Zborul spre nemurire al aviatorilor eroi
Aviaţia română a intrat în acţiune în al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941.
Şi-a încheiat misiunea la 9 mai 1945. Din perspectiva istoriei şi a interesului naţional , a fost un singur război cu un singur ţel: păstrarea statului şi refacerea hotarelor rupte în vara anului 1940.
În dimineaţa zilei de 22 iunie 194, aviaţia română a primit misiunea de a deschide ostilităţile, în conformitate cu Directiva Operativă nr.34 şi Ordinul de Operaţii nr.1 al Statului Major al Aerului. Ordinul de Zi nr.1 al generalului de escadră aeriană Gheorghe Jienescu, ministru subsecretar de stat al Aerului, avea următorul conţinut:
,,Camarazi zburători şi ostaşi ai aerului.
Un neam întreg pălmuit şi martirizat fără motiv a aşteptat cu înfrigurare ziua izbăvirii. Vă amintiţi; ne amintim cu toţii cum anul trecut, profitând de împrejurări vitrege, duşmanul ne-a rupt din trupul ţării cel mai frumos colţ, leagăn de voievozi, vestigii ale unui trecut glorios. În răbdare am aşteptat momentul izbăvirii.
Zburători!
Onoarea de a purta la biruinţă, pe cerul românismului cocarda tricoloră, vă aparţine. Consemnul zilei este : echipajul care a terminat muniţia şi în încleştarea luptei nu vede victoria se proiectează cu maşina în pasărea duşmană. Ţara aşteaptă de la voi întreg sacrificiul ; a sosit ziua marilor înfăptuiri, daţi faptei voastre motiv de legendă. Le-aţi făcut şi în timp de pace. Sunt sigur şi convins că le veţi face fără şovăire şi în timp de război , pentru a merita încrederea pe care regele, conducătorul şi ţara au avut-o întotdeauna în voi.
Tineret zburător !
Sună buciumele şi codrii răsună, uruie cerul, în cântec de motoare, cântecul naţiunii, la arme, la manşe, cu Dumnezeu înainte !”
Generalul de escadră aeriană Constantin Celăreanu, comandantul G.A.L a trimis următorul răspuns : ,, Gruparea Aeriană de Luptă este gata şi în măsură să execute Directiva nr.34”.
Şi Zburătorii au luptat până la sacrificiul suprem. În total, între anii 1941-1945, aviaţia română a pierdut peste 2000 de aviatori, observatori, mecanici de avioane şi militari din trupele auxiliare.
70 de ani
Anul 1944 a rămas unul de referință istorică pentru România. Astăzi, privind retrospectiv istoria din urmă cu 70 de ani, am putea crede că anul 1944 a fost situat sub imperiul a două lumi: înainte şi după actul de la 23 august. Ce a însemnat pentru noi acea cotitură, rămâne în continuare sarcina istoricilor să analizeze, dar să nu uităm fiecare dintre cele mai curajoase şi eroice lupte aeriene purtate pe Frontul de Est şi pe teritoriul naţional. Sunt 70 de ani de la numeroasele lupte şi victorii aeriane, de la înfrîngeri, pierderi umane şi materiale, de la cele mai mari bombardamente care s-au executat vreodată asupra ţării noastre, 70 de ani de la ultima luptă aeriană a Gr.9 Vt. sub comanda căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu, ….70 de ani de la Zborul spre nemurire al aviatorilor eroi.
Tecuci –Bacău 1944. Grupurile 9 Vânătoare , 8 Asalt, 5 Bombardament
Luna aprilie 1944 a debutat cu situaţii dramatice, privind retragerea unităţilor de aviaţie de la Odessa şi amplasarea lor, în ţară, sub presiunea ofensivei sovietice. Începând cu 4 aprilie 1944 escadrilele Corpului 1 Aerian Român au fost dislocate pe aerodromurile din Moldova, cel de la Tecuci devenind cel mai important. Aici au aterizat escadrilele de vânătoare ale Grupului 9, cele ale Grupului 8 Asalt, precum şi bimotoarele JU.88 ale Grupului 5 Bombardament greu.
Personalul navigant al Grupului 9 Vânătoare, al cărui comandant era căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu, au utilizat şi terenul de la Gherăieşti- Bacău. Frontul se stabilizase pe linia Carpaţi – Iaşi – Chişinău – Nistru. Distrugerea petrolului românesc, a căilor de comunicaţii şi a industriei naţionale cu toate ramurile ei, a fost scopul strategic declarat al bombardamentelor anglo-americane asupra teritoriului României. Ca urmare, aceste bombardamente s-au constituit în operaţiuni aeriene de mare amploare, caracterizate prin : masivitatea forţelor aeriene folosite( în medie 600 de avioane pe raid),din care mai mult de jumătate erau avioane de bombardament ; numărul mare al raidurilor şi al ritmurilor lunare de operaţii ( 7-12 atacuri) ; metodele de bombardament în ,,covor de bombe” ,de la mare înălţime sub protecţia bruiajului radar, cu aviaţie de vânătoare de însoţire ; efectele distructive cauzate totalizând peste 100 de miliarde lei, dar şi morale, de ,, teroare aeriană’’ asupra populaţiei civile.
În concluzie, bombardamentele anglo-americane din perioada 4 aprilie-20 august 1944 efectuate asupra României au fost cele mai mari care s-au executat vreodată asupra ţării noastre şi care au urmărit distrugerea unor importante obiective militare, economice şi administrative . Astăzi, la 70 de ani de la bombardament, niciun semn nu mai există spre cinstirea memoriei celor ucişi. Doar un teren gol, uitat de lume…
Să amintim despre cine a fost Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu
S-a născut la 17 mai 1912 în comuna Coloneşti, jud. Olt, a făcut şcoala primară în localitate, gimnaziul la Iaşi, după care a urmat cursurile Liceului Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealul . În 1931 s-a înscris la Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie „Principele Carol” Sibiu, fiind absolvent în 1933, avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat la Batalionul 3 Vânători de Munte. În perioada 1935-1936 urmează şcoala de Infanterie Aplicaţie Instrucţie, arma Vânători de Munte, iar în 1938 frecventează Institutul Militar de Educaţie Fizică. În perioada 1 februarie 1939-31 iulie 1939 urmează cursurile şcolii de observatori aerieni de la Otopeni, apoi între 1939-1940 urmează Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie „Regele Carol al II-lea” . În august 1940 a fost numit comandantul Secţiei I din Escadrila 1 de elevi ai Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie. În toamna anului 1940 a început Şcoala de pilotaj împreună cu seria de elevi din anul 1 pe aerodromul Otopeni şi a absolvit faza a I-a pe avioanele de la şcoală Feet 10-G. La data de 31 octombrie 1940 a obţinut brevetul de pilot de vânătoare, după care s-a specializat în arta pilotajului la Ziliştea – Buzău şi la Şcoala de Perfecţionare a Pilotajului de la Ghimbav-Braşov, unde a făcut pregătirea pentru a deveni pilot de vânătoare pe avionul Nardi 305, terminând specializarea la Roşiorii de Vede pe avionul de vânătoare IAR 80. În aprilie 1941 a continuat şcoala de pilotaj tot împreună cu seria de elevi –ofiţeri anul I la Turnu Severin şi a absolvit faza a II-a pe avionul şcoală IAR-27.
După absolvirea şcolii de perfecţionare a fost repartizat la Flotila 2 Vânătoare Turda, fiind însărcinat cu instruirea recruţilor, după care a fost mutat la Flotila 1 Vânătoare şi este repartizat la Grupul 9 Vânătoare, sub comanda lt.comandor Borcescu, grup nou înfiinţat cu avioane IAR 80. În septembrie 1942 cere să fie transferat la Grupul 7 Vânătoare pentru a pleca pe front.
Activitatea pe front este descrisă în raportul de mai jos :
CORPUL I AERIAN ROMÂN
Nr. 143 din 25 iulie 1944
CĂTRE, STATUL MAJOR AL AERULUI
Am onoarea să vă raportez următoarele:
Cpt. av. Şerbănescu Alexandru la data de 2 septembrie 1942 pleacă pe front cu Grupul 7 Vânătoare „Lt.C-dor. av. Alexandru Popişteanu”, intrând direct în gigantica bătălie de la Stalingrad.
Aici, în fruntea Escadrilei 57 Vânătoare, în scurtul timp de la 11 septembrie 1942 până la 17 noiembrie 1942 reuşeşte să realizeze cel mai mare număr de misiuni la inamic pe tot Grupul, obţinând şi două victorii personale.
La data de 17 noiembrie 1942, când se produce spărtura din Cotul Donului şi retragerea trupelor române şi germane, cpt. av. Şerbănescu Alexandru se distinge în mod cu totul deosebit în acţiunile de atac la sol de la Beketovka, Kletskaia şi Kotluban, pentru ca după trei zile, încercuit fiind cu tot Grupul pe terenul de la Karpovka, să apere aerodromul pas cu pas, sub focul infanteriei, artileriei şi al tancurilor inamice care trăgeau chiar de pe marginea terenului.
După o noapte de apărare îndârjită a terenului, în care personalul navigant al Grupului a luptat de pe poziţii terestre, în zori de zi, într-un iad de foc cu care inamicul acoperise tot terenul, cpt. av. Şerbănescu decolează cu escadrila sa, deşi toate aparatele fuseseră lovite, şi reuşeşte să ajungă fără nicio pierdere pe terenul de la Morozovkaia. Aici se prezintă comandantului Grupării Aeriene ( de Luptă) şi cere să plece înapoi în încercuire, pentru a lua comanda întregului eşalon rulant al grupului rămas acolo sub comanda a doi sublocotenenţi.
Este refuzat, deşi insistă. Nu i s-a aprobat să plece înapoi, motivându-i-se că locul său este acolo unde este pesonalul navigant şi avioanele.
De la Morozovkaia, în condiţii de vreme greu de descris, făcând escală la Tacinskaia, vine cu toată escadrila la Novo-Cerkask şi de aici la Rostov, pentru ca împreună cu o escadrilă de bombardament din Grupul 5 He. 111, sub comanda cpt. c-dor. av. Iosifescu Nicolae, să constituie un Grup Mixt şi să execute o serie întreagă de misiuni dintre cele mai grele ce i-au fost date vreodată.
Aici, de la 28 decembrie 1942 până la 11 februarie 1943, execută un număr de peste cincizeci de misiuni însoţind formaţiile româneşti de He. 111 şi Savoia, (SM-79) terminând fiecare misiune prin atac la sol, acţiuni soldate cu distrugerea mai multor baterii inamice de A.C.A., incendierea câtorva zeci de autovehicule şi pierderea din partea inamicului a câtorva sute de sănii ce transportau trupe în zona Kostantinovka, Skaia, Bogavskaia şi Maniciskaia, el personal cât şi escadrila sa înscriind o gamă întreagă de nebănuite succese.
După aceasta, intră cu Grupul 7 Vânătoare în celebra Flotilă de Vânătoare germană „Udet”, unde până la data de 1 iunie 1943, cpt. av. Şerbănescu Alex. are noi prilejuri să se distingă şi să se afirme ca un brav luptător aerian român.
Atacurile la sol de la Belovodsk, Starobielsk şi Kupiansk, la peste o sută de km în spatele frontului inamic, îl confirmă pe deplin ca unul dintre cei mai neînfricaţi şi mai entuziaşti luptători aerieni ai noştri.
Are, la 1 iunie 1943, un total de opt victorii aeriene şi un număr de peste două sute de misiuni la inamic.
La data de 5 iunie 1943 este distins „ Proprio Moto” de către dl. Mareşal Antonescu cu Crucea de Cavaler a Ordinului ,,Virtutea Aeronautică”.
De la data de 15 iunie 1943, sub comanda Corpului 1 Aerian Român, în luptele de pe Mius şi Doneţ, cpt. av. Şerbănescu Alex., prin calităţile sale de zburător, luptător şi de exemplar comandant de escadrilă, însufleţit de cele mai nobile şi temerare avânturi, dispreţuind de fiecare dată moartea, prin numărul sale de misiuni la inamic, cât şi prin numărul cel mai mare de victorii aeriene pe care-l avea vreun vânător român la acea dată (23 de victorii la 15 august 1943) i-a adus stima camarazilor germani care, prin comandantul Flotei a 4-a Aeriene germane, general de armată Dessloch, îl disting cu Ordinul „Crucea de Fier” cls. I (17 august 1943).
După aceasta, cpt. av. Şerbănescu Alexandru este din nou în fruntea misiunilor cele mai grele, pentru ca la Izium, în ziua de 20 august 1943, într-un atac la sol, destul de serios rănit la faţă, să nu întrerupă acţiunile la inamic. Din contră, mai însufleţit decât oricând şi cu o furie greu stăpânită, continuă a fi şeful oricărei misiuni, înscriind încă patru victorii aeriene sigure, pentru ca la data de 30 august 1943 să i se confere Ordinul ,,Mihai Viteazul” cls. a III-a.
Prilej de distincţie nouă îl conferă cpt. av. Şerbănescu Alex. la data de 10 octombrie 1943 când (…) apără o formaţie de bombardiere româneşti şi le trece liniile (vest limanul Molotschonoie-Melitopol), pentru ca în luptă cu un inamic mult superior numeric, cu avionul incendiat, să nu se arunce cu paraşuta la inamic, cum altul ar fi făcut în această situaţie, preferând moartea în pasărea-i rănită stării de prizonierat. Cade între linii, în sectorul Diviziei 4 Vânători de Munte, este dus la Comandamentul Diviziei 24 Infanterie română, de unde, cu o maşină, vine la terenul de la Ghenicesk şi unde, luând alt avion, pleacă din nou în zborurile la inamic, găsindu-şi liniştea tot într-o luptă aeriană, tot inegală, însă de data aceasta cu mai mult noroc pentru el, reuşind să doboare un vânător sovietic în flăcări.
Dă dovadă de o înaltă ţinută de comandant şi luptător atunci când terenul Ceaplinka aflat sub focul tancurilor inamice, el decolează ultimul. Două zile mai târziu, ( 12 octombrie 1943) când s-a cerut o misiune de sacrificiu şi anume, ducerea unui mesaj lestat la 70 de km în spatele liniilor inamice, la trupele încercuite din Div. 4 V.M. şi Div. 24 Inf., cpt. av. Şerbănescu Alexandru cere în mod insistent să i se facă lui cinstea de a fi însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei misiuni, unde se punea problema de a veni în ajutorul camarazilor români lipsiţi de orice legătură cu înaltele noastre comandamente. Împreună cu coechipierul său adj. av. Mucenica Ioan şi (cu) lt. av. Dobran Ion se achită în mod strălucit de misiunea primită, deşi riscurile întâmpinate au fost foarte mari, atât din partea A.C.A.-ului, cât şi a vânătoarei inamice care i-a hărţuit până au trecut liniile înapoi.
Iarna îl găseşte pe terenurile înaintate din Cotul Niprului (Kostromka, Apostolovo, Lepetika) unde cpt. av. Şerbănescu Alexandru luptă cu mult avânt, fiind şi rămânând un exemplu ideal de luptător şi comandant. Luptele aeriene de la capul de pod Nicopol cât şi cele de la capul de pod Herson rămân de neuitat în viaţa sa de campanie din Rusia Sovietică.
Luând comanda Grupului 9 Vânătoare, îl organizează de aşa manieră şi-i instaurează o aşa de înaltă atmosferă de camaraderie şi cinstire reciprocă, încât astăzi se poate afirma, fără a se greşi, că Grupul 9 este una dintre cele mai bune unităţi de aviaţie de vânătoare pe care le are Ţara. Această unitate, având cel mai tânăr comandant de grup de vânătoare român, a cunoscut mari satisfacţii în acţiunile de la Krivoi-Rog, Novi-Bug, Nikolaev, Odessa, Nistrul Inferior şi Frontul din Basarabia şi Moldova de Nord.
Cpt. av. Şerbănescu Alex., ajungând, până în prezent, la a 46-a victorie aeriană omologată şi la peste 560 misiuni la inamic, a fost citat cu Ordin de Zi pe Aeronautică şi felicitat prin telegramă şi prin vizita personală a Comandantului Grupului de Armate Sud Ucraina, general de armată Schorner.
Toate aceste însuşiri fac din cpt. av. Şerbănescu Alex. un ales al Naţiunii Române, o mândrie a Armatei Române, un exemplu viu şi un imbold permanent pentru generaţiile tinere ce trebuie să privească cu încredere viitorul.
COMANDANTUL CORPULUI I AERIAN ROMÂN
General comandant aviator,
Ionescu Emanoil
(AMR, Fond C.A.R.)
În luna mai 1944, aviaţia americană a executat misiuni de bombardament asupra României în zilele de : 5, 6,7,19,21 şi 31 mai, la misiuni luând în total parte 3150 de avioane. Elementul de noutate l-a constituit bombardamentele nocturne efectuate de aviaţia engleză (Royal Air Force) cu trei atacuri asupra Bucureştiului în zilele de 3/4, 6/7 şi 7/8 mai 1944, cu scop preponderent demoralizator asupra populaţiei, misiunile fiind însoţite de lansarea manifestelor care cereau României să iasă din cadrul Axei şi să se alăture Naţiunilor Unite. Din cele 15 avioane britanice doborâte în luna mai 1944,-românii le spuneau Văduve negre-, s-au salvat numai 18 aviatori, ceilalţi 202 prizonieri erau zburători americani capturaţi în luna mai 1944, printre ei s-a aflat şi maiorul Chester Haas din statul major al Escadrei a 5-a Aeriene din Foggia. Dacă în luna aprilie 1944, din cei 270 de aviatori prizonieri, numai trei se aflau la prima lor misiune,în mai, numărul debutanţilor captivi a crescut la 32. Faptul nu putea să aibă decât o singură explicaţie : pierderile aviaţiei strategice americane deasupra României erau în creştere. Aviaţia britanică şi-a coordonat atacurile de noapte cu cele întreprinse de americani pe parcursul zilei, urmărind terorizarea populaţiei civile, bombardând orbeşte, pe întuneric Capitala ţării sau alte obiective civile, fără nici o importanţă militară. Unii aviatori americani aflaţi în prizonierat n-au ezitat să mărturisească continuarea bombardamentelor asupra României, dar şi faptul că : ,, Piloţii noştri de vânătoare când survolează un teritoriu inamic, se lasă antrenaţi de o adevărată sete de distrugere şi nu mai respectă ordinele primite ,încălcând astfel dreptul internaţional’’. În luna mai 1944, aviaţia română a ripostat împotriva aviaţiei americane cu 317 avioane- ieşite în misiuni,obţinând 39 de victorii aeriene cu pierderea a 8 avioane şi a 7 piloţi. Germanii au participat şi ei cu 342 de avioane înregistrând victorii aeriene, dar şi pierderi în oameni şi aparate de zbor.
Printre aviatorii doborâţi reamintim pe: adjutanţii aviatori Pavel Ţurcanu, Emil Bălan şi Alexandru Economu, av.Gheorghe Popescu-Ciocănel al cărui avion a fost incendiat de inamic, dând dovadă de o voinţă extraordinară şi-a păstrat calmul şi sângele rece, aterizând cu el în flăcări. Se va stinge din viaţă, din cauza rănilor, în ziua de 12 august 1944.
Cpt. av. Gheorghe Stroici cel mai mare pilot de bombardament greu a fost atacat de o formaţie mare de avioane de vânătoare, fiind doborât în flăcări la 26 iulie 1944. Locotenentul av. Dinu Pistol din Escadrila de Noapte a fost doborât în flăcări la 31 iulie 1944, fiind citat prin Ordin de Zi pe Aeronautica română. A căzut deasupra Buzăului, adjt.av. Ioan Panaite, unul dintre cei mai buni vânători români din Flotila 1 Vt.
Aviaţia română are rădăcini adânci în sfera naţională şi mondială, iar acei magnifici ai aerului pot trăi încă prin noi cinstindu-le memoria tuturor celor ce au clădit imaginea aviaţiei române în lume. Putem să construim mai departe pe structura de granit clădită de înaintaşii noştri, putem să cuprindem cu aripile sufletului icoana lor, dar mai ales putem să ne amintim de ei, de aviatorii eroi.
Zbor spre Nemurire
Proiectul Expo “Zbor spre Nemurire” s-a născut în urmă cu cinci ani. Unul dintre artişti plastici din Bucureşti s-a adresat Fundaţiei „Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu” cu următoarea întrebare: de ce aviaţia nu organizează , de Ziua Aviaţiei, o expoziţie de artă plastică cu tematică aeronautică aşa cum fac marinarii de Ziua Marinei? Nu am ştiut să-i răspund distinsului pictor. Ce-i drept, nici nu mă gândisem la un astfel de program, dar pictorul avea dreptate să se întrebe de ce marina da, iar aviaţia nu? Ce era de făcut ? Am compus o misivă argumentată pe care am adresat-o Forţelor Aeriene. Răspunsul a fost pozitiv, astfel că, în iulie 2011 Fundaţia „Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu” a debutat cu programul anual Expo, denumit generic “Zbor spre Nemurire”. Cele trei ediţii de până acum s-au desfăşurat în colaborare cu forţele aeriene, premărgător Zilei Aviaţiei, la sala Galeria Artelor din incinta Palatului Cercului Militar Naţional. Un colectiv format din artişti plastici, membrii şi afiliaţi ai fundaţiei, consecvenţi şi ataşaţi iremediabil de valorile aripilor româneşti, prin măiestria penelului au transpus în lucrările de artă teme extrase din istoria aviaţiei. Pentru exemplificare, expoziţia din anul 2013 a însumat un număr de 90 lucrări semnate de :
pictorii Valentin TĂNASE, Ion HULTOANĂ, Gabriel GHEORGHIU, Silviu MORARIU, Silviu BUCUREŞTEANU şi mulţi alţii. Lucrările au avut menirea de a ilustra, pentru cei interesaţi cu adevărat, istoria aeronauticii militare, tipuri de avioane , Stalingrad, precum şi teme reprezentând repere istorice petrecute de-a lungul timpului , scopul fiind acela de aduce în plan public istoria aşa cum a fost, portrete de aviatori eroi şi zborul ca o artă.
BACĂU 2014
Expo “Zbor spre Nemurire “– Ediţia a IV-a
Ediţia de anul acesta are loc la Bacău şi face parte din programul comun al Bazei 95 Aeriană şi Fundaţiei “Erou Cpt.Av. Alexandru Şerbănescu” . Activitatea este structurată în două secţiuni: Expo “Zbor spre Nemurire“şi Miting Aerian, ambele fiind dedicate aviatorului erou Alexandru Şerbănescu – 70 de ani de la ultima misiune de luptă aeriană. Programul expo se va desfăşura la Cercul Militar Bacău în perioada 10-14 iunie, cu deschidere oficială marţi 10 iunie, ora 12. Ediţia va cuprinde o serie de lucrări cu teme de aviaţie şi portret de erou, semnate de pictorii Gabriel GHEORGHIU, Adrian STOENICĂ, Silviu MORARIU, Silviu IVANCEA “BUCUREŞTEANU”, Marian DRAGOMIR, Aurelia STRUNGAR ROMAN, toţi din Bucureşti, şi pictorii Maria BODRON, Luminiţa PANOSCHI, Ioan MARIC din Bacău. În mod cu totul excepţional pentru publicul din Bacău, expoziţia cuprinde o secţiune cu imagini fotografice şi documente inedite, precum şi mărturii olografe ale G.ral.av.(rtr.) Ion DOBRAN, singurul zburător în viaţă care a făcut parte Grupul 9 Vânătoare. Căpitanul aviator erou Alexandru Şerbănescu şi camarazii lui aparţin în întregime neamului românesc. Eroii noştri și-au dat viaţa spre nemurirea neamului lor şi au rămas în pagina de aur a aviaţiei militare române. Aviatorul Alexandru Şerbănescu este simbolul zburătorului glorios în marele şi vulcanicul său destin. A căzut eroic la 18 august 1944 la Ruşavăţ- Buzău, căderea lui a fost simbolică, înălţare sublimă, el ridicându-se în zările infinite ale cerului, în coloana nesfârşită a istoriei Neamului românesc. Bacăul este “ acasă, acolo unde-i este locul de drept” , a spus Cdor.av.Nicolae Jianu la 1 Dec. 2006 în cadrul ceremonialului militar pentru atribuirea numelui “Căpitan aviator erou Alexandru Şerbănescu” – Bazei 95 Aeriene. Noi avem onoarea să prezentăm celor interesaţi cine au fost cavalerii cerului nostru şi ce au făcut ei pentru gloria Aripilor româneşti în anii celei mai cumplite conflagraţii din sec.XX.
Istoria se bazează pe faptele eroilor . Progresul înseamnă şi cultul pentru ei.
Eleonora ARBĂNAŞ
Preşedintele Fundaţiei „Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu”
Iunie 2014