20.8 C
Roșiorii de Vede
vineri, iunie 14, 2024

Printre aburi de cafea

                         Printre aburi de cafea

Dan LUPESCU despre…

Două volume dintr-o antologie de poezie şi arte vizuale

Piscurile muntelui ce domină primul volum din antologia Printre aburi de cafea  poartă două nume. Primul este al fremătătoarei doamne Camelia Radulian (n. 4 XII 1967), personalitate complexă, cu debut în revista Ramuri (1984), pe când avea vârsta de 17 ani, încununată – la 35 de ani –, în Manchester (Marea Britanie), cu premiul I pentru scenariul de televiziune al documentarului Augustina. În anul 2007, regretatul Romulus Vulpescu i-a prefaţat şi i-a publicat Cameliei Radulian, în secret, volumul de debut: Rănile cuvintelor (Editura Semne, Bucureşti).

camelia-radulian

Risipitoare de diamantine mărgăritare, Camelia Radulian probează un spirit sprinţar în descântecul Din Lună, din humă, din brumă, forţă lirică în poemul Şi vor veni nopţi, ştiinţă a gradării tensiunii lirice şi artă a construcţiei în poemele Ca un vers într-un schit, Ochii, mâna şi nebunii, Oraşul unde tace Dumnezeu.

Celălalt pisc îl constituie grupajul semnat de alt craiovean cu carte de vizită impresionantă şi extrem de bogată: Mihai Firică (născut în zodia Leului, la 26 iulie 1970, în Craiova), cunoscut de publicul larg mai ales ca teleast la Digi 24 Craiova. Casa Regală a României i-a acordat, în 2011, lui Mihai Firică ,,Medalia Regele Mihai I pentru loialitate”.

mihai-firica

De la primele poeme ale grupajului ales de Mihai Firică: Lacrimi gemene, Am scris şi-am tăcut, Ziua în care am înţeles că voi muri, După-amiaza când s-a sfârşit, Biografii sterpe, iubiri pe sfert, până la ultimele: Pe dinăuntru, Pământ şi iarbă verde, Ea vine întotdeauna la şapte, transpare buna asimilare a primului val al avangardismului, de acum 100 de ani, şi a post-post-modernismului, un abia mascat scrâşnet existenţialist, cu propensiuni hieratice, vagi ecouri urmuziene, cu o, parcă, tandru maladivă chemare spre spaţii doldora de sânge, ca morga unui institut de medicină legală: ,,spune-mi că vezi şi tu/ chipul meu hăcuit pluteşte în chiuveta/ plină cu sânge oglindă-oglinjoară// ce s-ar fi ales ce/ şi atunci/ el nu spuse nimic”.

Jocuri de glezne inocente, jonglerii funambuleşti, zgoande olteneşti şi mai ales probe de virtuozitate prozodică denotă cele trei poeme de dimensiuni mari semnate Dan Lupescu, care ilustrează, printre altele, că este posibil inclusiv să scrii un poem din şase versete substanţiale (De ce-aş fi singur, Doamne?…), ori din 48 de strofe în care este dezlănţuită cavalcada unei singure fraze lirice (Urare de Crăciun).

Promiţătoare sunt, înainte de toate, în volumul al doilea al antologiei Printre aburi de cafea, grupajele unor foarte tinere autoare:

  • Iulia Băleanu (elevă la Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri” din Galaţi, în vârstă de 16 ani),
  • Livia Tiron (n. la 1 IV 1998, elevă la Liceul Special ,,Moldova” din Târgu Frumos, judeţul Iaşi),
  • Claudia Ţilia (n. 25 XII 1997, la Botoşani, elevă în clasa a XI-a la acelaşi liceu din Târgu Frumos).

Grupajele de versuri cele mai consistente din acest volum secund al antologiei aparţin bucureştencei Daniela-Mariana Zaharia şi  craiovencei Cristina-Mariana Bălăşoiu (n. 12 VI 1979). Iată două eşantioane din versurile celei de-a doua: ,,(…) cocoşii îşi înghit cântecul zorilor./ Oraşul este mut şi e tăcere”; ,,Minge de foc/ aruncată-n miezul zilei/ topind pendula timpului.// Stai aninată de toarta Lunii/ legănată de stele…”.

Celelalte creaţii din acest volum sunt semnate de:

  • Cristinel Badea – ofiţer la Poliţia de Frontieră Calafat, n. pe 15 IV 1967, în Bălăciţa, Mehedinţi, comuna natală a scriitorului Nicolae Dan Fruntelată; atleticul şi longilinul ofiţer scrie, cu sincope (care se resimt!), de la vârsta de 14 ani;
  • Viorel Birtu-Pîrăianu – autorul a şapte plachete şi volume de versuri, publicate în viteză supersonică: trei în 2015, patru în 2016; el mărturiseşte mucalit: ,,M-am născut undeva, locuiesc pretutindeni…,/ uneori mă regăsesc nicăieri,/ de ce scriu?… ca să pot respira…,/ cine sunt eu/ un om ce de o viaţă încearcă să trateze trupul şi sufletul/ sau poate sunt o pană ce visează pe o coală albă,/ nu sunt nici far şi nici lanternă/ sunt doar o scânteie/ viaţa mea e o pagină deschisă pentru cei ce vor veni…”;
  • Doina Bonescu – din Alba Iulia, farmacistă, stabilită de mai multe decenii în Craiova, autoare a patru cărţi de versuri (2015-2016), despre care, în prefaţa volumului Petale şi gheizere din Pasărea de Fum a vieţii, notam: ,,Fervoarea trăirii instantanee, vibraţia de nestăvilit a sensibilităţii sale reale, nevoia de a comunica imediat ceea ce simte în străfundurile fiinţei (…) constituie motorul primordial al versurilor semnate de Doina Bonescu. Dar şi, indiscutabil, acel modus vivendi – ce-i este definitoriu”;
  • Claudia Bota – profesor de religie, titular, gradul I didactic, la Şcoala Gimnazială ,,Luceafărul” din Bucureşti, consultat în carieră (G.C.D.F. – USA), cu o bogată activitate publicistică, pe teme, în special, educative, care-şi caligrafiază un graţios autoportret, din care spicuim o unică tuşă : ,,Lumină, lin, lumină,/ Sădind cuvânt şi nu neghină”;
  • Rodica Ciora – cu chip de rusoaică frumoasă, smulsă parcă din zăpezile siberiene, care se autodefineşte drept ,,o gorjeancă get-beget, născută în comuna Stăneşti. Face parte dintre intelectualii cei mulţi care, actualmente, doar scriu… Este singura terapie ocupaţională, care o ajută să nu se mai gândească la tot ceea ce este dizgraţios şi deplorabil”; semnatară a trei volume de autor: Florile sufletului meu (2014), Şi dorurile vin şi trec, Te poţi îndrăgosti pe net? (ambele publicate în 2015); domnia sa glosează cu nonşalanţă satirică: ,,La cafeaua aburindă/ Stam la bârfă c-o vecină,/ Priveam aburul cum iese/ Cu aroma-i feminină.// Ieri, am auzit, la pâine,/ Despre domnul procuror/ Cum că şi-a lăsat soţia/ Pentru c-a fost la coafor…// Dar şi Doamna Magdalena,/ Finanţistă, ce să-i faci,/ A plecat cu ofiţerul/ Ca să nu-şi mai facă draci.// (…) Dac-ar fi să-ntoarcem anii,/ Să fim tinere femei,/ Zău, că n-am mai sta pe gânduri,/ Am iubi, la fel, ca ei!// Cu regretele în suflet/ Că am fost femei de casă;/ Vremurile se tot schimbă…/ Cine le apreciază?!…”;
  • MihaelaDoina Dimitriu – ,,Leoaică tânără, iubirea…”, născută la Târgovişte, în miezul verii, la 24 iulie 1986, licenţiată a Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii ,,Babeş-Bolyai”din Cluj-Napoca, profesoară la Braşov, cu o droaie de premii; debut editorial cu volumul Ochi de safir (Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2004), premiat atât de USR, cât şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării; MihaelaDoina Dimitriu baleiază inocent şi ispititor, cu paşi micuţi, de gheişă, parcă în umbra Insulei de fum şi a Palmyrei lui Ilarie Voronca, cu gâfâiri sacadate, în stilul prozei sud-americane, dacă nu, de-a dreptul, cu şuierături orgasmice, de locomotivă cu aburi încinsă până dincolo de incandescenţă, gata să explodeze: ,,fumăm din pipe arse Trecutul/ decupăm prin vânt de oţel tangoul./ e un condens acerb între ţărână şi Eu./ e un clocot sterp între Artă şi Dumnezeu./ ne ţinem de mână continuând să tragem din pipe./ scrumăm pe sânii timpului ca nişte nimfe./ e vânt de platină între ţărână şi Eu./ e un dans concentric între paşi şi Zmeu./ suflăm greu prin parbrizele speciei./ ni se adaugă faruri noi feţei./ e viu mirosul pietrei./ e spart curcubeul Terrei”;
  • Flori Gomboş – care a debutat în octombrie 1978 în revista Orizont (Timişoara);
  • Gabriela-Maria Ionescu – cu mărturisiri dezarmante: ,,…sunt o fire optimistă şi romantică, chiar visătoare, deseori. Am 54 de ani, sunt mamă, soţie şi bunică. Scriu poezie de aproape patru ani când, în urma unui accident rutier, am fost imobilizată în ghips mai mult timp. (…) Scrisul a venit ca o mare împlinire! Vă mulţumesc celor care mă citiţi!”; iată câteva frânturele din poema Incantaţie: ,,Iubeşte-mă azi, căci mâine e prea departe,/ mai avem încă destul timp, o zi şi o noapte./ (…) Iubeşte-mă azi, căci e solstiţiu şi ziua mai lungă,/ iubeşte-mă noaptea când nu e nimeni să ne audă./ Iubeşte-mă luni, să ne meargă aşa toată săptămâna,/ ţine-mă în braţe aşa strâns, până apare plină Luna./ Iubeşte-mă şi marţi, rogu-te, într-o zbatere prelungă,/ Iată, în sfârşit, şi timpul ţine cu noi, să ne ajungă!” …Aproape că se subînţelege că acest galop al actului iubirii nestăvilite include zilele de miercuri (,,chiar de este o zi de post”), apoi: ,,Iubeşte-mă când vrei tu, dar mai ales în zi de joi,/ putem afla şi ce este cel mai important pentru noi!”; după aceea, fireşte, vineri, sâmbătă… ,,Căci timpul e de partea noastră să ne iubim în neştire,/ fără să ne pese de nimeni,/ în secret,/ asta e un fel nemurire…”;
  • Ioana Lăpuşneanu – n. 6 septembrie 1964, în comuna Leşu, judeţul Bistriţa-Năsăud, absolventă a Universităţii de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea” din Bucureşti, care, în penultima strofă a poemului Nunta cerbilor, realizează o cacofonie …perfectă: ,,Timidă îşi plea capul spre izvor”, după care, în ultima creaţie a grupajului său, conchide: ,,Cum ştiu iubirile să tacă,/ Închise-n pagini zeci şi mii,/ Suflete, ce-odihneşti în umbra vieţii,/ Ai să-nţelegi iubirea, doar atunci…/ când vei citi.”;
  • Constantin Manolache – (n. 12 mai 1950, Craiova) ne invită la o călătorie cromatică, prin universul celor nouă picturi ale sale, alese pentru această antologie, urmat fiind, îndeaproape, de
  • Maria Mârza (din Turda) – patru tablouri: vase cu flori, altele patru cu peisaje şi o natură moartă, scăldată într-un roşu incendiar;
  • Mihaela Moşneanu – mehedinţeancă, născută la 7 septembrie 1971, la Orşova, ne zâmbeşte ştrengăreşte din colţul paginii 135 (dreapta sus);
  • Tamara Negură s-a născut la 13 XII 1961: ,,Pe atunci, iernile erau foarte grele, tatăl meu m-a adus sub palton de la maternitate… De mică mi-a plăcut să cânt, să recit şi să particip la activităţile extraşcolare, concursuri literare. Din clasa I am început şcoala de muzică, la vioară, iar din clasa a V-a – pianul. Liceul de muzică l-am făcut la Bacău – violă şi pian. (…) Poezia este viaţa mea şi fără ea nu pot trăi…” Reproducem poemul Decor: ,,Cu dragoste/ şi/ ură/ ne hrănim/ citind în Lună/ şi stele/ destine amăgitoare…/ semafoare iluzorii/ de la colţul străzii 666/ dirijează o circulaţie/ pământeană/ oameni robotizaţi/ trec pe sub fereastra/ casei mele/ la aceeaşi oră…/ pe drumul fără întoarcere/ al prostiei/ implementată/ de un TV/ halucinant!”;
  • Ion I. Părăianu – născut la 1 aprilie 1949 în comuna Nenciuleşti, raionul Olteţ, regiunea Craiova, stabilit în comuna Tetoiu, judeţul Vâlcea. A absolvit Filologia (1973). Debut editorial în 1997, cu volumul de versuri Sub protecţia Marelui Înţelept. De atunci, a mai publicat încă şase volume (unul de proză scurtă). Este un şarmant profesor retras la obârşii; stră-stră-stră-nepot, din nobila stirpe a poetului simbolist Al. Macedonski, al cărui tată, primul ofiţer înălţat de Cuza Vodă la gradul de general, a fost otrăvit pe când viitorul scriitor iconoclast avea 15 ani. Ion I. Părăianu îşi doreşte să fie Liant: ,,Vreau să fiu curcubeul,/ să leg un spaţiu de celălalt,/ să leg cele două vieţi!/ Să fiu un liant!”;
  • Ion Sorescu nu este fratele cel mic al laureatului Premiului Herder: Marin Sorescu, nominalizat de două ori pentru Premiul Nobel. Ci un bărbat, în toată puterea cuvântului, născut la 11 iulie 1959, în satul Mălureni, Argeş. Mărturiseşte cu multă degajare: ,,Copilărie superbă, hoinar rebel prin pădurile satului. (…) Îndrăgostit de natură, sport, pescuit, muzică, teatru şi lectură. Am activat în brigăzile artistice din întreprinderea unde eram angajat. (…) Căsătorit cu cea mai înţelegătoare femeie din lume, Geta, care mi-a dăruit şi trei copii minunaţi. Actualmente… hoinar prin viaţă. Convingere… nimic fără Dumnezeu. Iubesc oamenii necondiţionat.”. Grupajul său se încheie cu strofa: ,,Cu amintirile de-a valma/ Mă pierd, pribeag, răpus de timp,/ O frunză veştedă pe câmp/ Pe care plânge, tristă, toamna.”;
  • Daniela Tiger – autoarea antologiei îşi rezervă privilegiul de a-şi posta – şi în volumul al doilea al antologiei Printre boabe de cafea – un nou grupaj de poeme, scrise în rodnica tradiţie a liricii româneşti din perioada interbelică: ,,Sunt o balanţă în deşert,/ Nu ştiu ce cale să apuc,/ Încerc, acum, doar să mă iert, / Aştrii în suflet să-mi aduc.”; ,,Nicio secundă nu-i eternă, / Pe semne, se va sparge-n două…”; ,,Doar amintirea stă la pândă/ Prin adierea care muşcă,/ Din stropi de vis face osândă,/ Iar iluzoriul ne e cuşcă”; ,,Un înger, azi, pe umăr mi s-a pus…”; ,,M-ai privit prin caleidoscop/ culorile se arcuiau/ în forma unui curcubeu/ contrariat de uimirea/ din adâncuri/ timid/ le-ai unit în cercuri polare/Ana şi Caiafa închipuiau un fulg…”;
  • Cezar C. Viziniuck – bucovinean din Gura Humorului (judeţul Suceava), născut la 22 mai 1978; din 2005, locuieşte în Botoşani şi frecventează Cenaclul Ion Pillat; din poemele sale în vers liber reţinem, pentru forţa sugestivă certă, metafora: ,,cuvintele sunt pumnale” şi începutul unui cvasi-requiem pentru Mama: ,,am cules răsăritul de lângă drum/ l-am aşezat pe masă într-un ghiveci/ ca atunci când florile de Mai vor înflori să mă întorc la/ tine mamă…”;
  • Daniela-Mariana Zaharia (Dana F. Zaharia) – absolventă a Facultăţii de Filologie (română-engleză) a Universităţii din Bucureşti, în 1988, apoi a Facultăţii de Psihologie, în 2003,membră a Cenaclului de Luni ,,Nicolae Manolescu”, retrasă din viaţa literară, revine, acum, cu un grupaj de poeme insolite, de tăria unor himerice litanii în piatră: ,,Cu toate durerile zburând/ ca nişte fluturi spre lumina Învierii…”; Confuză, însorită şi…/ Binecuvântată…/ Ca un şirag de mătănii/ în mâna unui bătrân de demult,/ ca o podoabă sfinţită a tăcerii înţelepte şi/ în rugăciune…/ aşa priveam zorii pe care mi I-ai dăruit Tu…/ Eram…/ în ruşinea tulburătoare şi candidă/ a primului/ gând/ pios!”; ,,Nu pot să te scot din mine,/ Mumă a lumii,/ decât într-un cântec.”; ,,Am săpat o fântână,/ nenuntită de oameni, nepământeană, ca un …vârtej/ abstract, urcând spre stele!/ Peste munţi am plecat!/ (…) Catedrale ale Spaimei! Ce de cuvinte goale, pustii,/ aşteptând Reîntoarcerea! Ca nişte copii ai tăcerii Tale!/ Focurile ardeau, trosnea pădurea… vietăţile toate fugeau/ împreună cu mine, toate fugeau spre Muntele-Arcă!”; o excelentă poemă de notaţie poartă titlul Sentimente alpine şi se încheie aşa: ,,Undeva, mai sus, muntele -/ strâmbătura expresivă a versanţilor/ În refuz – începea/ nunta de piatră…”. Într-o bună rânduială a lui Dumnezeu, volumul al doilea se încheie (la pag. 222) cu poemul Reforma începuturilor candide (sau Fresh Reginnings) al aceleiaşi Daniela-Mariana Zaharia – poem de o densitate pilduitoare, cu virtuţi antologice: ,,(…) fără timp pentru vindecare… De unde atâta timp,/ Dumnezeule?!/ Cu toate rănile în vânt, ca nişte steaguri zdrenţuite,/ mărşăluieşti/ vibrând de neliniştea aş-tep-tă-rii/ Aceasta e doar … o igienă a zorilor… a începuturilor/ proaspete,/ de fiecare zi… O Pâine a Speranţei!/ Ai zice că Reforma Spirituală îşi culege Roadele;/ Ai deschis şi ai închis Prăpastia,/ ai făcut cu Ochiul Metafizic,/ (ai văzut… de văzut!)/ Cine poate şti ce ne aşteaptă?/ Cine poate a-dul-me-ca Istoria care se repetă… sau/ nu?/ Roadele se culeg singure!”.

daniela-tiger-134x180

 Conchidem. Iniţiată şi realizată de Daniela Tiger, conducătoarea cenaclului ,,Cafeneaua literară Cetatea Băniei”, Printre aburi de cafea este o antologie meritorie, în două volume, în care sunt reunite creaţiile a 35 de autori nu doar din Craiova sau Oltenia, ci din toate ţinuturile româneşti de la nordul Dunării. Autorii antologaţi au profesii diferite şi vârste cuprinse între 16 şi 73 de ani.

De reţinut că aproape toţi autorii născuţi la jumătatea secolului XX ori în preajma acestuia (grupaţi masiv mai ales în cel dintâi volum) au debutat editorial abia după anul 2.000, adică după ce au scăpat de chingile obligaţiilor profesionale. Aşadar, până la începutul noului mileniu ei s-au dedicat serviciului, tăinuind pasiunea, poate chiar vocaţia lor, pentru creaţia lirică – rămasă doar în plan secund, asemenea unei violon d’’Ingres… E, totuşi, bine. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Felicitări tuturor!

                                                                      DAN LUPESCU

Craiova, 8-13 noiembrie 2016

Articole Conexe

Ultimele Articole