TUBERCULOZA
Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă,întâlnită la om şi numeroase specii de animale domestice şi sălbatice precum şi la păsări, produse de germeni din genul Mycobacterium.
Boala este cunoscută din cele mai vechi timpuri, denumirea bolii fiind dată de Laennec (1811), iar agentul cauzal a fost descoperit în 1882 de către Robert Koch. Considerată ca boală a mizeriei care a făcut multe victime încă din cele mai vechi timpuri, dar în mod deosebit între cele două războaie mondiale, trecută sub tăcere între anii 1950-1990, tuberculoza revine în actualitate în topul bolilor infecţioase afectând o parte importantă din populaţia ţării. La nivel mondial, tuberculoza este în creştere afectând numeroase ţări, chiar dintre cele cu economie ridicată.
În ţara noastră, în rândul animalelor, în special la bovine, tuberculoza s-a redus în special datorită lichidării fostelor CAP-uri precum şi datorită reducerii considerabile a animalelor din fermele de stat cât şi în gospodăriile populaţiei. În schimb, în rândul populaţiei umane se anunţă o creştere îngrijorătoare a numărului de bolnavi TBC în rândul copiilor şi adulţilor.
Microbul tuberculozei poate pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie, cutanată, sexuală, transplacentară(la pasări transovarienă).
Important de ştiut este rezistenţa bacilului la diferiţi factori , asta depinzând de variabilitatea temperaturii, de umiditate, de intensitatea luminii. Datorită acestui fapt a apărut zicala populară „În casa unde nu patrunde soarele, intră doctorul”. Rezistenţa bacilului la temperatura camerei este de un an. Prin fierbere, bacilul este distrus la o temperatură de 60 grade Cesius în 40 de minute. (iată de ce este importantă fierberea laptelui înainte de consum). În apa potabilă, bacilul TBC rezistă 140 de zile , iar în apa de râu mai mult de un an.
Sursele de infecţie sunt: surse primare şi surse secundare. Ca surse primare amintim animalele tuberculoase care elimină bacili prin secreţii lactate, genitale, bronsice, fecale şi urină. Sursele secundare reprezintă obiecte contaminate:solul, apa, furajele, aşternutul, etc.
Transmiterea se face prin contact direct cu animale bolnave sau indirect prin sursele secundare contaminate.
CUM ARE LOC ÎMBOLNĂVIREA?
Bacilii TBC pătrund în organismele receptive pe căile sus menţionate, iar în jurul acestora se produce o reacţie inflamatorie, proliferativă din partea organismului constituind o leziune microscopică numită granulom tuberculos (nodul tuberculos primar sau afectul primar).
Această leziune poate rămâne inactivă sau poate evolua progresând la ganglionul limfatic din zonă formând o leziune asemănătoare primei, alcătuind împreună „complexul primar” care poate avea localizari diferite.
În această fază este posibilă izolarea bacilului şi vindecarea, dar în acelaşi timp, tot în funcţie de factorii favorizanţi, complexul primar îşi continuă evoluţia spre generalizare, care poate fi generalizare acută (miliară acută) prin extinderea rapidă a nodulilor miliari în pulmon, ficat, splină, rinichi şi generalizare lentă (tardivă) prin diseminarea discretă limfohematogenă mai ales în pulmon.
Când acţionează factori debilitanţi se poate declanşa trecerea bacilului în sânge, când produce moartea.
În paralel cu dezvoltarea acestui proces patologic, animalele sau omul slăbesc, pierd capacitatea de producţie sau de muncă, iar evoluţia poate fi favorabilă sau nefavorabilă, în cazul omului în funcţie de momentul depistării şi gravitatea leziunilor.
TABLOUL CLINIC LA ANIMALE:
La bovine este extrem de polimorf în care, de regulă, simptomele generale sunt şterse, nesemnificative. Sunt reprezentate de hipertermie, slăbire,modificarea stării generale cu transpiraţii, pierderea puterii de muncă, scăderea producţiei de lapte. În cazul localizărilor pulmonare şi mamare, ca urmare a nodulilor tuberculo măriţi şi duri, laptele scade cantitativ şi devine apos cu flocoane. Localizarea mamară se caracterizează prin apariţia unor noduli mici, apoi cuprind de regulă sferturile posterioare ale ugerului devenind asimetric, afectând şi ganglionii retro mamari.
În cazul tuberculozei generalizate, când nodulii au aspect perlat, pe seroase, slăbirea animalelor este simptomul caracteristic. Primul simptom este respiraţia grea, apoi tuse, la început uscată provocată de aerul rece la ieşirea din grajd, expectoraţie mucopurulentă filantă, este înghiţită sau eliminată în timpul accesului de tuse.
La porcine, ovine, caprine, cabaline, semnele clinice sunt în general şterse, neobservabile, diagnosticul putând fi stabilit numai prin tuberculinările efectuate de către medicul veterinar.
Un aspect important de reţinut este că în tuberculoza porcină animalul poate prezenta uşoare pusee febrile şi slăbire progresivă, ganglionii limfatici explorabili fiind măriţi în volum din care cauză mişcările capului, gâtului sau a membrelor sunt îngreunate.
La canine se exprimă clinic mai caracteristic, câinele având ca sursă de infecţie carnea de bovine sau sputa de la omul tuberculos. Tuberculoza canină este foarte asemănătoare cu a omului şi poate îmbrăca forma pulmonară şi digestivă care duce la slăbirea exagerată a animalului.
MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE:
1. Oamenii să se supună controalelor periodice pentru depistarea eventualei infecţii tuberculoase în faza iniţială şi tratamentului acesteia
2. În fermele de animale şi în unităţile de industrie alimentară, precum şi cele de alimentaţie publică să lucreze numai oameni sănătoşi, cu control microradiografic periodic şi cu carnet de sănătate
3. Proprietarii de animale să răspundă solicitărilor medicilor veterinari de a prezenta animalele la controale periodice pentru diagnosticul tuberculozei care se face în mod obligatoriu atât prin examen clinic cât şi prin reacţia de tuberculinare.
4. Pentru a obţine reacţii cât mai corecte la testul tuberculinării este obligatoriu ca acesta să se execute după 14-15 zile de la dehelmintizarea animalelor.
5. Eliminarea din efectiv a tuturor animalelor tuberculoase, iar după o dezinfecţie riguroasă popularea cu efective indemne de tuberculoză.
În concluzie, tuberculoza este o boală infecţioasă deosebit de contagioasă, atât la animale cât şi la om, dar prin măsuri eficiente de prevenire şi combatere putem să reducem considerabil această boală.
Dr. Rădoi Florea
Medic primar veterinar
Vicepreşedinte al Colegiului Medicilor Veterinari Teleorman