Scrisoare deschisă de pe o rană deschisă
– Bogdan Aurescu, co-preşedintele Comisiei Mixte Româno-Sârbe Interguvernamentale
pentru Minorităţi Naţionale
– Gordana Stamenic, co-preşedintele Comisiei Mixte Româno-Sârbe Interguvernamentale
pentru Minorităţi Naţionale
– Knut Wolebaek, Înalt Comisar OSCE pentru problemele minorităţilor naţionale
Stimaţi,
În calitate de reprezentanţi ai organizaţiilor şi asociaţiilor care de o perioadă îndelungată se
ocupă de păstrarea identităţii culturale şi etnice a vlahilor (denumirea oficială a comunităţii noastre
după Recensământul populaţiei din 1948), respectiv a românilor (denumirea cu care ne autointitulăm
în limba maternă şi conformă evidenţei oficiale din recensămintele efectuate până la finele celui de-al
Doilea Război Mondial), folosim acest prilej să vă atragem atenţia asupra situaţiei dificile în care se
află comunitatea noastră naţională.
În primul rând am dori să indicăm faptul că este în curs de derulare procesul de divizare
artificială a comunităţii în vlahi şi români, cu scopul generării confuziei, al cărui ţel final este
încheierea procesului de asimilare iniţiat cu mult timp în urmă. Este evident că în culisele în
proiectului de divizare artificială se află anumite instituţii de stat, partide politice ale populaţiei
majoritare şi, din păcate, Biserica Ortodoxă Sârbă.
Vom face o scurtă prezentare cronologică a evenimentelor pentru argumentarea celor
menţionate. Organizarea vlahilor în asociaţii civice şi partide politice cu indicii naţionale, coincide cu
introducerea sistemului pluripartit în Serbia, la începutul anilor 90. Nici una din aceste organizaţii care au acţionat în sensul trezirii conştiinţei naţionale a membrilor comunităţii noastre nu a evidenţiat, în programul său, existenţa a două comunităţi distincte în Serbia de Răsărit – cea vlahă şi cea română !
Ulterior înlăturării regimului totalitarist al lui Milosevic şi recunoasterii statutului de „minoritate naţională” a vlahilor, organizaţiile vlahe formează Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Vlahe.
Încă de la început, administraţia de stat, în frunte cu şeful din acea perioadă al Cancelariei pentru Drepturile Omului şi ale Minorităţilor Naţionale a Guvernului Republicii Serbiei, Petar Ladjevic, impune condiţii pentru înregistrarea Consiliului Naţional, printre care „utilizarea limbii sârbe, până la standardizarea limbii şi alfabetului vlah”. Administraţia de stat încalcă astfel evident legislaţia, impunând condiţia de „standardizare a limbii şi alfabetului vlah”, în procedura de înregistrare a consiliului, contrar voinţei reprezentanţilor aleşi ai comunităţii. Prin acest act, administraţia de stat încalcă grav autonomia culturală a minorităţii vlahe, garantată de Constituţia şi legislaţia Republicii Serbia.
Subliniem că înregistrarea Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Vlahe a fost efectuată
doar cu ameninţarea că se va depune plângere la Curtea Internaţională de la Strasbourg, după 18 luni
de la constituirea acestuia !
Pentru ca paradoxul să fie şi mai evident, în pofida lipsei unor organizaţii cât de cât
reprezentative care, la momentul oportun, să insiste pe individualitatea etno-lingvistică a vlahilor şi
românilor, funcţionarii ministerului de resort plasează public afirmaţia potrivit căreia structura din
acea perioadă a Consiliului Naţional nu exprimă, pasămite „voinţa majorităţii comunităţii vlahe „?!
Unul dintre aceşti funcţionari este cu siguranţă Petar Antic, fost secretar la Ministerul pentru
Drepturile Omului şi ale Minorităţilor Naţionale. Ne punem întrebarea: de unde ştia Petar Antic că
acest Consiliu Naţional „nu se bucură de suportul majorităţii în comunitate”. În cazul în care Consiliul a fost ales cu votul majoritar al electorilor, delegaţi prin semnăturile membrilor comunităţii vlahe, cu ce intenţie sublinia domnul Antic acest aspect ?
Va rezulta că a fost vorba despre introducerea în evenimentele care au urmat.
Organizarea alegerilor pentru Consiliul Naţional al Vlahilor a trezit interesul sporit al anumitor
indivizi pentru aşa-numita „problemă vlahă” pe care nu şi-l manifestaseră până atunci.
O parte dintre aceştia s-au declarat deschis împotriva oricărei forme realizare a drepturilor
minoritare ale comunităţii noastre, accentuând în prim – plan analogia cu tendinţele separatiste care în
anii 90 au dus la dezintegrarea RSFI.
Este vorba despre funcţionarii partidelor politice şi ai organizaţiilor populaţiei majoritare care
până la organizarea alegerilor pentru Consiliul Naţional, s-au declarat public ca etnici sârbi.
Organizarea alegerilor pentru Consiliul Naţional a fost marcată de implicarea grosolană
partidelor populaţiei majoritare. Este un secret public faptul că la alegerile pentru Consiliul Naţional
şi-au prezentat listele: Partidul Socialist al Serbiei, Partidul Democrat, Partidul Progresist al Serbiei,
G17 +, Mişcarea Bosko Nicic şi altele.
Aceste partide îşi înscriu membrii, activiştii şi potenţialii alegători într-o listă electorală
separată a minorităţii naţionale vlahe, indiferent de apartenenţa lor naţională (s-a înscris un număr al
membrilor populaţiei majoritare care permitea, în anumite sate sârbeşti, îndeplinirea condiţiilor
necesare pentru organizarea unei circumscripţii electorale). Îm pofida competiţiei electorale
inechitabile, în carte listele partidelor populaţiei majoritare se bucurau de sprijinul logistic şi financiar al structurilor partidelor şi a numeroaselor iregularităţi, inclusiv a fraudării alegerilor, lista
„Comunitatea Vlahilor din Serbia – Dr. Predrag Balasevic” a obţinut victoria. Trebuie să reamintim
că lista „Comunitatea Vlahilor din Serbia – Dr. Predrag Balasevic” era susţinută de fosta conducere a
Consiliului Naţional.
Prin formarea coaliţiilor post-electorale, Consiliul este preluat de funcţionarii partidelor
politice ai populaţiei majoritare al căror interes pentru problemele minorităţii naţionale se rezumă la
durata şedinţelor Consiliului Naţional.
Trebuie avut în vedere, cu precădere, faptul că este vorba despre persoane în etate, cu
experienţă îndelungată în viaţa politică din Serbia, pe care problema vlahilor a început să-i intereseze
în ziua organizării alegerilor pentru Consiliul Naţional.
De asemenea, funcţiile cu responsabilitate în Consiliu sunt uzurpate de persoane care în
continuare se declară sârbi cu limba maternă sârbă şi ţara de orgine Serbia.
Astfel.
Din Consiliul Naţional al Vlahilor au fost astfel practic excluşi membrii comunităţii, iar conducerea a fost lăsată celor care se declară sârbi.
Aşa cum era de aşteptat, una dintre primele decizii ale noii conduceri a Consiliului a fost
îndeplinirea condiţiilor care au fost impuse cu insistenţă de către administraţia de stat în perioada
anterioară – respectiv ca „până la standardizarea limbii şi alfabetului vlah”, limba oficială a
Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Vlahe să fie – limba sârbă !
Fără consultarea experţilor în domeniu, fără nici un fel de competenţe, noua conducere a
Consiliului Naţional îşi auto-asumă competenţe care nu sunt prevăzute de Legea Consiliilor Naţionale.
Se adoptă decizia scandaloasă de „standardizare a alfabetului vlah”. Astfel se banalizează degradant şi se discreditează sistemul ştiinţific din Serbia, iar minoritatea naţională vlahă este denigrată.
În acelaşi timp sunt ignorate recomandările şi opiniile experţilor în domeniu, etnologul Paun
ES Durlic şi istoricul Slavoljub Gacovic, ambii membrii ai comunităţii vlahe şi unii dintre cei mai
eminenţi cercetători în domeniul culturii, tradiţiilor, originii şi limbii vlahilor, respectiv românilor din
Serbia de N-E. Este important să subliniem faptul că nici unul dintre aceştia nu este membru al
partidelor politice sau organizaţiilor non-guvernamentale, ceea ce ar putea eventual să conteste
obiectivitatea acestora.
Pentru a clarifica, ceea ce Consiliul denumeşte „alfabet vlah” reprezintă de fapt varianta sârbă
a alfabetului chirilic şi latin, completat cu litere din alfabetul românesc.
Câtă seriozitate este prezentă în adoptarea „noului alfabet vlah” este indicat relevant de faptul
că preşedintele Comisiei pentru utilizarea oficială a limbii şi scrierii, dr. Sinisa Celojevic, este de
profesiune ginecolog iar „experţii” care au conceput „noul alfabet vlah”, Caslav Radukanovic –
profesor de muzică şi Slobodan Golubovic – profesor de educaţie fizică.
Procedura scandaloasă de „standardizare” este ilustrată cel mai bine de faptul că primele
manuale în „limba vlahă” nu sunt semnate cu numele şi prenumele autorilor, aşa cum se practică peste tot în lume, ci cu pseudonime utilizate pe forumul Internet de către unul dintre autorii „alfabetului vlah”.
Este incert dacă Institutul pentru manuale şi mteriale didactice va permite copiilor vlahi să se
educe utilizând astfel de „manuale” elaborate în afara oricăror norme valabile din sistemul de
educaţie, care ar reprezenta o denigrare pentru întregul sistem de educaţie din Serbia.
Având în vedere experienţele de până în prezent însă, atunci când este vorba de vlahi – totul
este posibil şi toul este permis, nu am rămâne surprinşi dacă Institutul pentru manuale ar închide ochii şi ar permite educaţia copiilor vlahi tocmai din astfel de „manulae” cu autori pseudonimi şi implicit pseudo- manuale.
Subsemnaţii, reprezentanţii organizaţiilor vlahe, solicităm răspuns la întrebarea: de ce
administraţia de stat evită insistent dialogul cu reprezentanţii autentici ai vlahilor, respectiv ai
organizaţiilor care se angajează real, de decenii, pentru păstrarea identităţii etnice şi culturale a
acestei comunităţi.
Menţionăm explicit că nu acceptăm, în calitate de reprezentanţi legitimi, să ne fie impuşi
funcţionari din partide politice şi oameni de afaceri de naţionalitate sârbă care devin vlahi „doar
pentru ca mâine să nu fie români”, potrivit declaraţiei lui Dusan Firovic – preşedintele Comisiei
pentru Informare a Consiliului Naţional.
În acelaşi timp, nu acceptăm ca vlahii din delegaţia oficială a Republicii Serbia să fie
reprezentaţi de domnul Dragan Balasevic, care potrivit propriei declaraţii este „sârb ortodox” (100%
n.n.). Sârbilor „ortodocşi” le transmitem că locul lor nu este în Consiliul Naţional al Minorităţii Vlahe.
Salutăm interesul recent al Consiliului Naţional al Românilor pentru introducerea obiectelor de
studiu în limba română în Serbia de N-E.
Adresăm însă întrebarea: de ce Consiliul Naţional al Românilor nu a luat atitudine începând cu anul 2004 când, pentru prima oară s-a manifestat interesul pentru introducerea studiilor în limba română şi cu precădere în intervalul 2009-2013, când interesul exprimat de părinţi a culminat. De ce nimeni din Consiliul Naţional al Românilor nu a susţinut părinţii care şi-au exprimat dorinţa de a se introduce cursuri de limba cu elemente de cultură naţională ?
Vă reamintim că nu la adresa Consiliul Naţional al Românilor ar trebui să se adreseze oficialii
statului sârb pentru soluţionarea problemelor comunităţii noastre. Cu atât mai mult cu cât din
Consiliul Naţional al Românilor nu face parte nici un membru din Serbia de Răsărit, în timp ce
numărul celor din Serbia de Răsărit care au votat la alegerile pentru Consiliul Naţional al Românilor
este neglijabil. De asemenea, Consiliul Naţional al Vlahilor a fost constituit tocmai datorită
specificului comunităţii vlahe, respectiv române din sudul Dunării, în raport cu românii din
Voivodina. Ca atare, Consiliul Naţional al Românilor nu are legitimitatea de a reprezenta vlahii,
respectiv românii din sudul Dunării.
Considerăm că problema limbii noastre materne este o problemă prea serioasă pentru a se
purta dispute pe această temă „în mod democratic”, ca factor relevant considerându-se prejudecăţile,
bunul plac şi dezinformarea unora dintre membrii comunităţii.
Această problemă nu poate fi soluţionată prin introducerea „alfabetului vlah” de către membri
incompetenţi, instruiţi pe linie de partid din Consiliul Naţional, care, pentru ca lucrurile să fie şi mai
grave, nu cunosc şi nici nu vorbesc limba pe care pretind să o „standardizeze”. Solicităm soluţionarea
acestei probleme în mod profesional şi serios, prin implicarea instituţiilor şi experţilor relevanţi din
domeniul filologiei romanistice.
Ne exprimăm suportul pentru emiterea programelor televizate în limba română prin
intermediul RTV Bor. Considerăm însă că un program cu o durată de zece minute, care se emite o
dată pe săptămână, nu satisface necesităţile comunităţii noastre. De asemenea, suntem surprinşi de
faptul că postul respectiv a întrerupt toate relaţiile cu reprezentanţii organizaţiilor noastre, cu membrii grupei de lucru care a iniţiat „emisiunea pilot” şi a conceput elaboratul de producţie şi emitere a emisiuniilor în limba maternă a vlahilor. Concomitent, postul TV menţionat colaborează strâns cu reprezentanţii consiliului Naţional al Vlahilor şi cu instituţiile de stat.
Solicităm emiterea, în perioada următoare, a unor astfel de emisiuni în limba noastră maternă, prin intermediul posturilor TV al căror semnal acoperă întreaga regiune populată de vlahi. Reamintim că semnalul Televiziunii Bor nu acoperă nici măcar teritoriul integral al municipalităţii Bor unde sunt localizate 12 din totalul de 200 de localităţi populate de comunitatea noastră.
Protestăm împotriva emiterii de emisiuni în aşa zisa „limbă vlahă” prin intermediul RTV Bor
şi al Televiziunii Canalul F din Zajecar. Avertizăm că astfel de emisiuni sunt redactate de o singură
persoană care nu este competentă şi nici profesionistă. Având în vedere că aşa-zisa „standardizare a
limbii vlahe” nu a fost încă finalizată, limba utilizată în aceste emisiuni este un amestec de cuvinte
vlahe şi sârbe, cu reguli gramaticale care se schimbă de la o emisiune la alta, la libera latitudine a
acestui angajat. Este scandalos şi reprezintă încălcarea drepturilor elementare de emitere a
programelor în raport cu reglementările Agenţiei Naţionale de Raiodifuziune şi cu Legea Republicii
Serbia privind radio difuziunea. Insistenţa evidentă pe împrumuturile din limba populaţiei majoritare,
inclusiv în cazurile în care în limba noastră încă mai există expresii orale, şi nerespectarea regulilor
gramaticale, pune sub semnul întrebării seriozitatea întregului proiect. Membrii comunităţii noastre
consideră această emisiune o ofensă şi o degradare a limbii noastre materne.
Ca atare, solicităm întreruperea transmiterii unor astfel de emisiuni în aşa zisa „limbă vlahă”.
Insistăm ca, în colaborare cu redacţia în limba română a RTV Voivodina, să se formeze o
redacţie specială, constituită din reprezentanţii organizaţiilor noastre care să se ocupe de crearea
emisiunilor care corespund necesităţilor comunităţii noastre.
Subsemnaţii, reprezentanţii organizaţiilor vlahe, protestăm vehement datorită inexistenţei
serviciilor religioase în limba maternă a comunităţii noastre. Subliniem că problema libertăţii religiei
face parte din drepturile umane elementare.
Fără a ne implica în apartenenţa religioasă a membrilor comunităţii noastre, subliniem că
pentru noi este inadmisibilă încălcarea libertăţilor religioase ale enoriaşilor BOR. Este absolut
inacceptabil ca activitatea BOR să se limiteze doar la teritoriul P.A. Voivodina.
În acest context condamnăm faptul că autorităţile de stat se declară de schis de partea BOS.
Apreciind că trăim într-un stat secular, în care biserica are autonomie în raport cu statul,
refuzăm ipocrizia invocării de către administraţia de stat a „canoanelor bisericeşti valabile în relaţiile
dintre bisericile ortodoxe”.
Suntem în Serbia şi nu la Vatican sau în Iran, pentru ca demnitarii bisericii să aibă drept de decizie în ceea ce priveşte emiterea autorizaţiilor de construcţii, respectiv despre dreptul cuiva de a asculta slujba în limba maternă, sau în ce regiune se va aplica Legea comunităţilor religioase, respective Constituţia Republicii Serbia. Considerăm că în ceea ce priveşte aplicarea Legii şi a Constituţiei, Serbia are o poziţie unică şi că acestea sunt valabile, în egală măsură, pe întreg teritoriul ei.
Cel mai recent exemplu de atitudine inacceptabilă a adminsitraţiei de stat şi a celei locale este
emiterea dispoziţiei de demolarea a clopotniţei şi gardului BOR din Malajnica. Concomitent, prin
intermediul posturilor TV locale, se promovează cu pompă sprijinul financiar asigurat de Consiliului
local Negotin şi ministerul de resort din Belgrad pentru BOS în scopul construirii de lăcaşuri de cult
ale BOS în localităţi cu populaţie majoritară vlahă din această municipalitate. Menţionăm cu
precădere satul Malajnica, un loc respectat de-acum de către membrii comunităţii noastre, în care a
fost cosntruit primul lăcaş de cult în care slujba se oficiază în limba noastră maternă.
Picătura care a umplut paharul nemulţumirilor a fost, fără îndoială, reprezentată de
evenimentele recente din localitatea Golubac, respectiv angajarea directă a poliţiei în serviciul BOS.
Să reamintim că un locuitor din satul Krivaca, domnul Andrej Radulovic, care a insisitat ca
slujba de înmormântare a mamei sale defuncte să fie oficiată de preoţii BOR, a primit în aceeaşi zi
citaţie pentru discuţii informative, de la Postul de Poliţie din Golubac.
Pentru ca situaţia să fie şi mai grotească, preoţii BOR, după oficierea înmormântării, au fost
opriţi de patrula de poliţie din Golubac. Poliţiştii au preluat documentele solicitate după care au plecat, imediat după aceea, dintr-un autoturism parcat în apropiere, a ieşit preotul BOS cu două persoane care îl însoţeau şi care s-au îndreptat spre autoturismul oprit. Intenţionau, evident să apeleze la altercaţii fizice cu preoţii BOR, adresându-le mai întâi o serie de insulte şi ameninţări care nu fac cinste profesiunii de preot. Având în vedere că preoţii BOR nu şi-au pierdut cumpătul şi nu au răspuns la provocări, preotul BOS împreună cu însoţitorii săi, au plecat. Poliţiştii, după plecarea preotuli BOS, au revenit şi au restituit documentele preoţiilor BOR, spunându-le că pot să-şi continue drumul.
Subliniem că nu este vorba despre un caz izolat. Intervenţiile poliţiei şi legitimarea cortegiului
funerar, respectiv citaţii pentru convorbiri informative transmise membrilor familiilor îndoliate,
reprezintă acte de tortură cu care membrii comunităţii noastre s-au confruntat şi în trecut în mai multe rânduri.
La cele menţionate trebuie să adăugăm şi instigarea la conflicte şi ameninţări cu intervenţii
armate formulate de preotul local al BOS în emisiunea „Eksploziv” de la postul TV „Prva”, care a
mers atât de departe în declaraţiile sale încât a acuzat România de pretenţii teritoriale în Serbia de
Răsărit. Nici la aceste declaraţii nimeni din Serbia nu a inervenit.
Este inadmisibil ca în perioada în care se sărbătoresc 1700 de ani de la încheierea Edictului de
la Milano, într-o ţară care candidează pentru aderarea la UE, să se apeleze la persecutarea creştinilor
care nu vor nimic altceva decât posibilitatea de a se ruga la Dumnezeu în limba lor maternă.
Este evidentă tabuu-izarea comunităţii noastre naţionale. Crearea unui aşa zis „întuneric” în
mass-media şi lipsa unei reacţii adecvate şi în timp util a autorităţilor de stat competente, dar şi a
majorităţii mediilor din Serbia cu prilejul anumitor evenimente care, cu indulgenţă fie spus, pot fi
denumite tentative directe de intimidare a activiştilor noştri.
Menţionăm o serie dintre acestea :
Arestări în masă de către poliţie, în timpul nopţii şi în afara oricăror reglementări, a
persoanelor care în municipalitatea Petrovac na Mlavi s-au înscris pe Lista electorală separată a
Comunităţii Naţionale Vlahe. În acelaşi context, iniţierea unor proceduri penale împotriva
funcţionarilor organizaţiilor noastre care nu au fost finalizate nici până în prezent.
Ameninţări şi intimidări la adresa reprezentanţilor Consiliilor Bisericeşti ale BOR, şi inclusiv atacul cu armă asupra locuinţei unuia dintre membrii noştrii eminenţi, respectiv a preşedintelui Consiliului bisericesc al BOR, Dragoslav Marijacic din satul Sipikovo, municipalitatea Zajecar. Acest caz a fost muşamalizat.
Nici o mass-media din Serbia nu a îndrăznit să relateze despre acest incident. Ancheta nu a fost încheiată şi nici nu există speranţe că se vor elucida aspectele din culisele acestui incident.
Constatăm cu regret că în Serbia, la a cărei formare strămoşii noştrii au luat parte activ şi
pentru a cărei întemeiere şi-au dat viaţa, încă nu există un climat mediu de toleranţă. Căderea
regimului Milosevic, din păcate, nu a adus îmbunătăţiri substanţiale.
Ulterior formării noii coaliţii de guvernare în 2012, am solicitat în scris, în mai multe rânduri,
întrevederi cu cei mai înalţi oficiali de stat, de la ministerele de resort şi până la vicepreşedinţii
guvernului şi prim-ministru. La solicitările noastre nu am primit răspuns. O astfel de atitudine a
administraţiei de stat o considerăm umilitoare. Organizaţiile noastre se ocupă de decenii de păstrarea
identităţii vlahilor. Ca atare, considerăm că suntem reprezentanţii autentici ai vlahilor. Spre deosebire
de alţii , care până nu de mult sdau împotrivit vehement actualelor tendinţe din sfera drepturilor
minorităţilor, iar acum se prezintă drept protectori ai minorităţii vlahe. O astfel de conduită este
evidentă la nivelul conducerii Consiliului Naţional al Vlahilor. Este un exemplu elocvent al relaţiei
dintre stat şi autorităţi şi reprezentaţii legitimi ai vlahilor din Serbia.
Consiliul Naţional al Minorităţii Vlahe, în actuala structură, nu protejează interesele celor care
s-au declarat vlahi ci, în funcţie de necesităţi, ale anumitor structuri de stat – ale vlahilor imaginari !
Ca atare, nu putem considera acest Consiliului ca cea mai înaltă autoritate a autonomiei
culturale a minorităţii vlahe !
Având în vedere aspectele menţionate, suntem foarte surprinşi şi îngrijoraţi de recentele
declaraţii ale co-preşedintelui Comisiei Mixte Interguvernamentale, doamna Gordana Stamenic,
privind presupusele progrese şi nivelul înalt la care se realizează drepturilor naţionale ale vlahilor şi
românilor din Serbia ? O expunere interesantă privind colaborarea dintre cele două Consilii Naţionale, cel vlah şi cel român, fiind conştientă de faptul că acest Consiliu Naţional al Vlahilor se află sub controlul absolut al administraţiei de stat. Ne întrebăm dacă nu este o situaţie similară şi în cazul Consiliului Naţional al Românilor. Se poate ajunge la manipulări similare şi cu membrii minorităţii române din Voivodina ? Cu precădere ne surprinde lipsa de voinţă a doamnei Stamenic de a se întâlni, cu prilejul vizitei recente efectuate la Bor, cu reprezentanţii organizaţiilor noastre şi de a fi informată despre problemele menţionate în această scrisoare.
Insistăm, în acest context, să fie luate în considerare, cu prilejul discuţiilor care se vor purta
între delegaţiile României şi Republicii Serbia, argumentele care, în numele organizaţiilor pe care le
reprezentăm, le-am prezentat în această scrisoare.
Bor, 25.02.2013
Cu respect,
Ariadnae Filum – Asociația pentru Cultura Românilor-Vlahilor din Serbia
Partidul Democrat al Rumânilor din Serbia
Societaea Românilor-Vlahilor „Traian”
Protopopiatul Ortodox Român „Dacia Ripensis”
Asociația pentru Cultura, Limba şi Religia Românilor-Vlahilor din Valea Moravei
Asociaţia Femeilor Ordodoxe „Sfânta Maxima”
Centrul de Dezvoltare Rurală – Iniţiativa Culturală a Vlahilor
