36.3 C
Roșiorii de Vede
joi, iunie 20, 2024

Aşteptare lângă cuvinte de Alexandru Cutieru

Aşteptare lângă cuvinte

de Alexandru Cutieru

1Pe 6 septembrie 2009, ora 11.00, la Casa de Cultură a municipiului Roşiorii de Vede, în cadrul manifestărilor Zilelor municipiului, poetul Alexandru Cutieru şi-a lansat prima sa carte, „Aşteptare lângă cuvinte”. Alături de un numeros public, cunoscător şi iubitor de poezie, au fost prezenţi, în această zi importantă pentru poet, scriitorul şi criticul literar Gheorghe Stroe, poetul Florea Burtan, prof. dr. Iulian Bitoleanu, criticul literar Liviu Comşia, viceprimarul municipiului Iulian Silviu Voicu, scriitorul Constantin Ciubotaru, dar şi iubitoarea de cultură şi directoare a Direcţiei de Cultură a municipiului, prof. Constanţa Ciubuc.

Bănuind emoţiile poetului, scriitorul şi publicistul Florea Burtan, cel mai talentat şi prolific poet teleormănean, abia şi le-a ascuns pe ale sale, dar şi-a început „creieonarea” în cuvinte simple, dar frumos meşteşugite, pline de sensuri şi adevăruri.

„Alexandru Cutieru a păşit în literatură aşa cum îi stă bine, încrezător şi stăpân pe scrisul său. Deşi a întârziat nepermis de mult, din motive doar de el ştiute, să-şi pună numele pe o carte, iată, o face acum, dovadă că şi răbdarea este bună la ceva, îşi are rostul ei, mai ales când este vorba de arta cuvântului. Alexandru Cutieru a scris şi scrie mult: versuri, proză, eseuri, posibil şi teatru. Cine nu-l cunoaşte, ar crede că este un inconştient risipitor de tăceri, convulsii şi contradicţii interioare, de amânări iritante, doar de sine purificate şi lămurite. Greşit! Alexandru Cutieru este imaginea creatorului extrem de răbdător şi exigent, mereu nemulţumit de rodul trudei şi al insomniilor sale, lucru întâlnit din ce în ce mai rara la confraţi. El nu suportă superficialitatea, falsitatea cuvintelor, fie ele şi frumoase şi cuceritoare. Timid din cale-afară şi orgolios, aşa cum îl descrie Horia Gârbea, poetul Alexandru Cutieru nu seamănă într-un fel cu un personaj ilustru, foarte drag sufletului său. Don Quijote, aflat într-o permanentă stare de veghe şi de căutare, atras în permanenţă de mirajul propriei lumi interioare, de iluzii, de adevăr şi cunoaştere. 2

Alexandu Cutieru îşi ocupă locul cuvenit şi meritat în valoroasa galerie a scriitorilor teleormăneni, şi nu numai. Îmi îngădui să-l întâmpin cu bucurie şi încredere, urându-i să-i fie cât mai rodnică şi mai lungă aşteptarea sa de sub streaşina cuvintelor”.

După ce mulţumeşte scriitorului Constantin Ciubotaru, proaspăt membru al Uniunii Scriitorilor din România, pentru sprijinul moral, dar nu numai, la apariţia acestei prime cărţi, Alexandru Cutieru are „curajul” de a se înfăţişa la judecata criticului Gheorghe Stroe, scriitor talentat, membru al Uniunii Scriitorilor, poate cel mai reprezentativ prozator contemporan teleormănean.

3„Vreau să încep prin a face o rectificare: nu sunt nici prozator redutabil, nici critic redutabil, sunt doar şofer redutabil. În sensul că am reuşit constant să-mi sperii pasagerii cu viteza cu care merg! Din nefericire, nu merg cu aceeaşi viteză nici în poezie, nici în critică. Despre Alexandru Cutieru mi-a vorbit în urmă cu foarte mulţi ani, nu mai ştiu câţi, Paul Amet. Domnule, îmi spunea, este undeva, în Siliştea Gumeşti, şi din Siliştea Gumeşti, un poet extraordinar, Alexandru Cutieru, dar care este mai greu de găsit! Am fost foarte curios să văd cine este acel poet care-l impresionase pe Paul Amet. Mărturisesc că am avut acelaşi sentiment pe care l-a avut şi Horia Gârbea: Titus Herdelea, rătăcit în Bărăgan! Acest aer de ardelean îl veţi găsi şi în poezia sa, pentru că, în mod ciudat, Alexandru Cutieru, deşi teleormănean, deşi anii de ucenicie de formaţie universitară şi i-a petrecut în „Moldavia”, mediul ieşean, deşi a fost în grupul Opiniei Studenţeşti, dânsul semănă mai degrabă cu echinoxiştii: are acest aer de ardelean până şi în poezia sa. Şi nu întâmplător, domnul Alexandru Cutieru menţiona că are şi vocaţie filozofică, că are preocupare şi pentru eseul filozofic. De fapt, la fel ca şi Blaga, în poezia domnului Cutieru există acea pasiune pentru idee. El debutează aproape arghezian. Când îţi aduni poezia după 30 de ani, volumul acesta are ceva aparte. E poezia mai multor vârste, dar regândită. Nu veţi putea identifica textele unei anumite vârste, chiar dacă există, repet, acest aspect pozitiv eteroclit. Ce puteam spune până acum, despre domnul Cutieru, până  să-l vedem într-un volum? Un poet interesant, reflexiv, un poet care are pasiunea ideii şi aşteptam să-l vedem cum se dezvoltă într-un spaţiu mai larg, într-o carte. Şi  ne-a arătat acum cum a dezvoltat această lirică. Discursul său este scurt, puţin abrupt, ambiguu tocmai prin sobrietate şi redus prin aceasta la esenţial. Domnul Cutieru ne convinge încă o dată că, de fapt, modernismul n-a murit”.

Criticul literar, prof. dr. Iulian Bitoleanu a spus:

5„Referindu-ne strict la literatura teleormăneană, există situaţii în care faima unui poet, prozator, dramaturg, se datorează valorii în sine a operei. Există şi situaţii în care mediatizarea excesivă a contribuit la propagarea valorii autorului respectiv. Există, din punctul meu de vedere, şi o a treia categorie de poeţi, ca să ne referim, stricto sensu, valoroşi, chiar de primă linie, în care, cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, i-aş integra pe Cristian Dică şi pe Alexandru Cutieru, autori care nu au beneficiat, din varii motive, de o mediatizare adecvată. În linii mari, Alexandru Cutieru este un intelectual autentic, cu solide studii filologice şi filozofice. A venit din zona filologicului şi s-a convertit în zona filozoficului. Din punctul de vedere al transportării la un anumit curent literar, cred eu că acest volum, Aşteptarea lângă cuvinte, poate fi direcţionat către două trasee poetice: un prim traseu poetic lizibil, în prima parte a volumului, al neomodernismului, iar al doilea, total alături de postmodernism, un soi de neoavangardă, neorealismul”. 4

Scriitorul Constantin Ciubotaru a amintit în cuvinte puţine, dar pline de sensibilitate, „aventura” drumului spre tipar a acestui volum de versuri, dovadă că, de cele mai multe ori, este nevoie şi de un prieten cu care să porneşti în călătorii spaţiale.

Desigur, criticii literari au disecat volumul, i-au arătat vârfurile, i-au prezentat şi unele derapaje, poetice şi ele!!!, dar au mai găsit cuvinte de laudă prof. Constanţa Ciubuc, Irina Stoica, bibliotecara prietenă din anii de liceu, pictorul Dumitru  Ciocan – Sin, un fost primar al Siliştei Gumeşti, care i-a înmânat poetului şi o diplomă din partea concetăţenilor săi etc.

Generos, poetul a oferit autografe celor prezenţi, nu înainte de a mulţumi pentru sprijin, dragoste şi înţelegere doamnei sale – Soţia.

Ion BĂDOI

Povestea lui Don Quijote

De Alexandru Cutieru

Don Quijote n-a murit niciodată!

Trăieşte în foarte mulţi dintre noi –

Şi îl vedem câteodată

În nebuni, fericiţi şi eroi.

A murit azi cineva dintre ei

Şi poate tot azi cineva i-a luat locul –

Ispita de-a fi fără vină-ntr-o zi

Îi mână prea departe cu totul.

Don Quijote trăieşte! Nu şi morile lui

Iar Dulcineea-i demult demodată –

Nu se mai ascunde, nu mai e căutată,

E ca o Evă a nimănui.

6

7

8

9

10

11

12

13

16

17

18

142

15

19

20

21

22

23

24

25

Articole Conexe

Ultimele Articole