Dialoguri fundamentale
cu
Prof. univ. dr. Radu Baltasiu
Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti
Director al Centrului European de Studii în Probleme Etnice
(CESPE) al Academiei Române
( I I )
„Problemele majore care privesc poporul român au găsit statul român absent”
Ion BĂDOI – Domnule prof. Radu Baltasiu, chiar Dvs. declaraţi că „Se pot constitui factori de risc geopolitic, şi anume statul român să nu mai aibe acces la controlul unor zone economice administrative şi de altă factură de pe propriul său teritoriu„, şi, sunt convins, nu v-aţi gîndit la ceea ce numim, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, la pierderea unei anumite „suveranităţi”, ci de controlul acelor zone locuite de unele minorităţi naţionale. Nu trebuie să ne mai ascundem de noi înşine. În Ardeal, ni se şterg urmele strămoşilor pentru ca urmaşii noştri să nu mai cunoască adevărul despre noi ca popor, să nu mai existăm în conştiinţa acelor locuri.
Prof. Radu Baltasiu – Este adevărat, sunt studii care arată acest lucru…
Ion BĂDOI – Corect, dar până la aceste studii există realitatea pe care trebuie să nu o mai ascundem, să nu o mai cosmetizăm, să nu mai închidem ochii pentru a nu o mai vedea, ca şi când ar dispărea prin miopia noastră profundă. Se dărâmă biserici în Ardeal, sau sunt lăsate în paragină prin alungarea sistematică a pământenilor, adică a românilor din sate, sunt maghiarizaţi forţat şi acum cei care nu au murit încă sau nu au unde să „emigreze” în propria lor ţară, se astupă situri arheologice, li se refuză locuri de muncă, dacă nu cunosc limba majoritarilor, adică maghiara, se distrug şi se ascund arhivele neamului românesc, se arborează steaguri străine pe instituţii româneşti şi se cântă imnuri străine la manifestări oficiale româneşti…În România anului 2012! Ce este de făcut, domnule Radu Baltasiu?
Prof. Radu Baltasiu – Este un singur lucru de făcut. Să se termine cu această demagogie a separării sau a diminuării naţionalului din spaţiul social, civic. Şi trebuie să avem o elită naţională, trebuie să recrem o elită intelectuală naţională, trebuie încurajată să capete formă.
Ion BĂDOI – Cine să o creeze, domnule profesor, atât timp cât ele,elitele, stau în adormire, dacă mi se permite să folosesc acest termen…
Prof. Radu Baltasiu – Nu trebuie decât să înceteze actuala politică. Actuala politică este o politică foarte dură împotriva gândirii în termeni naţionali a societăţii.
Ion BĂDOI – Să nu-şi închipuie cineva că această adevărată agresiune asupra românilor din Ardeal, din Inima României, este un aspect izolat sau că teoria aşa zisului Ţinut Secuiesc este o invenţie modernă. Nu. Categoric nu! Iată ce decidea consiliul oraşului Turda în 1711-1712: ” Aflăm că Valahii se înmulţesc foarte tare între noi spre dauna noastră. Oraşele şi satele vechi şi frumoase locuite înainte de Unguri şi Saşi, într-atâta sunt pustiite de locuitori, prin înmulţirea Valahiulor, că acum nici de veste nu le mai putem auzi. Pentru motivul amintit mai sus, hotărâm în comun, că fiecare gospodar sau văduvă din oraş este îndatorat a alunga, în curs de opt zile, din casele şi pământurile lor pe toţi Valahii sub pedeapsă de 5 fl”. ( Orban B., Torda varos es kornyeke, Budapesta, 1889, pag. 271.). Pentru a nu părea că doar maghiarii din Turda aveau o aşa mare „dragoste” pentru români, iată ce măsuri iau şi ungurii din Târgu Mureş peste aprox. 45 de ani, în 1759: ” Nici un locuitor din neamul Valah nu poate cumpăra vre-un teren cu drept de proprietate pe teritoriul oraşului; să nu se dea Valahilor niciun loc, fie de arat, fie de fânaţ din hotarul oraşului. Nimeni dintre cetăţeni să nu-i protejeze ori să-i primească la lucru şi cu atât mai vârtos să nu le dea loc, ca să se aşeze pe el, ci să-i denunţe primarului”.( Kolozsvari-Ovari, Corpus statutorum municipalium Transyilvaniae, I, Bucureşti, 1885, pag. 156-157, în St. Meteş, Populaţia maghiară din Transilvania, Revista Arhivelor, IV, 1, 1940, MPAG.75). Iată de ce ne sunt necesare Arhivele şi de ce doreau minoritarii să pună mâna pe ele! Aşadar, domnule profesor Radu Baltasiu, cât tragism şi câtă şmecherie este în această luptă pentru „Ţinutul Secuiesc”?
Prof. Radu Baltasiu – Eu nu folosesc denumirea de „Ţinut Secuiesc”. Eu spun şi vorbesc „despre aşa – zisul Ţinut Secuiesc”.
Ion BĂDOI – Vorbeam mai devreme despre soarta bisericilor ortodoxe din Covasna şi Harghita, atâtea cât mai sunt. În urmă cu câţiva ani, autorităţile maghiare din Sf. Gheorghe protestau cu vehemenţă împotriva stabilirii unor măicuţe la o mânăstire de lângă oraş, care doreau să îngrijească copiii sărmani de diferite etnii, pe motiv că „se schimbă îngrijorător componenţa etnică a zonei”!!! Este ceva nou în atitudinea ungurilor de acum şi nu de foarte mult timp în urmă? Nicidecum! Când în 1790, românii din Cluj au dorit să-şi zidească o biserică, ” consiliul oraşului protestează sărbătoreşte împotriva clădirii acestui „oratorium” şi declară că nu va permite niciodată ca pe hotarul oraşului să se clădească biserică românească” ( Iakab Elek, Koşozsvar tortenete Okleveltar, III, Budapesta, 1888, nr. 309). Aceeaşi atitudine „prietenească” o au ungurii şi în anul 1904, când Românii au cerut ca oraşul să le dea un intravilan pentru noua Episcopie proiectată: ” Clujul este oraş unguresc şi biserica valahă iredentistă şi antipatriotică nu- vrednică de favorul cerut, ci va veghia ca niciun Valah să nu se mai poată aşeza în acest centru unguresc„. ( St. Meteş, Popilaţia maghiară din Transilvania, în Revista Arhivelor, IV, 1940, pag.75). Mai pâlpâie candela credinţei creştin ortodoxe în acele ţinuturi româneşti! Până când, domnule profesor?
Prof. Radu Baltasiu – Este adevărat, încă mai pâlpâie…Statul român există acolo prin inerţie, şi orice existenţă inerţială este predispusă la exmatriculări, ca să zic aşa. Dacă statul român nu are niciun fel de politică, nici măcar să înţeleagă ce se-ntâmplă acolo şi să ia măsuri în funcţie de ce înţelege, adică studii reale, realiste, atunci, aproape fiecare zi aduce o nouă exmatriculare a autorităţii publice şi a suveranităţii statului român din acea zonă. Foarte simplu. Ceilalţi ştiu foarte bine ce doresc, au un mecanism foarte ofensiv şi foarte bine pus la punct, în timp ce statul român nu vrea nimic şi atunci autorităţile centrale negociază dând ceva ce consideră că nu le aparţine şi e rezultatul pe care-l ştim.
Ion BĂDOI – Conştiinţele lucide româneşti pronunţă din ce în ce mai des şi cu curaj cuvântul „Trădare” arătând spre anumiţi aleşi ai noştri, dar şi spre anumiţi intelectuali aserviţi unor interese străine de ţară. Nu este un secret pentru nimeni că, atât timp cât au fost uniţi, românii nu au putut fi înfrânţi. De ce există această dezbinare acum şi ce trebuie făcut pentru a redeştepta sentimentul unirii în inimile şi conştiinţele românilor atâta timp cât statul român este, aşa cum aţi afirmat, într-o disoluţie accentuată?
Prof. Radu Baltasiu – Este într-o disoluţie accentuată, mai puţin partea de impozite şi mai puţin partea de impunere a forţei atunci când se consideră oportun de către aceia care au acces la butoanele respective! Lucrul despre care vorbiţi este specific pentru societăţile abandonate. Societăţile abandonate sunt dezorganizate, fragmentate, fracturate şi, în consecinţă, neunitare. Este tipic fenomenul…
Ion BĂDOI – Afirmaţi cu toată responsabilitatea că „Statul român se retrage din faţa propriilor răspunderi” şi folosiţi sintagma ” abandon istoric”. Mai spuneţi că statul român se „retrage de pe propriul său teritoriu„. Ce ne puteţi spune despre tendinţa de împărţire a României după criterii etnice, a limbii, etc.?
Prof. Radu Baltasiu – Vă referiţi la reorganizarea administrativă propusă în ultima perioadă?
Ion BĂDOI – Nu neapărat. Mă refer la imposibilitatea statului român de a-şi guverna întregul teritoriu în mod unitar, de a da garanţii tuturor românilor, indiferent unde trăiesc ei, dar mai ales acolo, în acele teritorii unde sunt minoritari, că sunt cetăţeni români cu drepturi depline şi că pământul românesc nu este monedă de schimb.
Prof. Radu Baltasiu – Problemele majore care privesc poporul roman au găsit statul român absent, iar acolo unde este prezent încurcă! Cum ar fi, de exemplu, problema rurală. Este toată această formă fără fond a discursului despre fermieri. Noi nu avem decât foarte puţini fermieri. Curricula şcolară – statul român nu numai că nu s-a retras, dar chiar impune un anumit mod de curriculă. În Ardeal, de asemenea. Modul în care se fac autostrăzi. Şi toată povestea asta te trimite la un abandon istoric şi la o „pierdere de substanţă naţională„, cum spunea Virgil Madgearu.
Ion BĂDOI – Dinu C. Giurescu avertizează direct şi dureros: „Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre”. Îl va auzi cineva pe distinsul istoric, mai există interes pentru a se răspunde la acest avertisment?
Prof. Radu Baltasiu – Cine are urechi de auzit a auzit!
Ion BĂDOI – Pentru că suntem în „Anul Caragiale”, am să reproduc câteva fragmente dintr-o scrisoare a marelui dramaturg către Alexandru Vlahuţă: „Frate Vlahuţă, De ce să ne facem spaimă şi inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă, nici mai puţină stricăciune decât în alte păţti ale lumii, şi nici chiar nu s’ar putea altfel. Calităţile şi defectele omeneşti sunt pretutindeni aceleaşi; oamenii sunt peste tot oameni. Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai rău, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai aşa, altul mai altminterea; dar, la urma urmelor, toţi sunt la fel. Zi-le oameni şi dă-le pace!
Aşadar, să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat, e numai nefăcut încă; nu e pân’acum dospit cumsecade. E încă nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura frântă; încă nu crede în dreptate; încă nu poate scoate din sânu-i pe cine să-i poată comanda; înca nu ştie de cine să asculte – fiindcă nu are deocamdată încredere în nimeni… Fript cu lapte, suflă şi ‘n brânză. N’a ajuns să cumpănească bine ceea ce i se pune împotrivă; şi astfel încă nu înţelege că în mâna lui ar sta să-şi îndrepteze soarta şi să dispună apoi de ‘ntregul de ea – precum e drept şi precum are să şi fie odată.” Aşadar, domnule profesor Radu Baltasiu, neamul românesc „e numai nefăcut încă„, dar stă în mâna lui „să-şi îndrepteze soarta şi să dispună apoi de ‘ntregul de ea – precum e drept şi precum are să şi fie odată”. Cât timp vom mai exista în stadiul de speranţă, cât timp…?
Prof. Radu Baltasiu – El poate a vrut să spună probabil altceva. Dimitrie Gusti spunea că „naţiunea este poporul cu voinţă” sau „poporul cu scop”. În momentul în care nu ai elite, naţiunea încetează să mai existe, pentru că elita este cea care furnizează scopuri. Mai sunt familiile care îşi dau scopuri, au ţintă prin copiii lor, părinţii îşi stabilesc scopuri în funcţie de copiii lor, dar scopurile acestea personale nu sunt suficiente pentru a duce mai departe un popor sau pentru a menţine o naţiune. Deci, popoarele pot să-şi piardă caracterul acesta de popor cu scop şi, deci, comportamentul de naţiune, cum spune Dimitrie Gusti, şi noi suntem într-un asemenea proces. Poporul este un dar cosmic care nu poate fi retras! Dar naţiunea poate să se retragă din istorie în subistorie, cum spune Mircea Eliade prin conceptual de „teroare a istoriei”. În momentul în care elitele sunt slujitoare ale terorii istoriei, neamul acela fuge din istorie şi se retrage în subistorie şi atunci apar acele comportamente de popor abandonat.
Ion BĂDOI – Ştiu că sunteţi apropiat de acele forţe spirituale româneşti, încă mai există, din fericire, care nu şi-au uitat fraţii din afara graniţelor României. O dramă cumplită trăiesc românii din Nord Estul Serbiei, cei care trăiesc pe Valea Timocului şi Valea Moravei. Au fost uitaţi de Ţara Mamă, dar au supravieţuit miraculos, şi-au păstrat frumoasa limbă românească şi tradiţiile româneşti, dar trăiesc o cumplită confuzie identitară. Li s-a spus că nu sunt români, că sunt vlahi, vlasi şi că limba pe care o vorbesc este o aşa numită „limbă vlahă„, pe care statul sârb încearcă să o standardizeze, îmbrăcând-o chiar în straie chirilice, doar – doar îi va convinge pe cei 300 000 de români trăitori pe acele pământuri „ încă dinainte de Traian„, aşa cum îmi spunea Părintele Protopop de Dacia Ripensis Boian Alexandrovici, voievodul credinţei creştin ortodoxe româneşti din acea parte de Serbie, că sunt orice altceva, numai români nu. Autorităţile române, ca şi o mare parte din presa din România, s-au trezit târziu, dar zilele trecute au condiţionat intrarea Serbiei în Uniunea Europeană de acordarea dreptului la şcoală, credinţă şi liberă exprimare pentru aceşti fraţi români. S-a semnat chiar un protocolul româno-sârb privind statutul minorităţilor şi dreptul etnicilor români la limba maternă, la biserică, învăţământ şi mass-media. Credeţi că va respecta statul sârb acest protocol, deşi mai sunt semnate asemenea tratate între cele două ţări şi nerespectate de partea sârbă, sau este timpul ca românii de pe acele meleaguri cu străvechi denumiri româneşti să îndrăznească mai mult şi să-şi impună voinţa?
Prof. Radu Baltasiu – Totul depinde de calitatea interlocutorului statal, care, în cazul de faţă, este statul român prin ministerul de externe şi alte organizaţii.
Ion BĂDOI – „Libertatea este expresia esenţială a fiinţei; dar nu orice libertate, ci libertatea cu credinţă„, spuneţi dvs. Amintindu-ne şi de ceea ce spunea Jean Jaques Rousseau că „ omul s-a născut liber şi este pretutindeni în lanţuri„, vă rog să ne vorbiţi despre libertate, domnule Radu Baltasiu…
Prof. Radu Baltasiu – Dacă nu ai credinţă, atunci te joci la marginea legii şi, după ce faci o grămadă de bani, îţi faci o televiziune sau mai multe prin care susţii că ce-ai făcut este bine. Şi asta este tot o formă de libertate. Libertatea adevărată este libertatea cu credinţă pentru că finalitatea libertăţii este aproapele, şi noi am ştiut asta foarte bine în creştinism şi o redescoperim chiar în filozofii atei, cum este Martin Heidegger, care spune că „sensul fiinţei este grija„. Dacă nu ai grijă, dacă nu crezi în celălalt, dacă nu crezi în tine, dacă nu crezi în aproapele tău, atunci nu poţi să fi liber, nici măcar tu însuţi nu poţi să-ţi dai măsura, rămâi un blazat. Blazatul este expresia modernă a omului neliber.
Ion BĂDOI – Vă mulţumesc, domnule profesor, pentru amabilitatea de a purta acest dialog, vocaţia dialogului vă defineşte şi este o trăsătură nobilă a personalităţii Domniei Voastre. Dialogul cuprinde în el respect, înţelegere, iubire şi toleranţă, dialogul alungă spaime, construieşte culturi, este o formă superioară de viaţă. Vă rog să transmiteţi câteva gânduri cititorilor „Opiniei Teleormanului”, oriunde s-ar afla ei!
Prof. Radu Baltasiu – Să ţină cât mai aproape de dvs. şi să nu uite de unde-au plecat!
A consemnat
Ion BĂDOI