Odihnă veşnică
Într-o zi de 23 martie a anului 1944, în satul Prinţul Ferdinand (actualmente Tudor Vladimirescu), comuna Salcia, vedea lumina zilei cel ce avea să fie Dumitru Vasile Delceanu, scriitor de talent şi senator al României.
Aproape toată viaţa şi-a dedicat-o cu nobleţe iluminării tinerilor care au păşit în clasele liceului din Salcia natală, apoi la liceul Unirea, unde a fost şi director.
A avut o fructuoasă activitate literară, cu peste 15 cărţi de versuri, proză ş.a, în continuarea, şi completarea, celor scrise de marele consătean Zaharia Stancu, dar şi Constantin Salcia, fiind un punct de reper al satului său.
Aşa cum am propus încă din 2012, sper ca autorităţile locale din comuna Salcia să-şi îndrepte gândul cu veneraţie şi umilinţă spre acest ilustru fiu şi să-l declare ceea ce a fost şi va fi, CETĂŢEAN DE ONOARE al comunei sale de pe „lunga, îngusta şi săraca vale a Călmăţuiului”, aşa cum a numit-o marele său înaintaş, Zaharia Stancu. Puţine aşezări se pot lăuda cu asemenea scriitori şi ziarişti de prestigiu, aşa că intelectualii şi oficialităţile din comună, atâţia cât mai sunt, ar fi timpul să lase orgoliile deoparte şi să dea semne că ştiu să-şi aprecieze valorile.
Când scriu aceste rânduri, Dumitru Vasile Delceanu va fi coborât în pământul cetăţii Turnu Măgurele, al cărui fiu adoptiv şi credincios a fost. Imaginile pe care le alătur sunt din urmă cu opt ani de la o scurtă întâlnire, în comuna sa, cu importantul scriitor şi jurnalist Ion Cristoiu. Au vizitat Casa memorială Zaharia Stancu şi şi-a prezentat o parte din cărţile sale celebrului oaspete.
Nici în faţa lui Dumnezeu nu se duce cu mâna goală, ci cu o viaţă curată şi demnă.
Să fii aşezat într-o stea strălucitoare şi să luminezi calea noastră cu blândeţe şi har!
Ion BĂDOI