Staţia Aeriană de la Roşiorii de Vede
Aviaţia din România nu se putea dezvolta fără o industrie aeronautică naţională. Astfel, în anul 1925, la 1 noiembrie, ia fiinţă Industria Aeronautică Română, societate pe acţiuni româno-franceză, pentru ca peste 13 ani, la 1 septembrie 1938, statul român să devină proprietar deplin.
Importanţa avioanelor în viaţa civilă, dar şi în timp de război, aşa cum s-a demonstrat în prima conflagraţie mondială, construind şi personaje legendare, aşa cum a fost Manfred von Richthofen, numit şi Baronul Roşu, pentru măiestria şi curajul de care a dat dovadă în luptele aeriene, a impus amenajarea şi construirea aeroporturilor, staţiilor aeriene sau a terenurilor de ajutor.
La data de 25 mai 1933, regele Carol al II-lea participă la inaugurarea aeroportului din Cernăuţi, unde rosteşte un discurs, ca răspuns la cuvântarea ing. Radu Irimescu, Subsecretar de Stat al Aerului, în care spune, printre altele:
“ Inaugurând astăzi acest falnic aeroport, consider că punem primul pion pentru viitoarea dezvoltare a Aeronauticei noastre comerciale.
Un lucru, care la noi s`a priceput poate prea puţin, este importanţa covârşitoare pe care o are pentru orice navigaţiune aeriană chestiunea terenurilor, fie ele permanente, fie ele numai de servitude.
Iniţiativa care s`a luat aci, în Cernăuţi, care a întrunit toată bunăvoinţa, sper că va fi un îndemn de a se imita în toate colţurile Ţării.
În primul rând, datoria incumbă Prefecţilor ca, în Capitalelor de judeţe să rezerve, dacă nu se poate face mai mult, un teren, oricât de mic ar fi, dar care să fie întrebuinţabil pentru aeronautică.
Fac urare ca în această zi, acest vis, pe care de ani de zile l-am dorit, să se înfăptuiască cu ajutorul tuturora cât mai repede.”
După două săptămâni de la inaugurarea aeroportului de la Cernăuţi şi de la discursul Suveranului, la data de 9 iunie 1933, Subsecretarul de Stat al Aerului şi Directorul Aviaţiei Civile trimit o circulară la Frefecturile din ţară prin care reamintesc prefecţilor “importanţa ce o prezintă terenurile intermediare de ajutor pentru siguranţa navigaţiei aeriene cât şi necesitatea creerei de aeroporturi în toate capitalele de judeţ”, dar le reaminteşte şi adresele Nr. 2549 din 1932, nr. 73 din 6 mai 1933, circulara Ministerului de Interne nr. 8450 din 1933, cât şi moţiunea votată la Congresul “Uniunei Oraşelor din România” ţinut la Bucureşti în zilele de 24, 25 şi 26 ianuarie 1931, în care se vorbea de “interesul apărării naţionale şi şi al desvoltării Aviaţiei noastre comerciale”. Urma să fie trimis urgent un delegat al Aviaţiei Civile în teritoriu pentru “ rezervarea şi afectarea imediată a unui teren propice scopului “ propus şi se solicita şi acordarea sprijinului necesar.
Aşadar, anii `30 ai secolului trecut au fost cei mai productivi şi în această direcţie, mai ales că, pe lângă dorinţa Suveranului, a intervenit şi voinţa politică de a înfiinţa structuri naţionale care să coordoneze această nouă ramură a industriei româneşti.
Despre aeroportul de la Roşiorii de Vede putem să spunem cu certitudine că a început să funcţioneze abia în anul 1936, la data de 1 Aprilie. Este necesară această precizare pentru a demonta tot felul de poveşti fără acoperire, numai din dorinţa unora de a inventa suport pentru propriile pasiuni aeriene. Mai mult, putem să afirmăm, în lumina documentelor pe care le avem la îndemână, că aeroportul de lângă Roşiorii de Vede a fost doar o Staţie aeriană, deservită de un Şef, care era plătit de Primăria locală.
În data de 4 Aprilie 1936, Şeful Staţiei Aeriene din Roşiorii de Vede, îl informează pe primarul localităţii, Nicolae Popescu-Vedea, că au început cursele aeriene şi-l înştiinţează despre orarul şi tarifele acestora, iar primarul întocmeşte un proces verbal de informare a celor interesaţi de serviciile aeriene, pe care-l afişează la „uşa casei comunale”.
Începând cu acea dată, Staţia Aeriană din Roşiorii de Vede făcea parte din traseul liniilor aeriene ale L.A.R.E.S., (Liniile Aeriene Române Exploatate cu Statul), fiind inclusă pe ruta „Bucureşti-Alexandria-Turnu Măgurele-Roşiori de Vede-Caracal-Craiova”, având legătură cu ruta „Bucureşti-Galaţi-Ismail-Cetatea Albă-Chişinău”, cu un orar precis. Astfel pe ruta „Bucureşti-Alexandria-Turnu Măgurele-Roşiori de Vede-Caracal-Craiova” se circula zilnic, în afară de Duminica, iar pe ruta ruta „Bucureşti-Galaţi-Ismail-Cetatea Albă-Chişinău”, doar în zilele de Luni, Miercuri şi Vineri.
Chiar dacă Staţia Aeriană a fost dată în funcţiune, mai erau încă multe de făcut pentru ca aceasta să-şi îndeplinească în totalitate menirea.
( Va urma )
Ion BĂDOI