Asul regăsit…
DAN – VALENTIN VIZANTY
Prin dragostea şi pasiunea prof. Mihai Athanasie Petrescu, la începutul lunii Mai a.c. , la Muzeul municipal de istorie „Petre Voivozeanu” din Roşiorii de Vede, s-a deschis o interesantă şi emoţionantă expoziţie de fotografie comemorativă cu ocazia cinstirii a 100 de ani de la naşterea eroului pilot Dan-Valentin Vizanty, cel care a condus celebrul Grup 6 Vânătoare ( IAR-80) în timpul celui de-al doilea război mondial.
Au participat numeroşi elevi, împătimiţi de avioane, veterani de război, dar şi pasionaţi de evenimente cultural – informative. Gazdă primitoare a fost , ca de fiecare dată, directoarea muzeului de istorie, prof. Angela Săndulescu, ajutată discret şi eficient de muzeografa Cojocaru Veronica.
Prof. Mihai Athanasie Petrescu, membru al Asociaţiei culturale „Mileniul 3” a deschis expoziţia, spunând printre altele:
„Unul dintre ofiţerii aviatori rămaşi în legendă pentru faptele lor de arme din timpul celui de-al doilea Război Mondial este comandorul Dan Valentin Vizanty. S-a născut la 9 februarie 1910, la Botoşani, într-o familie de intelectuali. A urmat Gimnaziul „Ştefan cel Mare”, din Iaşi, apoi liceul „Matei Basarab” şi Liceul „de stat” din Vatra Dornei, trecând examenul de bacalaureat la Câmpulung Moldovenesc. A încercat să facă o carieră artistică, intrând la Conservatorul de Artă Dramatică, dar, în 1929, se înscrie la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie. O termină în 1931, fiind încadrat, cu gradul de sublocotenent, la Flotila 1 Vânătoare.
La începutul războiului, el era unul dintre cei 243 de piloţi de vânătoare din aviaţia română. A pornit în campania pentru Basarabia la bordul unui primitiv avion de fabricaţie poloneză, un P.Z.L. 11 F, de mult depăşit, dar cu care a făcut minuni, primind patru decoraţii din mâna suveranului.
După căderea Odesei şi revenirea în ţară, Dan Vizanty ocupă, între 1942 – 1943, funcţia de Şef de Cabinet în guvern, la Subsecretariatul de Stat al Aerului, iar în 1943 primeşte comanda Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane româneşti, de tip IAR – 80. Grupul lupta, în acel moment, pe frontul apărării teritoriului naţional, în preajma capitalei şi a Văii Prahovei, cu zona sa petroliferă. Vor urma confruntările sângeroase din primăvara şi vara anului 1944, cu forţele aeriene invadatoare americane, perioadă în care căpitanul Vizanty îşi va conduce Grupul întotdeauna în lupte. Luptele erau clar disproporţionate, pentru că americanii deţineau atât avantajul numeric (raidurile lor se executau cu cel puţin 400 – 600 de avioane de bombardament, însoţite de tot atâtea avioane de vânătoare, în timp ce ai noştri rareori puteau ridica în aer 30 – 40 de vânători), cât şi calitativ, avioanele americane de toate tipurile fiind mult mai moderne decât ale noastre, bătrânele IAR-uri, care avuseseră momentul lor de glorie la începutul răboiului, dar, erau deja, în 1944, uzate atât fizic cât şi moral.
Totuşi, căpitanul Vizanty şi-a dovedit din plin calităţile de zburător şi combatant. A doborât 12 avioane cvadrimotoare şi 3 monomotoare de vânătoare, ajungând la un scor total de 43 de victorii în cei patru ani de război, situându-se, într-un clasament al celor mai buni vânători români, pe locul al treilea, după căpitanii Bâzu Cantacuzino şi Alexandru Şerbănescu, într-un total de 4600 de ore de zbor. Drept recunoştintă, patria, prin glasul regelui, îl recompensează cu înalte ordine, cel mai important fiind „Mihai Viteazul, clasa a III-a”. După 23 august 1944, Căpitanul Dan Vizanty preia comanda Grupului 1 Vânătoare, pe care îl va conduce până după încheierea războiului.
În 1947, însă, noua conducere comunistă a României îl îndepărtează definitiv din armată şi din aviaţie pe Dan Vizanţy. Va fi nevoit să facă tot felul de meserii, pentru o vreme a fost chiar şi arestat, pentru motive politice (a fost considerat „duşman al poporului” pentru că a luptat, pentru ţara sa, împotriva Uniunii Sovietice, uitându-se faptul că a continuat lupta şi pe frontul de vest). În 1977 a emigrat în Franţa, acolo unde a trăit ultimii ani de viaţă. A decolat către „escadrila din ceruri” la 12 noiembrie 1992″.
Eleva Mădălina Cioran a vorbit despre eroismul aviatorilor români, amintind că la Roşiorii de vede se afla o puternică forţă aeriană:
„Începând cu aprilie 1944, raidurile americane au devenit mult mai consistente. Fortăreţele zburătoare au început să vină cu însoţire de vânătoare, ceea ce le făcea mult mai periculoase, iar covorul de bombe lansat de la mare altitudine era devastator. Se cunoaşte efectul nimicitor al bombardamentului asupra capitalei, de la 4 aprilie 1944, când americanii au declarat că au vizat triajul şi Gara de Nord din Bucureşti, dar au distrus o mare zonă de locuinţe din partea de nord a Bucureştiului, provocând numeroase victime în rândul populaţiei civile.
Chiar şi cu această ocazie, americanii au suferit pierderi importante, provocate de aviaţia română. Bucureştiul era bine apărat de unităţi de vânătoare amplasate la Popeşti Leordeni (Grupul 6 IAR-80) şi Roşiorii de Vede (Grupul 1 IAR-80)”.
Cu regretul că fiica eroului comandor nu a mai ajuns la deschiderea expoziţiei şi nici nu s-a mai putut achiziţiona volumul lui Dan Antoniu ” Vânătorul IAR-80 – istoria unui erou necunoscut”, cei prezenţi au răsplătit cu aplauze prestaţia talentaţilor elevi de la Liceul Economic şi Administrativ şi au privit cu interes fotografiile expuse.
Elena Georgescu