Holda neblagoslovind-o…
…Proşti eraţi, mai proşti acum
Când viaţa vă pare fum
Şi speranţa zace-n scrum…’’
…În gară, la Târgu Jiu,
Urc în tren şi, totuşi, scriu
Pe frunza de plop, albastra,
Tremurândă în Măiastra,
Scriu, vă blestem: ,,Ţineţi minte
Aste ultime cuvinte –
Nuntiţi doar cu Sfântul Duh
Şi cu Pasărea-n Văzduh
Puteţi trăi pe Pământ!
Întru dor – şi zbor şi cânt –
Eu, BRÂNCUŞI, al vostru sânt…
…Înţelegeţi ce vă las
La cel din urmă popas ?…’’
…Timp invers, Timp absolut,
Porţile-mi iau şi mă mut
În tărâmul fără lut –
Unde Coloana-Iisus
Ceru-l urcă, sus-sus-sus…,
Până-n Poarta Tatălui
Clepsidra-Împăratului,
Stâlp de diamant, lumină
Dintr-a Mariei grădină
Veşnic verde şi-n divină
Vibraţie leonină
Dintr-o zare genuină…
Lumi de flori, fluturi, albină,
Un mileniu în regină
Cu Table Beleaginte
Zori de ev nou să ne-alinte,
Tablele Frumoaselor
Frăgezimea oaselor…
Roiuri de lumi nesfârşite
Unde Domnul tocmai mi te
Naşte întru slavă
De lumini trosnind în lavă…
Brâncovene Constantine,
După tine BRÂNCUŞI vine –
Martir lamurei divine
Şi Esenţei carpatine…
Vine, vine, după tine,
Neamul nostru-n nemurire
Scară la cer din albine:
Bravi eroi, doi câte doi,
Chintesenţă de altoi…
Şoapta care cheamă vântul
Îmi reia-n eter cuvântul:
Brâncovene Constantine,
După tine BRÂNCUŞI vine –
Martir lamurei divine…
BRÂNCovene şi BRÂNCuşi,
Veri de voievozi suspuşi,
Veniţi din aceeaşi BRÂNCĂ –
Din străfunduri Timpul urcă
Strămutând labe de urşi,
Mutând munţii nesupuşi
Şi clădind Coloane-n loc
Până-n cer şi până-n smoc
De Esenţe-n rai alpin
Prin voi rămas rai creştin…
BRÂNCovene şi BRÂNCuşi,
Veniţi din aceeaşi BRÂNCĂ –
Din Severin până-n Huşi
Nicicând nu ne-am lăsat duşi
Din ţarina care urcă
Sângele martirilor
În cerul copiilor…
Masa, Poarta şi Coloana,
Biserica, Sfânta Ana
Îl cheamă pe Ioachim
Dincolo de-alean şi chin
S-o-ntrupeze pe Maria
Ca să nască veşnicia
Numită Hristos Iisus
Care totdeauna sus
Ne îndeamnă: Tot mai sus !…
Martir lamurei divine
Şi Esenţei carpatine –
După tine BRÂNCUŞI vine,
Brâncovene Constantine…
DAN LUPESCU
Craiova, 8-13 august 2013